Recurs privind concedierea nelegală şi solicitarea administrării probei cu martori. Anularea recursului (NCPC, C. muncii, O.U.G. nr. 80/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 653/2021

O.U.G. nr. 80/2013: art. 29 alin. (1) lit. l); C. muncii: art. 270; NCPC: art. 470 alin. (5), art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487 alin. (1), art. 488, art. 489 alin. (2), art. 493 alin. (5)

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în compelt de filtru, a acordat termen la data de 27 ianuarie 2021, în vederea atașării dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Constanța, secția I civilă, împreună cu dosarele anexă, necesare soluționării cauzei.

Deși prin încheierea din 27 ianuarie 2021, i s-a pus recurentului să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că cererea de recurs este legal scutită de la obligația achitării taxei judiciare de timbru, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv litigiu de muncă, și de prevederile art. 270 Codul muncii, coroborat cu art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013.

Analizând recursul declarat de recurentul A. sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs”.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele expuse de către recurent nu se încadrează în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că argumentele expuse de recurent reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate și excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., situându-se în afara competențelor instanței de recurs.

Se tinde, așadar, prin expunerea situației de fapt și prin solicitarea administrării probei testimoniale, la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Recurentul tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Sursa informației: www.scj.ro.