Situaţiile în care poate fi exercitată revizuirea. Îndreptarea erorilor săvârşite cu privire la starea de fapt stabilită prin hotărârea definitivă şi irevocabilă (VCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1104/2020

VCPC: art. 322 pct. 1-10

Prealabil, se impune a se arăta că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Situațiile în care poate fi exercitată revizuirea sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 1-10 din vechiul C. proc. civ.

Spre deosebire de recurs, care, în principiu urmărește remedierea erorilor de drept, revizuirea are drept scop, de regulă, îndreptarea erorilor săvârșite cu privire la starea de fapt stabilită prin hotărârea definitivă și irevocabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelate, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Prin urmare, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile enunțate mai sus, nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorității de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăți, în condiții de identitate de părți, obiect, cauză, cât și cel pozitiv, care presupune că aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăți ulterioare.

Deci, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată și de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat. Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

Revizuirea nu poate fi admisă în cazul în care nu suntem în prezența aceleiași pricini și diferă toate cele trei elemente necesare pentru a fi în prezența autorității de lucru judecat, respectiv identitate de părți, obiect și cauză, sau când diferă unul sau două elemente, respectiv fie părțile, fie obiectul, fie cauza.

În speța dedusă judecății, se observă că, raportat la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 99/P din 08 decembrie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, a decizie civile nr. 273 din 10 februarie 2010/R, pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, precum și din perspectiva soluțiilor pronunțate în dosarele nr. x/2010 și nr. y/2008, astfel cum a fost invocată de către revizuenți, nu este îndeplinită condiția identității de părți, astfel încât analiza identității de obiect și cauză este superfluă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de 322 alin. (1) pct. 7 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Sursa informației: www.scj.ro.