Recunoaşterea actului judiciar constând în certificatul de stare de executare şi transferul persoanei condamnate (NCP, NCPP, VCP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 179/2020

VCP: art. 33, art. 34 lit. b), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 71 alin. (2); NCP: art. 5 alin. (1), art. 51 alin. (6), art. 66 lit. a; NCPP: art. 275 alin. (3) și (6), art. 598 alin. (1) lit. d); L. nr. 302/2004: art. 166 alin. (16)

În speță, petentul A. a făcut obiectul procedurii privind recunoașterea unor hotărâri penale străine de condamnare, definitive, pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Italia și transferarea acestuia în vederea continuării executării într-un penitenciar din România a pedepsei principale rezultante de 18 ani, 7 luni și 29 de zile închisoare.

Astfel, se reține că, prin Sentința penală nr. 347/11 septembrie 2012 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2012, a fost recunoscută sentința din data de 17 octombrie 2006 emisă de Tribunalul din Roma, irevocabilă la data de 10 noiembrie 2006, prin care petentul A. fost condamnat la pedepse de 4 luni închisoare și 200 euro amendă.

A fost recunoscută sentința din data de 24 septembrie 2009 emisă de Curtea de Apel din Roma (SIEP 277/2010- R.G. 63/2008) în reformarea sentinței emise în data de 1 iulie 2008 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Latina, devenită irevocabilă la 25 martie 2010, prin care același cetățean român a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani și 8 luni închisoare și interzicerea perpetuă de a ocupa și deține o funcție publică și interzicerea legală pe perioada executării pedepsei.

S-a constatat că pedepsele principale anterior menționate au fost cumulate prin Ordinul din 26 iulie 2010 al Procurorului General Adjunct al Parchetului General de pe lângă Curtea de Apel din Roma, dispunându-se în final, executarea pedepsei de 18 ani, 7 luni și 29 de zile închisoare și transferarea deciziei de punere în aplicare a pedepsei de 4 luni închisoare și 200 euro amendă către Curtea de Apel din Roma căreia i s-a solicitat să suspende pedeapsa pronunțată prin hotărârea din 17 octombrie 2006.

S-a dispus transferarea condamnatului A. în vederea continuării executării într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 18 ani, 7 luni și 29 de zile închisoare și a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice pe durata executării pedepsei principale.

La data rămânerii definitive a acestei sentințe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 6 noiembrie 2012 de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul x/2012

Prin Sentința penală nr. 273 din 7 aprilie 2014 a Tribunalului Alba pronunțată în dosarul x/2014, printre altele, s-a constatat că infracțiunea pentru care petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 772/2006 a Judecătoriei Deva, definitivă prin Decizia penală nr. 137/2007 a Curții de Apel Alba Iulia este concurentă cu infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat de Tribunalul din Roma, în data de 17 octombrie 2006 și de Curtea de Apel din Roma, în data de 24 septembrie 2009, astfel cum au fost recunoscute prin Sentința penală nr. 347/2012 a Curții de Apel București.

În temeiul art. 33 și 34 lit. b) din vechiul C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) din Noul C. pen., a fost contopită pedeapsa de 18 ani, 7 luni și 29 de zile închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 772/2006 a Judecătoriei Deva, în pedeapsa cea mai grea de 18 ani, 7 luni și 29 de zile închisoare, pe care o va spori la 19 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a din vechiul C. pen. (art. 66 lit. a) din Noul C. pen.).

A fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a din vechiul C. pen. (art. 66 lit. a) din Noul C. pen.), în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen.

În temeiul art. 80 din vechiul C. pen. (art. 72 din Noul C. pen.), s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii, arestării preventive și deținerii, din 6 noiembrie 2007 la zi.

S-a dispus anularea mandatelor de executare anterioare, iar la data rămânerii definitive, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii în data de 23 aprilie 2014 de către Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2014.

Prin cererea de față, persoana condamnată A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. coroborat cu art. 1401 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 recunoașterea actului judiciar constând în certificatul de stare de executare emis de autoritățile din Italia, cu consecința stabilirii numărului de zile considerate executate conform acestui certificat .

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, „În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător”.

Așa cum s-a reținut în cauză, hotărârea penală străină de condamnare prin care s-a aplicat petentului A. pedeapsa în a cărei executare se află în prezent, a fost recunoscută în procedura reglementată în materie de Legea nr. 302/2004, de către Curtea de Apel București, prin Sentința penală nr. 347 din data de 11 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2012.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale precitate, rezultă că instanța competentă să se pronunțe cu privire la recunoașterea actului judiciar emis de autoritățile din Italia, transmis ulterior transferării persoanei condamnate, prin care i s-au acordat reduceri de pedeapsă, este Curtea de Apel București – art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 reglementând o competență exclusivă a curții de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6).

Așadar, potrivit legii, recunoașterea actului judiciar constând în certificatul de stare de executare emis de autoritățile din Italia cu privire la persoana condamnată A. nu o poate face decât Curtea de Apel care a dispus recunoașterea și transferul persoanei condamnate.

Deducerea rezultată dintr-un act juridic străin constituie o procedură distinctă celei privind recunoașterea actului reprezentând certificatul de stare de executare emis de autoritățile din Italia, urmând ca eventual ulterior aceasta să facă obiectul unei contestații la executare adresată tribunalului – instanța competentă să dispună cu privire la deducere.

Concluzionând, având în vedere dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că în soluționarea cauzei de față competența aparține Curții de Apel București, întrucât această instanță, prin Sentința penală nr. 347 din 11 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2012, a dispus recunoașterea hotărârilor penale de condamnare și transferul persoanei condamnate A. în România, iar dispozițiile legale menționate atribuie acestei instanțe o competență specială în acest sens.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

De asemenea, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu desemnat în cauză, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.