Relaxarea regulilor privind ajutoarele de stat. Statele membre beneficiază de mai multă flexibilitate pentru a sprijini tranziția la economia cu zero emisii nete

În ultimii ani, regulile de ajutor de stat au fost relaxate treptat în contextul pandemiei Covid-19 și, ulterior, în contextul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. Ca replică la Legea americană privind reducerea inflației din 2022, care prevede măsuri de sprijin substanțiale pentru investiții verzi, Comisia Europeană a flexibilizat și mai mult regulile de ajutor de stat pentru a spori competitivitatea industriei UE cu zero emisii nete și pentru a sprijini tranziția rapidă către neutralitatea climatică, prin extinderea posibilităților statelor membre de a sprijini accelerarea investițiilor verzi și finanțarea producției de tehnologii curate în Europa.

Noul cadru temporar, aplicabil până în 31 decembrie 2025, urmărește în principal să reducă dependența UE de combustibilii fosili importați, prin accelerarea introducerii energiei regenerabile, decarbonizarea proceselor de producție industrială și creșterea capacității de producție în sectoare strategice, în scopul tranziției la o economie cu zero emisii nete. Statele membre sunt astfel autorizate să pună în aplicare scheme de ajutor naționale deschise mai multor beneficiari, cu condiția notificării și aprobării prealabile a acestora de către Comisia Europeană. Cu titlu de excepție, vor putea fi acordate ajutoare individuale pentru companiile care investesc în producția de tehnologii curate, în cazul în care există riscuri concrete de relocare în afara Spațiului Economic European (SEE).

Cele mai semnificative tipuri de ajutoare prevăzute de Noul cadru sunt următoarele:

1. Ajutoare pentru accelerarea introducerii energiei din surse regenerabile și pentru stocarea energiei

Posibilitățile statelor membre de a acorda ajutoare pentru accelerarea introducerii energiei din surse regenerabile în baza schemelor naționale sunt extinse la toate sursele de energie regenerabilă (inclusiv hidrogen din surse regenerabile, biogaz și biometan) și pentru stocarea energiei, în scopul reducerii rapide a dependenței de combustibili fosili, a accelerării tranziției energetice și a obținerii de prețuri la energie mai mici și mai puțin volatile.

Cu titlu particular, modificările introduse conduc la acordarea efectivă a sprijinului public într-un mod mai flexibil și mai rapid, prin simplificarea procedurilor de licitație. De asemenea, statele membre pot concepe scheme pentru o tehnologie specifică, care necesită sprijin având în vedere mixul energetic național. În acest scop, a fost introdusă o distincție între ajutoarele de investiții și ajutoarele de exploatare, primele fiind supuse unor condiții mai puțin stricte. Astfel, ajutoarele care vor putea fi acordate producătorilor de energie sunt următoarele:

• Ajutoarele de investiții pentru accelerarea introducerii energiei din surse regenerabile și pentru stocarea energiei vor putea fi acordate sub formă de granturi, împrumuturi, garanții sau avantaje fiscale. În acest caz, valoarea ajutorului va putea fi stabilită (i) fie printr-o procedură de ofertare concurențială, caz în care ajutorul poate reprezenta până la 100% din costurile de investiție, (ii) fie pe cale administrativă de către statul membru, caz în care ajutorul poate reprezenta până la 45% din costurile totale ale investiției (putând fi majorat la 65% pentru întreprinderile mici și la 55% pentru întreprinderile mijlocii);

• Ajutoarele de exploatare pentru accelerarea introducerii energiei din surse regenerabile și pentru stocarea energiei vor putea fi acordate sub forma unor contracte bidirecționale pentru diferență cu o durată a contractului de cel mult 20 de ani de la data la care începe să funcționeze instalația care beneficiază de ajutor, acest tip de contracte prevăzând o protecție a remunerației minime și o limită pentru a evita remunerația excesivă, adică supracompensarea producătorilor de energie. Și în acest caz, valoarea ajutorului va putea fi stabilită (i) fie printr-o procedură de ofertare concurențială, (ii) fie având prețul de exercitare, care corespunde remunerației minime, fixat pe cale administrativă de către autoritatea de reglementare în domeniul energiei pentru a acoperi costurile nete preconizate și luând în considerare toate veniturile principale și orice ajutor deja primit.

2. Ajutoare pentru decarbonizarea proceselor industriale și pentru eficiență energetică

În vederea reducerii dependenței de combustibili fosili, statele membre vor putea sprijini investițiile în decarbonizarea proceselor industriale prin electrificare și/sau utilizarea hidrogenului produs din surse regenerabile de energie și a hidrogenului electrolitic care îndeplinesc anumite condiții, precum și pentru eficiență energetică. Astfel de investiții trebuie să conducă la o reducere substanțială a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de activitățile industriale care se bazează în prezent pe combustibili fosili ca sursă de energie sau materie primă și/sau o reducere substanțială a consumului de energie în activitățile și procesele industriale. Principalele condiții în care vor putea fi acordate ajutoare operatorilor industriali sunt următoarele:

• Ajutoarele pentru investiții în decarbonizarea proceselor industriale și eficiență energetică pot fi acordate sub formă de granturi, împrumuturi, garanții sau avantaje fiscale. Valoarea ajutorului va putea fi stabilită (i) fie printr-o procedură de ofertare concurențială, (ii) fie prin stabilirea unei intensități maxime a ajutorului per investiție (putând fi majorată în cazul IMM-urilor sau anumitor măsuri de eficiență energetică), în absența unei proceduri de ofertare concurențiale, fiind introdusă o metodă simplificată de determinare a nivelului maxim de sprijin;

• Suplimentar, valoarea maximă a ajutoarelor individuale care pot fi acordate fiecărei întreprinderi nu trebuie, în principiu, să depășească 10% din bugetul total disponibil al schemei de decarbonizare sau 200 de milioane euro (însă Comisia poate deroga de la această regulă în baza unei justificări adecvate);

• Investiția trebuie să conducă la (i) reducerea cu cel puțin 40% a emisiilor directe de gaze cu efect de seră generate de instalația sa industrială și/sau (ii) reducerea cu cel puțin 20% a consumului de energie al instalațiilor industriale legat de activitățile care beneficiază de ajutor;

• Ajutorul nu trebuie acordat doar pentru respectarea standardelor aplicabile ale Uniunii;

• Instalația sau echipamentele finanțate prin investiție trebuie să fie finalizate și puse în funcțiune în termen de 36 de luni de la data acordării ajutorului.

3. Ajutoare pentru investiții accelerate în sectoare strategice în scopul realizării tranziției către o economie cu zero emisii nete

Pentru a evita ca o investiție să fie localizată în afara SEE, statele membre vor putea sprijini investițiile pentru producția de echipamente pentru tranziția către o economie cu zero emisii nete. Acestea includ bateriile, panourile solare, turbinele eoliene, pompele de căldură, electrolizoarele și echipamentele pentru captarea, utilizarea și stocarea dioxidului de carbon (CUSC), precum și producția de componente-cheie și producția și reciclarea materiilor prime critice aferente. Noul cadrul oferă, de asemenea, posibilitatea statelor membre de a acorda ajutoare individuale care să echivaleze subvențiile străine pe care le-ar putea obține potențialii beneficiari în afara SEE, cu condiția ca aceste investiții să fie situate în zone asistate. Ajutoarele vor putea fi acordate producătorilor de tehnologii curate în următoarele condiții:

• În baza unor scheme, ajutoarele putând fi acordate sub formă de granturi sau sub alte forme (g. avantaje fiscale, rate subvenționate ale dobânzii sau garanții pentru împrumuturi noi), fără a depăși un anumit procent din costurile totale de investiție (e.g. terenuri, clădiri, instalații, echipamente, utilaje, drepturi de brevet, licențe, know-how sau alte drepturi de proprietate industrială), în funcție de locația acesteia și de mărimea beneficiarului. Ca regulă, ajutorul nu poate depăși 15% din costurile totale de investiții și un plafon de 150 de milioane de euro per întreprindere și per stat membru.

Cu toate acestea, sunt permise unele majorări pentru: (i) investițiile în zonele asistate (până la 20-35%, cu un maxim de 200-350 de milioane EUR per întreprindere și per stat membru) – în România, majoritatea regiunilor sunt calificate ca fiind zone asistate, astfel că intensitatea de bază a ajutorului ar putea ajunge la 35% – în cazul în care investiția se realizează în anumite localități din Ilfov, respectiv 50% – restul regiunilor, fără București; și (ii) ajutoarele sub formă de avantaje fiscale, împrumuturi sau garanții (+5%) sau pentru întreprinderile mici (+20%) și mijlocii (+10%). Trebuie demonstrate riscurile concrete ca investiția să nu aibă loc în SEE în absența ajutorului, precum și că nu există niciun risc de relocare în cadrul SEE.

Materialul integral poate fi consultat aici.