Raţiunea mandatului european de arestare. Necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 718/2020

L. nr. 302/2004: art. 84, art. 86, art. 97 alin. (1) pct. 1, art. 97 alin. (1) pct. 1, art. 98 alin. (1); NCP: art. 213 alin. (1) și (2); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În considerarea acestor principii, Curtea de Apel Galați a constatat îndeplinite condițiile de validitate și condițiile de fond pentru emiterea și executarea mandatului european de arestare.

Contrar susținerilor apărării, mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy – Franța la data de 13 octombrie 2020 în dosarul de referință nr. x pe numele persoanei solicitate A. ce a avut la bază mandatul național de arestare emis la data de 22 mai 2020 de Judecătorul de Instrucție de la Tribunalul Judiciar din Nancy – Franța în dosarul de referință x, are forma și conținutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, respectiv: identitatea și cetățenia persoanei solicitate; denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente; decizia pe care se întemeiază mandatul european de arestare, descrierea circumstanțelor în care s-au comis infracțiunile, natura și încadrarea juridică a infracțiunilor.

Totodată, mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

De asemenea, se constată că nu au fost formulate obiecții privind identitatea persoanei solicitate iar din actele dosarului nu rezultă existența vreunuia dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Raportat la infracțiunile de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că unele dintre acestea sunt prevăzute art. 97 alin. (1) pct. 1 (infracțiunea de constituirea unui grup organizat infracțional, trafic de persoane) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, astfel nefiind necesară verificarea condiției dublei incriminări, dar și de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv sunt fapte incriminate și în legislația penală română, respectiv în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Totodată persoana solicitată a fost audiată de curtea de apel ocazie cu care, i-au fost aduse la cunoștință conținutul mandatului european de arestare emis pe numele său, posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, conținutul regulii specialității și i s-au pus în vedere caracterul irevocabil al consimțământului dat și caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza consimțământului.

În declarația dată, aceasta, în mod neechivoc, a arătat că nu are obiecțiuni cu privire la identitate și că nu este de acord sa fie predată autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că a înțeles efectele consimțământului la predare, conținutul regulii specialității și că nu renunță la efectele acestei reguli.

Circumstanțele personale invocate de persoana solicitată nu pot constituii motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare.

Așadar, respingerea cererii de executare a unui mandat european de arestare pentru acest motiv ar trebuie să aibă la bază împrejurări speciale care să justifice un astfel de refuz. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de împrejurări.

În consecință, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală privind executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării.

Totodată, opțiunea instanței pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autoritățile din Franța, iar nu a unei alte măsuri mai blânde, a fost determinată de caracterul urgent și de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent, față de circumstanțele concrete ale cauzei și în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze este pe deplin justificată.

Așadar, se consideră, contrar concluziilor apărării, că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură preventivă cum e cea a arestului la domiciliu, controlului judiciar, sau controlului judiciar pe cauțiune față de scopul legitim urmărit prin dispunerea măsurii, respectiv buna desfășurare a procedurilor judiciare.

Înalta Curtea reține așadar că sunt îndeplinite condițiile privind predarea persoanei solicitate, că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare și, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și a încrederii reciproce între autorități judiciare pe care se fundamentează instituția mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 162/F din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 78 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.