Punerea în executare a mandatului european de arestare. Dubla incriminare a faptelor penale. Principiul recunoașterii și încrederii reciproce (Legea nr. 302/2004, NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 801/2017

Legea nr. 302/2004: art. 84, art. 98 alin. (2); VCP: art. 279 alin (1); NCP: art. 342; NCPC: art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b), art. 275 alin. (2) și alin. (6)

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, la data de 27 iulie 2017, s-a emis un mandat european de arestare în Dosarul nr. x de către Parchetul Nurnberg Furth pe numele persoanei solicitate A., ca urmare a condamnării sale la o pedeapsă cumulativă de 5 luni închisoare, în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de posesie intenționată a unei arme de foc și muniție, prevăzută de dispozițiile art. 52 alin. (3) nr. 2a și b anexa 2 secțiunea 2 subsecțiunea 1, teza 1, anexa 1 secțiunea 1, nr. 1.3.1 WaffG (legea germană privind regimul armelor) StGB (C. pen. german), având corespondent în legea penală română, în dispozițiile art. 279 alin. (1) din C. pen. din 1968, respectiv art. 342 C. pen. în vigoare.

Susținerile persoanei solicitate în sensul că nu se impune predarea sa, întrucât a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării, sunt neîntemeiate, întrucât din conținutul mandatului rezultă că pedeapsa aplicată, de 5 luni închisoare, este una privativă de libertate.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu prima instanță, apreciază că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind punerea în executare a mandatului european de arestare.

Pentru considerentele expuse,în baza dispozițiilor art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 84 din 1 septembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.