Scurte consideraţii asupra infracţiunilor prevăzute de art. 5 lit. c) şi d) ale Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale – între limitele flexibilităţii şi rigidităţii legii

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

b.2.2) Achiziționarea (…) secretului comercial de către terți, ca rezultat al unei acțiuni de spionaj comercial ori industrial, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice

Actul de executare prin modalitatea achiziționării presupune, per se, un raport între minimum două persoane. Persoana care achiziționează secretele este autorul infracțiunii prevăzute la art. 5 lit. c), iar persoana de la care se achizi­țio­nează este cea care deține secretele comerciale ilegitim. Ultima poate fi atât cea care săvârșește acțiunile de spionaj comercial sau industrial, cât și cea care doar le deține cunoscând că sunt rezultatul unei acțiuni de spionaj.

Se observă din maniera de reglementare că s-a dorit ca infracțiunea să fie una cu conținut alternativ, în sensul în care să se poată comite prin variante alternative, echivalente sub aspectul semnificației lor penale. În ceea ce privește determinarea sferei elementelor constitutive a acesteia, subliniem că, pentru a fi îndeplinită condiția, trebuie ca actele de executare prevăzute în „norma de incriminare să fie echivalente din punct de vedere al semnificației penale”^[45]. Spre exemplu, dacă A achiziționează secretul comercial al unei companii, ca rezultat al unei acțiuni de spionaj, iar apoi îl utilizează sau îl divulgă către terți, va răspunde pentru o singură infracțiune, chiar dacă sunt întrunite acte de executare specifice celor trei modalități, neputând a se reține un concurs de infracțiuni. De la sine înțeles este faptul că dacă A comite acțiunile de spionaj care au ca rezultat obținerea secretelor comerciale, el nu le mai poate achiziționa de la propria persoană.

O condiție a includerii infracțiunii în categoria celor cu conținut alternativ este caracterul omogen al acestora. În acest sens, se remarcă faptul că doar modalitățile de comitere în varianta divulgării sau utilizării au caracter omogen, cea a achiziționării fiind o modalitate cu caracter eterogen față de restul.

Un argument în acest sens îl reprezintă premisa raportului dintre două persoane în modalitatea achiziționării. Dacă acceptăm că modalitățile prevăzute de legiuitor au caracter omogen, accedem, a fortiori, ideii că faptele ar constitui infracțiune doar dacă și în modalitatea divulgării sau utilizării participă minimum două persoane, autorul faptei incriminate și o altă persoană de la care se obțin secretele, ieșind din sfera de incriminare ipotezele în care A este atât autorul actelor de executare a divulgării și utilizării, cât și cel care comite acțiunile de spionaj comercial. Mai mult, această optică poate determina o încălcare a principiului legalității incriminării și pedepsei, rezultatul fiind impunitatea persoanelor care comit atât actele de executare, cât și acțiunile de spionaj.

Cu toate acestea, având în vedere că, sub aspectul semnificației lor penale, realizarea mai tuturor actelor de executare nu afectează unitatea infracțiunii, infracțiunea continuă să fie una cu conținut alternativ.

Alt argument îl reprezintă includerea infracțiunii în categoria infracțiunilor de rezultat, concept ce impune „producerea unui rezultat material, o modificare fizică, perceptibilă în realitatea înconjurătoare”^[46]. Achiziționarea secretelor comer­­ciale nu produce, per se, afectarea intereselor sau activității persoanei juridice. Așadar, manifestăm rezerve serioase față de posibilitatea comiterii infrac­țiunii în modali­tatea achiziționării prin care s-ar afecta interesele sau activitatea persoanei juridice. Mai mult decât atât, opinăm în sensul în care, în varianta incriminată de lege, nu există un raport de cauzalitate, neproducându-se un rezultat decât în situații foarte dificil de vizionat.

Într-o atare ipoteză făptuitorul ar genera, in concreto, doar o stare de pericol pentru valoarea socială protejată, îndeplinind condițiile includerii ei într-o infrac­țiune de pericol abstract, pericolul fiind prezumat de legiuitor prin chiar incri­minarea faptei^[47].

Aflându-se între limitele flexibilității și rigidității legii, legiuitorul a omis să ia în calcul aspecte importante care fac imposibilă tragerea la răspundere penală.
În baza celor exprimate supra, în opinia noastră, prin reglementarea actuală nu se poate realiza tocmai scopul avut în vedere în momentul implementării, lacunele logico-juridice ale comiterii infracțiunii prin actul de executare al achiziționării lipsind norma de incriminare de aplicabilitate practică.

 

b.2.3) Utilizarea secretului comercial de către terți, ca rezultat al unei acțiuni de spionaj comercial ori industrial, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice

Prin utilizare se înțelege orice acțiune de folosire în mod ilicit a secretului comercial obținut. Considerăm că intră sub incidența textului de incriminare atât persoana care utilizează în beneficiul propriu informațiile obținute, în scopul de a-și procura avantaje în plan comercial, cât și persoana care utilizează informa­țiile obținute în beneficiul terțului care le-a obținut fără drept, cunoscând aceste aspecte.

Dacă cel care comite actul de executare în modalitatea utilizării este și cel care a comis acțiunile de spionaj, acesta va răspunde în calitate de autor la infracțiunea prevăzută la lit. c), cu condiția afectării intereselor sau activității persoanei juridice care deține în mod legitim secretele.

O primă problemă se ridică cu privire la utilizarea de către terț a informa­țiilor obținute dacă acesta din urmă le utilizează în scop personal, obține avantaje economice din acestea (fără ca aceste avantaje să genereze și o prejudiciere corelativă a deținătorului legitim) și nici nu divulgă terțelor persoane faptul că le deține. Dată fiind dorința legiuitorului ca infracțiunea analizată să fie una de rezultat, să producă un rezultat material, o modificare fizică, perceptibilă în realitatea înconjurătoare – să afecteze interesele sau activitatea persoanei juridice –, observăm că săvârșirea unei astfel de fapte nu intră, în toate ipotezele, sub incidența textului de incriminare. E de la sine înțeles că această faptă se încadrează mai mult în zona specifică infracțiunilor de pericol, ea generând in concreto o stare de pericol. Spre exemplu, A obține de la B informațiile privind proiectarea motorului unei mașini care funcționează pe bază de apă, iar A îl construiește și circulă cu mașina ce îl are încorporat, nedezvăluind altora acest aspect. Considerăm că fapta nu ar constitui infracțiune pentru că prejudiciul, care constă în suma de bani pe care persoana juridică nu ar mai încasa-o, dat fiind că A își proiectează singur motorul, este la nivel de anonimitate, astfel încât acesta nu putea fi tras la răspundere penală, raportul de cauzalitate în acest context dobândind și el caracter anonim.

Altfel ar fi analizată speța sub incidența normelor Legii nr. 3/1991 privind concurența neloială, din sistemul spaniol^[48]. Așadar, se consideră infracțiune divulgarea sau exploatarea fără consimțământul titularului secretelor indus­triale, precum și achiziționarea secretelor ca urmare a comiterii faptelor de spionaj sau prin alte asemenea mijloace, dacă acestea s-au comis cu intenția de a obține beneficii, proprii sau pentru un terț, sau pentru a îl prejudicia pe titu­larul secretului. Se remarcă faptul că incriminarea atrage răspunderea penală a lui A și dacă se obțin beneficii proprii din exploatarea secretelor comerciale. Noțiunea de „beneficiu” fiind înțeleasă lato sensu, acoperind și ipoteza anali­zată,
A își păstrează banii pe care i-ar da în mod normal pe combustibil pentru a se deplasa.

Totuși, subliniem că sunt și situații rămase neacoperite de textul legal. Spre exemplu, A obține secretele comerciale, ca rezultat al unor acțiuni de spionaj pe care le-a comis, constând în rețete de preparare a aripioarelor Kentucky Fried Chicken, și le utilizează pentru prepararea lor, de fiecare dată când gătește. La fel și aici, nu există un raport de cauzalitate între acțiunea sa de utilizare a rețetei și vreun rezultat produs, pentru că nu se pot afecta interesele sau activitatea persoanei juridice într-o atare de manieră. Mai mult, chiar dacă B ar fi comis acțiunile de spionaj, nici acesta nu ar răspunde pentru complicitate materială, pe același raționament. Acțiunea lui A creează doar o stare de pericol pentru valoarea socială protejată, în această variantă, întrucât se poate ca C să găsească rețeta și să o divulge. Cu toate acestea, apreciem că în această din ultimă ipoteză B nu va răspunde penal, pentru că activitatea de înlesnire sau ajutor la comiterea faptei ar putea fi reținută doar față de A, neexistând o legătură subiectivă între B și C.

Situația ar sta diferit dacă A, prin utilizarea rețetei, comercializează produ­sele pe care le prepară pe baza ei, obținând un beneficiu propriu, creând în acest mod un prejudiciu persoanei juridice titulare a secretelor comerciale. Astfel că B ar răspunde pentru complicitate materială raportat la infracțiunea comisă se către A, în calitate de autor.

O altă situație care ar putea fi regăsită în practică o reprezintă ipoteza în care A, inginer, utilizează secretele comerciale, obținute ca rezultat al acțiunilor de spionaj ale lui B, pe care C, administrator al persoanei juridice D, la care A lucrează, i le pune la dispoziție, ca acesta să îi creeze procesoare pe care ulterior le comercializează. Considerăm că în momentul în care se produce prejudiciul în patrimoniul persoanei juridice deținătoare a secretului comercial, A ar răspunde în calitate de autor la infracțiunea prevăzută de lit. d) dacă cunoștea apartenența informațiilor sau a prevăzut și acceptat că ar putea fi a unui competitor al persoanei juridice D. De asemenea, persoana juridică D va răspunde în calitate de autor, iar C în calitate de instigator, dacă el a fost cel care a impus sarcina fabricării respectivelor procesoare. Soluția se întemeiază pe dispozițiile actualei reglementări a Codului penal, deși sub egida altor state situația ar sta diferit, fiind analizată în baza teoriei autorului mediat.

O altă problemă pe care dorim să o analizăm este forma de participație a instigării în raport cu comiterea infracțiunii prin modalitatea utilizării. Apreciem că aceasta se poate comite atât cu intenție directă (A îi spune lui B că a comis acțiuni de spionaj comercial sau industrial în urma cărora a obținut secretele comerciale ale persoanei juridice și îi propune acestuia din urmă să le utilizeze, acceptând și urmărind producerea rezultatului, iar A comite fapta prevăzută de legea penală), cât și intenție eventuală (A îi spune lui B, competitor pe piață al persoanei juridice C, că a comis acțiuni de spionaj comercial sau industrial, în urma cărora a obținut secretele comerciale ale persoanei juridice, și îi pune în vedere faptul că ar avea consecințe devastatoare aflarea acestora de către public, fapt ce îi poate crea lui A avantaje dacă este competitor al persoanei juridice).

O ultimă chestiune problematică pe care o dorim să o analizăm este forma de participație ce se impune în contextul în care un terț ar intermedia transferul/ schimbul informațiilor între autorul infracțiunii și persoana care a comis acțiunile de spionaj. Spre exemplu, A cunoaște că B dorește să obțină secretele comerciale ale lui C pentru a-și îmbunătăți produsul comercializat, și are la cunoștință că D le deține ca rezultat al unor acțiuni de spionaj. Într-o atare ipoteză, dacă A îi aduce la cunoștință lui B acest fapt, iar acesta își manifestă dorința că vrea să le obțină, iar A intermediază transferul dintre B și D, acesta va răspunde în calitate de instigator la infracțiunea comisă de către B, dacă prin utilizarea ulterioară a secretelor comerciale se produce un prejudiciu lui C. Discuția nu ar mai avea sens în cazul în care D ar fi chiar deținătorul secretelor comerciale, caz în care nu ar mai fi îndeplinite condițiile pentru a considera informațiile ca fiind secrete comerciale, faptele celor trei nefiind sancționate penal.

c) Latura subiectivă

Infracțiunea prevăzută la lit. c) se poate comite doar cu intenție.

În forma intenției directe în modalitatea divulgării, fapta se va comite, de pildă, dacă A prezintă la o conferință secretul comercial al persoanei juridice B, obținut ca rezultat al unei acțiuni de spionaj, iar ca urmare a acestei acțiuni scade prețul acțiunilor persoanei juridice B. În situația în care A cunoaște informațiile și are reprezentarea faptului că ar putea reprezenta secretul comercial al persoanei juridice B, obținut ca rezultat al unei acțiuni de spionaj comercial sau industrial, fapta se va comite în forma intenției eventuale, cu condiția afectării intereselor sau activității persoanei juridice B.

În modalitatea achiziționării, fapta se comite cu intenție directă atunci când A dorește să obțină secretele comerciale ale lui B și le cumpără de la persoana care a lucrat la linia de desfacere a produsului. Dacă lui A i se face o ofertă de vânzare de către B, punându-i-se în vedere că foarte puține persoane cunosc conținutul informațiilor ce urmează a-i fi transferate, fapta se va comite cu intenție eventuală, cu rezervele exprimate la pct. b.2.2, conform cărora nu ar exista un prejudiciu prin simpla achiziționare, ceea ce conduce la inexistența raportului de cauzalitate.

În modalitatea utilizării, fapta se comite cu intenție directă atunci când A utilizează secretul comercial, obținut ca rezultat al unei acțiuni de spionaj industrial sau comercial, și operează modificări asupra propriului său produs comercializat, creând astfel un prejudiciu persoanei juridice titulare a secretului comercial. Dacă A, angajat al lui B, lucrează la dezvoltarea unui produs, prin utilizarea secretului comercial al lui C, obținut ca rezultat al unor acțiuni de spionaj comercial sau industrial, deși are suspiciuni cu privire la sursa din care provin informațiile, fapta se comite cu intenție eventuală, cu condiția afectării intereselor sau activității persoanei juridice C.

d) Relația cu alte infracțiuni

În relația cu infracțiunea prevăzută de art. 227 C. pen. (divulgarea secretului profesional), apreciem, precum în doctrină, că informațiile trebuie să fie luate la cunoștință prin virtutea funcției dacă există o prevedere legală sau contractuală conform căreia trebuie să păstreze confidențialitatea respectivelor informații^[49]. Considerăm că se va reține un concurs între cele două infracțiuni dacă informațiile conțin și detalii de natură intimă privind viața privată a persoanelor fizice.

În relațiile cu infracțiunile de furt, furt calificat, amenințare, înșelăciune,
vio­la­rea sediului profesional, violarea de domiciliu, după cum am apreciat la
punctul b.1.2, doar cel care comite fapte de spionaj prin aceste modalități va putea fi sancționat pentru acestea, autorul infracțiunii prevăzute la lit. c) fiind tras la răspun­dere pe temeiurile prevăzute de Legea nr. 11/1991, iar, în lipsa acestora, fiind exonerat de răspundere penală.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 400 C. pen. (spionajul), delimi­tarea se va face prin analiza întrunirii condițiilor informațiilor secrete, dacă reprezintă secrete de stat, precum și calitatea specială pe care trebuie să o aibă subiectul activ, de cetățean străin sau apatrid.

 

B. Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă:

d) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane împu­ternicite de deținătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în fața autorităților publice ori a instituțiilor publice, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice.

a) Subiectul și obiectul infracțiunilor

a.1) Subiectul activ și pasiv

Subiectul activ este special, norma de incriminare prevăzând o calitate ce trebuie deținută de către acesta, respectiv fapta poate fi săvârșită doar de către persoane împuternicite de deținătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i repre­zenta în fața autorităților publice ori a instituțiilor publice, putând, de asemenea, fi, și o persoană fizică, și una juridică (de pildă, avocați, consilieri juridici).

Subiectul pasiv este general, respectiv persoana juridică ale cărei interese sau activitate este afectată ca urmare a comiterii faptei.

a.2) Obiectul material

Apreciem că nici infracțiunea prevăzută la lit. d) nu are obiect material, întrucât ceea ce se valorifică după ce se cunosc sunt informațiile care constituie, în sine, secretul comercial, iar nu suporturile materiale care le încorporează, cele din urmă fiind doar instrumentele sau mijloacele prin care se comit faptele. Mai mult, chiar dacă suporturile materiale s-ar distruge sau altera, informațiile confi­dențiale tot ar continua să existe.

b) Latura obiectivă

Ab initio, observăm că legiuitorul a decis ca actele de executare specifice persoanelor împuternicite de deținătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i repre­zenta în fața autorităților publice ori a instituțiilor publice să fie doar divul­garea sau folosirea. În acest sens, suntem de părere că persoanele prevăzute nu pot comite infracțiunea în modalitatea achiziționării, deoarece lacuna legislativă este intenționată, relația dintre normele de la lit. c) și d) fiind de la general la special. În temeiul principiului generalia specialibus non derogant, considerăm că orice interpretare contrară constituie o analogie în defavoarea inculpatului, încălcând principiul legalității incriminării și a pedepsei.

Infracțiunea este una în formă închisă și cu conținut alternativ. Momentul consumării se identifică cu realizarea actelor de executare și afectarea intere­selor sau activității persoanei juridice, acestea primind astfel semnificație penală. Infracțiunea este una de rezultat. Tentativa, deși posibilă, nu este incriminată.

b.1) Modalitatea de incriminare a faptelor în dreptul pozitiv român

b.1.1) Divulgarea (…) secretelor comerciale de către persoane împuternicite de deținătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în fața autorităților publice ori a instituțiilor publice, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice

Critica exprimată raportat la imposibilitatea comiterii prin inacțiune a divulgării își păstrează actualitatea, cu mici distincții. Pe cale de consecință, deși prima condiție prevăzută de art. 17 C. pen. este îndeplinită, să existe o obligație legală sau contractuală de a acționa, împuterniciții având poziție de garant, a doua condiție, calificarea inacțiunii drept un act de executare al divulgării, nu este îndeplinită. Pe cale de consecință, ne menținem în continuare părerea conform căreia, în ipotezele de inacțiune prin care se aduc la cunoștință terților informațiile secrete se prezintă ca o punere la dispoziție, iar nu ca un act specific divulgării.

b.1.2) Folosirea secretelor comerciale de către persoane împuternicite de deținătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în fața auto­ri­tăților publice ori a instituțiilor publice, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice

Cu privire la modalitatea comiterii actelor de executare în varianta folosirii, de asemenea, dacă agentul le folosește în interes propriu, fără a produce un prejudiciu persoanei juridice, fapta nu va constitui infracțiune^[50].

Pentru ipotezele în care se folosesc secretele comerciale ale persoanei juridice de către terții care au luat cunoștință de acestea prin intermediul împuternici­tului, și, mai mult, se afectează interesele sau activitatea persoanei juridice, de pildă, terțul comercializează produsul la un preț mai avantajos cumpărătorilor, fapta împuternicitului constituie infracțiune.

c) Latura subiectivă

Infracțiunea prevăzută la lit. d) se poate comite doar cu intenție. În forma inten­ției directe, aceasta se poate comite, spre exemplu, atunci când A, avocat al persoanei juridice, divulgă secretul comercial lui B, care constă în fabricarea de motoare de mașini care funcționează pe bază de apă, pentru ca acesta din urmă să își deschidă propria societate care are ca obiect comercializarea aceluiași produs, folosindu-se de elementele de know-how obținute. De cealaltă parte, dacă A ar divulga secretul comercial, în încercarea de a-i obține lui B un câștig, acesta ar comite infracțiunea cu intenție eventuală, pentru că, deși nu urmărește, acceptă posibilitatea producerii rezul­tatului.

Într-un al exemplu, dacă A, încercând să negocieze onorariul cu C, competitor al lui B, se folosește de anumite aspecte pe care le deține și care sunt elemente ale secretului comercial, fapta va fi comisă în forma intenției directe prin folosire.
În același exemplu, dacă A nu urmărește, dar acceptă că C le-ar putea folosi pentru a-și îmbunătăți produsul comercializat, fapta se va comite în forma intenției eventuale.

Prejudiciul lui C este reprezentat în ipotezele de mai sus ori prin diminuarea vânzărilor ori chiar prin pierderea unei șanse în cazul în care se dorea participarea la o licitație, interesele acestuia fiind afectate dacă și B se înscrie în tabel.

d) Relația cu alte infracțiuni

În relație cu infracțiunea prevăzută de art. 45 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, doctrina de specialitate^[51] a conchis că în situația în care s-ar pune problema unui concurs de calificări între normele celor două infracțiuni, soluția corectă ar fi tragerea la răspundere penală a avocatului pe temeiul Legii nr. 51/1995, în baza principiului specialia generalibus derogant. Mai mult, ne raliem opiniei exprimate și cu privire la ipoteza în care avocatul nu va divulga secretul, ci doar îl va folosi, situație în care considerăm că răspunderea penală îi va fi atrasă de către infracțiunea prevăzută la art. 5 lit. d) a Legii nr. 11/1991.

Cu toate acestea, nu putem fi de acord cu soluția exprimată în situația în care avocatul atât divulgă, cât și folosește secretul comercial, afectând interesele sau activitatea persoanei juridice, caz în care va exista un concurs de calificări, atât în baza art. 45 alin. (6) al Legii nr. 51/1995, cât și în temeiul art. 5 lit. d) al Legii nr. 11/1991. Tindem să credem că autorul a avut în vedere situația în care avocatul divulgă secretul comercial, fără a afecta interesele sau activitatea persoanei juridice, dar îl și folosește, afectând, prin acest mod, interesele sau activitatea persoanei juridice.

Considerăm că afirmația trebuie nuanțată, având în vedere că ne raportăm la două incriminări care aparțin legilor speciale. În situația în care avocatul doar divulgă secretul comercial, neafectând interesele sau activitatea persoanei juridice, cu siguranță și noi optăm pentru sancționarea acestuia în temeiul art. 45 alin. (6) al Legii nr. 51/1995, fiind singurul temei legal posibil de sancționare. La fel ar fi situația și în cazul în care divulgarea ar afecta interesele sau activitatea persoanei juridice, în baza principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Pe de altă parte, altfel s-ar pune problema în cazul în care avocatul comite atât acte de executare specifice divulgării, fără a afecta interesele sau activitatea persoanei juridice, cât și folosirii, afectând interesele sau activitatea persoanei juridice. În ceea ce ne privește, apreciem ca fiind corectă, în această situație, soluția conform căreia avocatul va fi sancționat doar în temeiul 45 alin. (6) al Legii nr. 51/1995, iar nu în temeiul unui concurs de calificări.

În primul rând, dacă nu ar exista norma de incriminare prevăzută la art. 45 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, avocatul ar răspunde numai pentru comiterea infracțiunii reglementate la lit. d) a art. 5 al Legii nr. 11/1991, deoarece aceasta din urmă intră în categoria infracțiunilor cu conținut alternativ, ce incriminează ambele acte de executare mai sus amintite. Așa fiind, nu am asista la un concurs de calificări, soluție pe care o împărtășește până în acest punct și autorul părerii exprimate mai sus.

Totuși, trebuie avut în vedere că valorile sociale protejate de către normele de incriminare sunt aceleași în acest context (după cum autorul opiniei susține) și, pe cale de consecință, în lipsa impunerii de către art. 45 alin. (6) a condiției produ­cerii unui prejudiciu, sancționarea avocatului în temeiul celor două norme creează o dublă sancționare, prin valorificarea faptelor sale de două ori. Mai mult, în baza principiului lex posterior derogat priori, apreciem că norma specială a fost introdusă ulterior art. 5 lit. d), prin Legea nr. 25/2017, de unde reiese că dacă legiuitorul ar fi dorit o agravare a răspunderii avocatului sub incidența acestei mo­da­lități, ar fi prevăzut expres și sancționarea „folosirii” informațiilor confi­dențiale în cuprinsul acestora.

Mai mult decât atât, ne raliem celor prezentate în doctrină^[52] conform cărora aplicarea principiului alternativității „trebuie luat în considerare în vederea evitării situațiilor absurde de impunitate sau disproporții cu privire la pedeapsa aplicabilă, care ar putea să se datoreze unei coordonări deficitare a normelor penale, cu o structură asemănătoare, dacă nu identică”. Astfel, observăm că limitele în care se sancționează infracțiunea prevăzută la art. 45 alin. (6) sunt mai mari, între unu și 5 ani, ceea ce ar valorifica și intensitatea cu care a fost lezată valoarea socială protejată. Oricum, apreciem că textul este susceptibil de a crea și probleme de constituționalitate în sensul în care dacă avocatul divulgă și nu produce un prejudiciu, va fi sancționat conform art. 45, dar dacă va crea un prejudiciu, ceea ce impune o lezare mai gravă a valorii sociale din punctul nostru de vedere, va fi tras la răspundere în baza art. 5 lit. d), limitele de pedeapsa între cele două nefiind adaptate.

---