Sent. civ. nr. 138/2020 a C. Ap. Cluj privind anularea art. 20 alin. (1) din anexa nr. 1 a OMS nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei

În M. Of. nr. 32 din 11 ianuarie 2023 s-a publicat sentința civilă nr. 138/20120 a C. Ap. Cluj privind anularea art. 20 alin. (1) din anexa nr. 1 a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației.

Redăm, în continuare, dispozițiile relevante din sentință.

Obiectul acțiunii

– Anularea art. 1 alin. (1) lit. b și art. 20 alin. (1) din anexa nr. 1 a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 119/04.02.2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației.

Dispoziții relavante

„Curtea constată, în acord cu cele susținute de către reclamantă, că sunt relevante în soluționarea litigiului dispozițiile art. 13 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, scop în care:

a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune;

c) proiectul de act normativ trebuie să fie corelat cu reglementările comunitare și cu tratatele internaționale la care România este parte.

De asemenea, în acord cu dispozițiile art. 81 din același act normativ, la elaborarea proiectului de hotărâri, ordine sau dispoziții se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior.

Prin urmare, în acord cu dispozițiile legale anterior citate, este necesar ca, în elaborarea de ordine, să se respecte actele juridice normative cu forță juridică superioară adoptate anterior.

(…)

Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, distanțele minime de amplasare a depozitelor de deșeuri față de anumite repere se stabilesc pentru fiecare caz pe baza concentrațiilor de poluanți în atmosferă, estimate în cadrul unor studii de evaluare a impactului asupra mediului și sănătății.

Aceste dispoziții nu permit însă reducerea distanței minime de 1.000 m, stabilite prin art. 1.1.2.1.2 din anexa nr. 2, ci permit autorității publice ca, în anumite situații particulare, față de anumite repere, să stabilească o distanță minimă de amplasare a depozitelor mai mare de 1.000 m, pe baza concentrațiilor de poluanți în atmosferă. Nu există nicio dispoziție legală în cuprinsul HG nr. 349/2005 care să permită expres modificarea distanței minime de 1.000 m stabilite prin art. 1.1.2.1.2 în sensul reducerii acesteia.

Prin urmare, dispozițiile contrare ale art. 20 alin. 1 din OMS nr. 119/2014, care permit modificarea distanței minime stabilite la art. 11 alin. 1, inclusiv prin reducerea acesteia, sunt nelegale, contravenind dispozițiilor art. 1.1.2.1.2 din anexa nr. 2 la HG nr. 349/2005, act normativ cu valoare superioară.

În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că cererea formulată este parțial întemeiată, în ceea ce privește anularea art. 20 alin. 1 din anexa nr. 1 a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 119/04.02.2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, publicat în Monitorul Oficial nr. 127 din 21.02.2014, urmând să o admită în aceste limite.

În ceea ce privește cererea reclamantei de publicare a hotărârii în Monitorul Oficial al României, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu, după motivare, la solicitarea instanțelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului București, fiind scutite de plata taxelor de publicare.

Nefiind în prezența unei hotărâri definitive, aceasta fiind susceptibilă de calea de atac a recursului, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 23 pentru a dispune publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I”.