Punerea în libertate a persoanei solicitate. Punerea în executare a mandatului de arestare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării (NCPP, L. nr. 302/2004, L. nr. 241/2005)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 399/2018

L. nr. 302/2004: art. 58 alin. 1-5 și 7, art. 103 alin. (13), art. 107 alin. (1), art. 108 alin. (2), art. 112; L. nr. 241/2005: art. 9 alin. (1) lit. c); NCPP: art. 275 alin. (3) și (6), art. 425^1 alin. (7)

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte apreciază că, deși, potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în situația în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) este definitivă, nemaiputând fi atacată cu contestație, această interdicție vizează doar soluția pronunțată de judecător cu privire la executarea mandatului european de arestare, iar nu și dispoziția de amânare a predării, aceasta fiind reglementată de prevederile art. 107 alin. (3) și art. 112 din aceeași lege, ultimul text făcând trimitere la cele ale art. 58 alin. 1-5 și 7, în același sens, pronunțându-se instanța supremă și prin decizia nr. 1996 din 13 mai 2011 (dosar nr. x/2011). De altfel, în cauză nici nu au fost formulate critici cu privire la nerespectarea condițiilor de punere în executare a mandatului european de arestare, hotărârea primei instanțe fiind, așa cum s-a arătat anterior, definitivă sub acest aspect.

Verificând, în continuare, sentința atacată prin prisma criticilor de nelegalitate formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, la care fac trimitere cele ale art. 112 alin. (1) din aceeași lege, prevăd că în situația în care persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În situația în care se dispune condamnarea cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. Așadar, în situația reglementată de art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispozitivul hotărârii pronunțate potrivit art. 107 din același act normativ trebuie că conțină și limita în timp până la care este amânată predarea persoanei solicitate, ceea ce nu este cazul în speță.

Sub acest aspect, se constată că, din actele dosarului, rezultă că persoana solicitată A. face obiectul cercetărilor în două cauze penale aflate în instrumentarea autorităților judiciare române, respectiv nr. 61/D/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Buzău, în care are calitatea de suspect în legătură cu comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, înșelăciune, delapidare cu consecințe deosebit de grave, spălarea banilor și fals în înscrisuri sub semnătură privată, și nr. 99/P/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, în care are calitatea de suspect pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, așa încât, în mod corect, prima instanță a apreciat incidente dispozițiile art. 112 raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Cu toate acestea, din examinarea minutei și dispozitivului sentinței penale nr. 53/F din 13 aprilie 2018, ce formează obiectul prezentei căi de atac, se observă că judecătorul fondului nu a menționat și data până la care se dispune amânarea predării persoanei solicitate, încălcând, astfel, dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, criticile formulate de Parchet sub acest aspect fiind întemeiate.

Pe de altă parte, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care predarea persoanei a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află sau nu sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile române, mandatul de arestare prevăzut de art. 103 alin. (13) din aceeași lege este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. Ca urmare, deși dispozițiile art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 impun judecătorului să emită de îndată mandatul de arestare în situația în care constată îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare, aducerea la îndeplinire a acestuia este condiționată de împrejurarea dacă se amână sau nu predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară străină, în acest din urmă caz devenind incidente prevederile art. 107 alin. (3) din același act normativ. În același sens, sunt și dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care, în cazul amânării predării persoanei solicitate, mandatul de arestare emis de autoritatea judiciară română intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Verificând, din această perspectivă, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, în mod greșit, instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 aprilie 2018 și până la data de 12 mai 2018, inclusiv, impunând Arestului Inspectoratului Județean de Poliție Argeș să îl primească și să îl rețină pe intimat în respectivul interval, prin aceste dispoziții fiind nesocotite prevederile art. 107 alin. (3), art. 112 alin. (1) cu referire la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care mandatul de arestare provizorie nr. 9 emis la 13 aprilie 2018 de Curtea de Apel Pitești trebuia pus în executare doar la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării. Se constată, așadar, că și sub acest aspect criticile Parchetului sunt întemeiate.

Pentru aceste considerente, constatând nelegalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 53/F din 13 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată A., va desființa în parte sentința penală atacată și, rejudecând, în baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va amâna predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea va fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Având în vedere soluția de amânare a predării până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, Înalta Curte va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 9 din 13 aprilie 2018, urmând ca, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus menționat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești vor rămâne în sarcina statului, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 60 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.