Solicitarea reabilitării cu privire la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 635/2021

NCPP: art. 35, art. 51, art. 275 alin. (3), art. 353 alin. (1), art. 529; L. nr. 302/2004: art. 154

Având în vedere că instanța ierarhic superioară comună Curții de Apel Constanța și Judecătoriei Tulcea este Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta din urmă instanță este competentă să se pronunțe asupra sesizării privitoare la existența conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la 05 noiembrie 2021, fiind acordat termen la 09 noiembrie 2021 când s-a amânat constatându-se că procedura de citare cu petentul A. nu este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 353 alin. (1) C. proc. pen.. S-a stabilit termen pentru soluționare la 07 decembrie 2021.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Tulcea pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze, solicitând unei a treia instanțe stabilirea competenței de soluționare a respectivului dosar.

Reglementând competența de soluționare a cererii de reabilitare, art. 529 C. proc. pen. stabilește că aceasta revine fie instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul, competența fiind, așadar, alternativă.

Examinând, în acest context, cererea formulată de petentul A. se constată că acesta a solicitat reabilitarea cu privire la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată, aplicată prin sentința penală din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului din Veneția, Italia, modificată prin sentința penală nr. 1723 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Veneția, Italia, rămasă definitivă la 18 februarie 2014 și recunoscută prin sentința penală nr. 113/P din 18 august 2016 a Curții de Apel Constanța, definitivă prin neapelare la 02 septembrie 2016.

În speță, Înalta Curte constată că petentul a fost condamnat de o instanță străină la o pedeapsă privativă de libertate care a fost recunoscută de Curtea de Apel Constanța, potrivit art. 154 din Legea nr. 302/2004 referitoare la competența autorităților judiciare române, respectiv atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deținută într-un alt stat membru al Uniunii Europene, recunoașterea și punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârii judecătorești străine, în vederea transferării persoanei condamnate, este de competența curții de apel în a cărei circumscripție aceasta domiciliază. Ă Așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel Constanța, această instanță a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate. Așadar, în cazul în care România este stat de executare, legea care guvernează executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este legea română.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de reabilitare, astfel cum au fost interpretate dispozițiile legale în această materie prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în caz de modificare a normelor de competență, aparține instanței competente să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii. Înalta Curte a statuat că o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, așa încât determinarea competenței trebuie să urmeze regimul judecății cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării. Reiese deci că într-o asemenea situație ne aflăm în fața a două cauze diferite, cea dintâi, în care s-a pronunțat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdicțională de soluționare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal. Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicțională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii. Așa fiind, instanța corespunzătoare celei care a judecat în primă instanță nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanță infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

Așa fiind, în raport de natura infracțiunii pentru care a fost condamnat petentul A., conform art. 35 C. proc. pen. raportat la art. 529 C. proc. pen., instanța competentă să judece cererea de reabilitare este judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.