Solicitarea obligației intimaților-pârâți la plata drepturilor salariale restante şi descărcarea de celelalte obligaţii (NCPC, NCC, C. muncii, L. nr. 47/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 2048/2020

NCPC: art. 478 alin. (3), art. 488 pct. 8, art. 493 alin. (5); NCC: art. 2502 alin. (2) pct. 1, art. 2517; C. muncii: art. 16 alin. (2); L. nr. 47/1992: art. 29

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din Cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speța dedusă judecății, se constată că motivele recursului, deși circumscrise de reclamant celor prevăzute la art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și exhaustiv prezentate, nu pot fi încadrate în respectivul text de lege.

Astfel, se observă că recurentul nu a criticat în vreun fel soluția instanței de apel, prin care, respingându-se apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, a fost menținută soluția de admitere a excepției prescripției acțiunii și de respingere a acțiunii, ca prescrisă.

Or, recurentul a arătat, în mod generic, ca fiind temei juridic al pretențiilor sale Legea nr. 677/2001, cu consecința imprescriptibilității acțiunii, fără să combată în vreun fel soluția instanței de apel care demonstrează, în ample considerente ale deciziei atacate, de ce nu sunt incidente dispozițiile acestei legi și argumentele pentru care s-a apreciat că este vorba de o indicare strict formală a cauzei acțiunii, așa-numita prelucrare a datelor cu caracter personal, care să îi fi încălcat recurentului dreptul la viată privată.

Se constată, dimpotrivă, că instanța de apel a reținut că acțiunea cu care reclamantul a învestit tribunalul nu este una privind apărarea unui drept nepatrimonial, nefiind incidente dispozițiile art. 2502 alin. (2) pct. 1 C. civ. ci cele ale art. 2517 din cod, care instituie un termen de prescripție de 3 ani, statuări necombătute prin criticile din recurs.

Nici susținerile recurentului privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Codul muncii nu se subsumează motivului de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Aceasta în condițiile în care în privința cererilor noi formulate în apel și în completarea motivelor de apel vizând, în esență, solicitarea ca intimații-pârâți să fie obligați la plata drepturilor salariale restante și descărcarea de celelalte obligații, curtea de apel a reținut incidența prevederilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Se reține, deci, că recurentul nu a dedus judecății critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. și prin care să arate în ce mod este eronat raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Însă modalitatea de redactare a memoriului de recurs de către reclamant nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată în interesul recurentului, având în vedere caracterul accesoriu al acesteia, precum și soluția ce se impune asupra recursului, urmează a se respinge.

Referitor la cererea formulată prin punctul de vedere la raport de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) teza inițială din Legea nr. 47/1992, republicată și ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., aceasta nu poate fi primită.

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevede:

„Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

Totodată, alin. (5) al articolului menționat stipulează în sensul că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheierea putând fi atacată cu recurs, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Se observă că, în speță, s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, precum și a art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în esență, apreciindu-se că actualele reglementări ale respectivelor texte de lege sunt neconstituționale în raport de prevederile indicate din Constituție, întrucât îi încalcă dreptul de a invoca în fața instanței de recurs, exclusiv ca mijloc de apărare, cereri de sesizare ale Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Recurentul a apreciat că este îndreptățit la aceste demersuri față de înscrisurile noi obținute care au legătură directă cu soluționarea recursului și cu ipotezele juridice privind conflictul de interese al fostului comisar european F., prin încălcarea de către acesta a obligației din art. 245 din TFUE cu consecința încălcării dreptului său la un proces echitabil.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate într-un dosar având ca obiect un recurs ale cărui motive au fost constatate ca neputând a fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fapt ce a determinat anularea acestuia, potrivit art. 493 alin. (5) din cod.

Aceasta, întrucât încadrarea motivelor de recurs în cele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. este o cerință impusă de caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi deduse judecății doar criticile menționate expres la alin. (1) pct. 1-8 al articolului.

În raport de aceste obligații legale ale fiecărei părți, de încadrare a motivelor de recurs în cerințele și cazurile prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., se reține că prin textul a cărui neconstituționalitate se invocă, cuprins la art. 493 alin. (5) din cod, se reglementează procedura prin care urmează a se constata nulitatea respectivelor motive.

În același timp, recurentul a avut posibilitatea să depună în scris punctul său de vedere în legătură cu neîncadrarea criticilor, astfel încât nu se poate susține că dreptul său de apărare ar fi fost încălcat doar prin aceea că nu a expus și oral, în fața instanței, argumentele pentru care considera neincidentă sancțiunea nulității.

Raportând, așadar, condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale la cerințele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se observă că solicitarea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza I din această lege și art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.

Sursa informației: www.scj.ro.