Regulamentul Senatului – republicare

În Secț. a 4-a („Procedura de urgență”) se dispune că la cererea Guvernului sau din proprie inițiativă, Senatul poate adopta proiecte de lege sau propuneri legislative cu procedură de urgență.

Cererea pentru procedura de urgență se analizează de către Biroul permanent și se supune aprobării Senatului în prima ședință de plen.

Secț. a 5-a („Termene procedurale”) prevede că în perioadele de vacanță parlamentară a Senatului proiectele de lege și propunerile legislative se înregistrează la data depunerii lor, iar termenele procedurale de legiferare încep să curgă de la data reluării activității Senatului în sesiune.

Pentru propunerile legislative termenele de legiferare curg de la data înregistrării acestora la Biroul permanent, însoțite de avizele necesare.

Pentru termenele procedurale ale procesului legislativ se iau în calcul numai zilele în care Senatul lucrează în plen sau în comisii permanente.

Secț. a 6-a („Desfășurarea ședințelor Senatului”) dispune că ședințele Senatului sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea președintelui, a unui grup parlamentar sau a cel puțin 20 de senatori, se hotărăște, cu votul majorității senatorilor prezenți, ca acestea să fie secrete.

Potrivit Secț. a 7-a („Procedura de vot”), legile, hotărârile, moțiunile simple, precum și celelalte acte se adoptă de către Senat prin vot.

Conform Secț. a 8-a („Procedura pentru respingerea, reexaminarea și promulgarea legii”), proiectele de lege și propunerile legislative adoptate sau respinse de Senat, ca primă Cameră sesizată, se semnează de președintele Senatului și se înaintează Camerei Deputaților, în calitate de Cameră decizională. Guvernul va fi înștiințat despre aceasta.

Secț. a 9-a („Procedura aplicabilă inițiativelor de revizuire a Constituției României”) stabilșete că inițiativele de revizuire a Constituției României se depun, în vederea dezbaterii și adoptării, la Biroul permanent al Camerei Deputaților.

Inițiativa de revizuire adoptată de Camera Deputaților se transmite Senatului, în vederea dezbaterii și adoptării.

Potrivit Secț. a 10-a („Procedura privind punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului”), Senatul are dreptul să ceară doar urmărirea penală a senatorilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului.

Secț. 1 („Moțiuni simple”) dispune că moțiunea simplă exprimă poziția Senatului într-o anumită problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.

Moțiunea simplă poate fi inițiată de cel puțin o pătrime din numărul senatorilor. Aceasta trebuie să fie întocmită corespunzător actelor juridice ale Senatului și să cuprindă motivarea și dispozitivul. Moțiunea se depune la președintele de ședință, în plenul Senatului.

Potrivit Secț. a 2-a („Întrebări”), Comitetul liderilor stabilește zilele din săptămână consacrate prezentării și dezbaterii interpelărilor și întrebărilor.

Senatorii pot adresa întrebări Guvernului, miniștrilor sau altor conducători ai organelor administrației publice.

Întrebarea constă într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informație este exactă, dacă Guvernul sau celelalte organe ale administrației publice înțeleg să comunice Senatului informațiile sau documentele solicitate ori dacă Guvernul are intenția de a lua o hotărâre într-o problemă determinată.

Secț. a 3-a („Interpelări”) prevede că interpelarea constă într-o cerere adresată Guvernului sau unui membru al acestuia de către unul ori mai mulți senatori sau de un grup parlamentar, prin care se solicită explicații asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activității sale interne sau externe.

Interpelările se fac în scris, arătându-se obiectul și motivarea acestora, fără nicio dezvoltare, și se depun la secretarul desemnat al Senatului.

Secț. a 4-a („Ora Guvernului”) stabilește faptul că în timpul sesiunilor ordinare, Comitetul liderilor stabilește o zi, cu excepția zilei destinate orei prim-ministrului, când se desfășoară dezbateri politice, la care participă unul sau doi miniștri, după caz, pe teme politice de interes major bine definite. Dezbaterile politice se organizează la solicitarea grupurilor parlamentare din opoziție și a majorității parlamentare, alternativ. La ședință participă și miniștrii care nu au răspuns, la termen, la trei întrebări.

Reprezentantul grupului parlamentar care a solicitat dezbaterea are la dispoziție 5 minute pentru a prezenta tema dezbaterii.

Ministrul vizat are la dispoziție 5 minute pentru a răspunde. Reprezentantul grupului care a solicitat dezbaterea are 3 minute pentru lămuriri suplimentare. Celelalte grupuri au la dispoziție câte 3 minute pentru a-și prezenta punctul de vedere, cu excepția celui mai mare grup parlamentar din opoziție care are la dispoziție 5 minute. Reprezentantul senatorilor neafiliați are la dispoziție un minut. La finalul dezbaterii, ministrul trebuie să răspundă în cel mult 5 minute.

Secțiunea a 5-a („Ora prim-ministrului”) dispune faptul că o dată pe lună, de regulă în prima zi când se desfășoară dezbateri politice cu participarea prim-ministrului, Comitetul liderilor stabilește o zi când se dezbat probleme de interes major pentru viața politică, economică și socială. Dezbaterile politice se organizează atât la solicitarea grupurilor parlamentare, cât și la solicitarea prim-ministrului, alternativ.

Solicitarea se înaintează Biroului permanent al Senatului, în scris, de către unul sau mai multe grupuri parlamentare, cu precizarea temei de dezbatere propuse, iar Biroul permanent îl informează de îndată pe prim-ministru.

Prim-ministrul are obligația de a participa la dezbaterea solicitată.

Senatorii aparținând grupului care a solicitat prezența prim-ministrului au la dispoziție 5 minute pentru prezentarea temei de dezbatere. Prim-ministrul are 5 minute pentru a prezenta punctul de vedere. Reprezentații grupurilor parlamentare au câte 5 minute pentru intervenție, cu excepția majorității parlamentare care va avea la dispoziție 15 minute pentru intervenție. Reprezentantul senatorilor neafiliați are la dispoziție două minute. La finalul dezbaterii, prim-ministrul are la dispoziție 10 minute pentru a răspunde intervențiilor.

În cazul în care dezbaterea este solicitată de majoritatea parlamentară, prim-ministrul are la dispoziție 15 minute pentru prezentarea temei de dezbatere. Reprezentanții grupurilor parlamentare au câte 5 minute pentru intervenție, iar reprezentantul senatorilor neafiliați are la dispoziție două minute. La finalul dezbaterii, prim-ministrul are la dispoziție 5 minute pentru a răspunde intervențiilor.

La finalul dezbaterii, prim-ministrul trebuie să răspundă interpelărilor la care ministrul de resort nu a răspuns.

Conform Secț. a 6-a („Informarea Senatului și a senatorilor”), președintele Senatului poate solicita Guvernului și celorlalte organe ale administrației publice, în cadrul controlului parlamentar asupra activității acestora, informațiile și documentele necesare.

Președinții comisiilor permanente pot solicita de la organele prevăzute la alin. (1) informațiile și documentele necesare referitoare la domeniul lor de activitate.

Fiecare senator are dreptul de a cere informațiile și documentele menționate prin intermediul președintelui Senatului sau al președinților comisiilor.

Solicitarea informării este obligatorie în cazul în care o inițiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat.

Autoritățile prevăzute sunt obligate să răspundă în termen de cel mult 10 zile. În situații excepționale în care răspunsul necesită date suplimentare, acestea au obligația de a declara în scris că interesul public nu le permite să răspundă la timp și de a cere un termen suplimentar, care nu poate depăși 30 de zile. În cazul în care autoritățile nu răspund în termenele prevăzute, la solicitarea senatorului interesat, președintele Senatului sau președintele comisiei, după caz, poate cere invitarea lor în plenul Senatului.

Refuzul nejustificat de a răspunde la solicitările prevăzute în alineatele precedente atrage, după caz, răspunderea juridică potrivit legii. Președintele Senatului poate sesiza autoritățile competente, la solicitarea senatorului interesat.

În cazul în care informațiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Senatul despre aceasta, iar Senatul decide în ședință secretă.

Documentele primite se restituie organului respectiv, după consultare.

Secț. a 7-a („Petiții”) prevede că oricine are dreptul de a se adresa cu petiții Senatului. Petițiile vor fi prezentate în scris și semnate, precizându-se domiciliul petiționarului sau al unuia dintre petiționari.

Petițiile se înscriu în registrul general al Senatului, în ordinea primirii, consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petiționarului și obiectul cererii.

În Secț. a 8-a („Declarații politice”) se stabilește faptul că în fiecare săptămână, Comitetul liderilor alocă o anumită perioadă de timp dintr-o zi de ședință pentru declarații politice sau alte intervenții ale senatorilor.

Declarațiile politice sau alte intervenții ale senatorilor se fac în nume propriu sau în numele grupului parlamentar.

În raport cu conținutul lor, declarațiile politice sau alte intervenții ale senatorilor pot da dreptul la replică senatorilor, grupurilor parlamentare și autorităților vizate.

În cazul în care tematica și conținutul declarațiilor politice sau ale altor intervenții ale senatorilor vizează activitatea și politica Guvernului, extrasul respectiv din stenogramă va fi transmis ministrului delegat pentru relația cu Parlamentul.

Secț. 1 („Imunitatea parlamentară”) se referă la faptul că senatorii se bucură de imunitate parlamentară pe toată durata exercitării mandatului.

Imunitatea parlamentară are ca scop garantarea libertății de exprimare a senatorului și protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare respective, abuzive sau șicanatoare.

Senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

În temeiul art. 72 din Constituția României, republicată, senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Senatului, după ascultarea lor. Urmărirea și trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În caz de infracțiune flagrantă, senatorii pot fi reținuți și supuși percheziției. Ministrul justiției îl va informa neîntârziat pe președintele Senatului asupra reținerii și a percheziției. În cazul în care Senatul constată că nu există temei pentru reținere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

Cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contravențională, precum și cererea de reținere, de arestare sau de percheziție se adresează președintelui Senatului, de ministrul justiției.

Președintele Senatului aduce cererea la cunoștință senatorilor în ședință publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări spre examinare, care va stabili dacă a fost sau nu a fost făcută în scopul de a-l abate pe senator de la exercițiul funcției sale. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret al majorității membrilor acesteia.

Biroul permanent al Senatului supune, spre dezbatere și aprobare, plenului, raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui.

Cererile de reținere, de arestare și de percheziție se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

Senatul hotărăște asupra cererii cu votul secret al majorității senatorilor prezenți.

În Secț. a 2-a („Conflictul de interese, constatarea incompatibilităților și alte interdicții”) se prevede că senatorii depun o declarație de interese, pe propria răspundere, cu privire la funcțiile și activitățile pe care le desfășoară, cu excepția celor legate de mandatul sau funcția publică pe care o exercită.

Prin conflict de interese se înțelege situația în care senatorul are un interes personal de natură patrimonială, care ar influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Funcțiile și activitățile care se includ în declarația de interese sunt:

a) funcțiile în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale ori partide politice;

b) activități profesionale remunerate;

c) calitatea de acționar sau asociat la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv bănci sau alte instituții de credit, societăți de asigurare și financiare.

Senatorii care nu îndeplinesc alte funcții sau nu desfășoară alte activități decât cele legate de mandatul ori funcția pe care o exercită depun o declarație în acest sens.

Secț. a 3-a („Exercitarea mandatului de senator”) dispune că senatorii intră în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Senatului, sub condiția validării și a depunerii jurământului.

După constituirea legală a Senatului, fiecare senator va depune, în fața plenului Senatului, întrunit în ședință solemnă, jurământul de credință față de țară și popor.

După validare, pe durata exercitării mandatului, senatorilor li se eliberează legitimația de membru al Senatului, semnată de președintele acestuia.

De asemenea, senatorii vor avea un însemn distinctiv al calității lor de reprezentanți ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata exercitării mandatului. Modelul însemnului se stabilește de către Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecționarea acestuia se suportă din bugetul Senatului.

Legitimația și însemnul se pot păstra de senator după încetarea mandatului, cu titlu evocativ.

Pe durata exercitării mandatului, senatorii și membrii lor de familie beneficiază de pașaport diplomatic.

Calitatea de senator încetează la data întrunirii legale a Senatului nou ales, precum și în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

În cazul în care un senator demisionează, el poate reveni asupra demisiei, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Senatului de vacantare a mandatului, dacă următorul propus pe lista formațiunii din partea căreia a candidat nu a fost validat în plen.

Secț. a 4-a („Concedii, absențe, demisii”) prevede că niciun senator nu poate lipsi nemotivat de la ședințele Senatului sau ale comisiei din care face parte ori de la celelalte activități specifice îndeplinirii mandatului de senator.

Senatorii pot demisiona prin cerere scrisă, adresată președintelui.

Președintele Senatului, în ședință publică, întreabă senatorul dacă stăruie în cererea de demisie și, dacă răspunsul este afirmativ, ori dacă senatorul nu se prezintă pentru a răspunde, cu toate că a fost înștiințat, declară locul vacant.

Potrivit Secț. a 5-a („Deontologia parlamentară; abateri și sancțiuni”), constituie abateri disciplinare săvârșite de senatori următoarele fapte, dacă, potrivit legii*), nu constituie infracțiuni:

a) încălcarea dispozițiilor privind îndatoririle senatorului prevăzute de Constituție și de Legea privind statutul deputaților și al senatorilor;

b) încălcarea jurământului de credință;

c) nerespectarea prevederilor Regulamentului Senatului;

d) exercitarea abuzivă a mandatului de senator;

e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în ședințele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de senator;

f) absentarea, nemotivată și în mod repetat, de la lucrările Senatului.

Abaterile de la deontologia parlamentară se sancționează cu:

a) atenționare;

b) chemarea la ordine;

c) retragerea cuvântului;

d) îndepărtarea din sală pe durata ședinței;

e) avertisment public – scris.

Potrivit acestui capitol, serviciile Senatului sunt conduse de secretarul general al Senatului, ajutat de 2 secretari generali adjuncți.

Secretarul general și secretarii generali adjuncți sunt numiți de Senat, pe durata legislaturii, la propunerea Biroului permanent.

Secretarul general și secretarii generali adjuncți pot fi revocați la propunerea Biroului permanent sau a cel puțin 30 de senatori. Propunerea de revocare poate fi formulată o singură dată în cursul unei sesiuni ordinare.

Secretarul general este ordonator principal de credite și, în îndeplinirea atribuțiilor sale, emite ordine.

Potrivit dispozițiilor din acest capitol dacă Senatul adoptă, în condițiile art. 155 alin. (1) din Constituția României, republicată, un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea adoptată de Camera Deputaților, președintele Senatului, de acord cu președintele Camerei Deputaților, inițiază procedura de mediere. În același mod se procedează și în cazul în care Camera Deputaților adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea adoptată de Senat.

În acest scop, Biroul permanent va propune Senatului un număr de 7 senatori, urmărindu-se respectarea principiilor prevăzute la art. 47.

Senatorii stabiliți de Senat prin votul deschis al majorității senatorilor prezenți, împreună cu deputații desemnați de Camera Deputaților, potrivit regulamentului propriu, formează comisia de mediere.

Cvorumul regulamentar al ședințelor de mediere este asigurat numai în prezența a cel puțin 4 senatori dintre membrii comisiei de mediere a Senatului.

Comisia de mediere se reunește la convocarea președintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul, la sediul acesteia, și stabilește regulile după care își va desfășura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.

Reprezentanții Senatului în comisia de mediere au competența de a examina și de a hotărî, împreună cu cei ai Camerei Deputaților, numai asupra redactărilor diferite adoptate de Camera Deputaților la textele adoptate de Senat și se vor pronunța, în aceste limite, asupra redactărilor diferite, putând adopta fie una, fie cealaltă dintre redactări sau un text comun.

Conducerea lucrărilor comisiei de mediere se realizează prin rotație de către un senator și un deputat, stabiliți de aceasta.

Hotărârile comisiei de mediere se iau cu acordul majorității membrilor acesteia.

Activitatea comisiei de mediere încetează odată cu depunerea raportului.

Raportul comisiei de mediere se înscrie pe ordinea de zi a Senatului, urmându-se procedura prevăzută la art. 88-116 sau, după caz, pe ordinea de zi a ședințelor comune ale Camerelor Parlamentului, potrivit procedurii prevăzute în regulamentul ședințelor comune.

Se supun la vot numai soluțiile propuse de comisia de mediere, diferite de cele adoptate inițial de către Senat. În toate cazurile, raportul comisiei de mediere se aprobă potrivit procedurii și cu majoritatea de voturi necesară adoptării legii în forma finală.

În cazul în care comisia de mediere nu ajunge, în termenul stabilit, la un acord cu privire la textele aflate în divergență sau dacă una dintre Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergență se supun dezbaterii în ședința comună a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor ședințe.

Anexa la regulament conține Procedura de lucru și mecanismul decizional aplicabile în domeniul afacerilor europene.

Structura acestei anexe este următoarea:

– Cap. I („Dispoziții generale”);
– Cap. II („Procedura de preselectare a documentelor europene prioritare din Programul de lucru anual al Comisiei Europene”);
– Cap. III („Procedura de examinare a documentelor europene”).