Solicitarea obligării la plata recalculării drepturilor salariale. Competenţă teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată de alegerea reclamantului angajator şi nici de dreptul comun (NCPC, C. muncii)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 2273/2018

NCPC: art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1), art. 158; C. muncii: art. 231, art. 269 alin. (2)

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza  C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul litigiu, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AN „Apele Române” – Administrația Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâta A., se circumscrie materiei litigiilor de muncă, astfel cum acestea sunt definite în dispozițiile art. 231 Codul muncii și ale art. 1 lit. n) și p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, se reține că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul ori, după caz, sediul reclamantul. De asemenea, prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 trimit la instanța competentă în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, text de lege aplicabil în situația în care calitatea de reclamant revine salariatului.

Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces. În reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă, competența de soluționare a unor asemenea cereri se stabilește în funcție de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară, reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenței în raport de sediul „unității”, așadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.

În cauza pendinte, se constată că instanțele între care s-a ivit conflictul de competență nu au interpretat diferit norma de drept aplicabilă, ci divergența poartă asupra entității care are calitatea de reclamantă în litigiu și care a formulat acțiunea, ca angajator.

În speță, la dosarul Tribunalului Bacău se află precizările în cuprinsul cărora se menționează că are calitatea de reclamantă în cauză Administrația Bazinală Siret – Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în jud. Suceava.

În determinarea instanței competente să soluționeze cauza nu prezintă relevanță aceste precizări, câtă vreme ele nu provin de la persoana reprezentată, ci de la reprezentantul convențional al acesteia, care nu a făcut dovada că exprimă punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate.

Conform celor menționate în cererea de chemare în judecată și în împuternicirea aflată la fila nr. 9 din dosarul Tribunalului Suceava, acțiunea a fost formulată de reclamanta A.N. „Apele Române” – Administrația Bazinală de Apă Siret, cu sediul în județul Bacău, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în Suceava, această din urmă entitate având calitatea doar de persoană împuternicită de reclamantă să o reprezinte în derularea litigiului și nu calitatea de parte în proces.

Calitatea de persoană împuternicită a Sistemului de Gospodărire a Apelor Suceava de către reclamanta A.N. „Apele Române” – Administrația Bazinală de Apă Siret rezultă fără echivoc din împuternicirea atașată cererii de chemare în judecată, în cuprinsul căreia se menționează că Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava este împuternicită să reprezinte reclamanta în litigiile cu agenții economici și cu persoane fizice aflate pe aria administrativă a S.G.A. Suceava.

Faptul că reclamanta a împuternicit pentru derularea acțiunii o unitate care își are sediul în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava nu poate atrage competența acestui tribunal, ca instanță de la sediul reclamantului.

Indicarea sediului procedural la adresa unității fără personalitate juridică, în condițiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură la mandatar, fără a constitui criteriu de stabilire a competenței teritoriale, chiar dacă raportul de muncă s-ar fi derulat la sediul acesteia.

În plus, dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii stabilesc o competență teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată de alegerea reclamantului angajator și nici de dreptul comun în materie de competență teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant.

Reținând că sediul Administrației Bazinale de Apă Siret, care are calitatea de reclamantă în cauză, se află în județul Bacău, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, ca instanța în circumscripția căreia se află sediul societății reclamante.

Sursa informației: www.scj.ro.