Procedura de desfiinţare a unui înscris. Capacitatea înscrisului de a produce efecte juridice (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 547/2018

NCPP: art. 16 lit. c), art. 275 alin. (3), art. 315 alin. (2) lit. d), art. 341, art. 549^1 alin. (1)

Potrivit art. 549^1 alin. (1) din C. proc. pen., „în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală”.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte are în vedere că sesizarea formulată în temeiul art. 549^1 C. proc. pen. are ca obiect desființarea unui înscris în sensul de instrumentum probationes, nu în sensul de negotium al cărui caracter fals sau nu a fost disputat în faza urmăririi penale.

Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen., ordonanța de clasare cuprinde și dispoziții privind sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris. În speță, prin ordonanța din data de 20 martie 2017, emisă în Dosarul nr. x/2014 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Oradea cu propunerea de desființare totală a următoarelor înscrisuri false: contractul de asistență juridică nr. x/21 februarie 2012, factura și chitanța nr. x/16 decembrie 2013. Această ordonanță reprezintă actul prin care judecătorul de cameră preliminară a fost sesizat, propunerea de desființare a înscrisului trebuind să-și găsească un fundament probator în dosarul de urmărire penală, ca punct de pornire pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, poate soluționa sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părților, probele necesare pentru stabilirea caracterului fals sau nu al înscrisului a cărui desființare este solicitată.

Pentru a se proceda la desființarea unui înscris este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la ipoteza în care acesta este urmarea comiterii unei fapte de fals, cu privire la care s-a dispus soluția clasării.

Dispozițiile procedural penale impun judecătorului să efectueze verificări în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate de părți.

În acest context, judecătorul de cameră preliminară, statuând asupra fondului cauzei, urmează a pronunța o hotărâre prin care admite ori respinge sesizarea formulată de procuror, pornind de la probatoriul administrat în faza de urmărire penală a procesului cu privire la caracterul fals al înscrisului aflat în dosarul de urmărire penală ce a fost înaintat instanței, probatoriu eventual completat prin probele administrate din oficiu sau la cererea părților din procesul penal sau a altor persoane interesate, citate în cauză.

În speță se reține că, între clientul B. și avocatul A. a intervenit, în anul 2010, un contract de asistență juridică, încheiat în formă scrisă, respectiv nr. x din data de 14 octombrie 2010, în baza acestuia emițându-se două împuterniciri avocațiale de către avocatul A., semnate personal de către clientul B., în baza acestuia promovându-se două acțiuni civile, onorariul stabilit fiind de 5000 dolari, din care B. a achitat un avans în sumă de 2000 dolari, restul sumei trebuia plătită în 6 luni de la data încheierii contractului, nemaifiind achitată de către B..

În acest sens se observă că, după respingerea acțiunii în pretenții prin Sentința civilă nr. 258/C din 10 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2010 între clientul B. și avocatul A. au survenit neînțelegeri cu privire la onorariile stabilite, datorate.

Totodată, prin ordonanța din 20 februarie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în fapt s-a reținut că, în cursul lunii octombrie 2013, numita A., în calitate de avocat al persoanei vătămate, ar fi atras o sumă de bani în cuantum de 76.435,56 RON, consemnată la CEC în Dosarul civil nr. x/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bihor ca și cauțiune, fără a avea împuternicire avocațială în acest sens din partea clientului său B., respectiv a mamei acestuia, în contul căreia se consemnase cauțiunea, suma retrasă nefiindu-i restituită în integralitate, cauzându-i astfel o pagubă materială.

Astfel, caracterul fals al contractului de asistență juridică nr. x din data de 21 februarie 2012 se constată că a fost dovedit prin probe științifice, respectiv raportul de constatare criminalistică nr. x din 14 octombrie 2014, întocmit de I.P.J. Bihor – Serviciul Criminalistic, a stabilit că semnătura depusă la poziția „Client/Reprezentant” de pe documentul, în copie, intitulat „Contract de asistență juridică nr. x din data de 21 februarie 2012” și semnătura depusă la poziția „Client/Reprezentant” de pe documentul, în copie, intitulat „Contract de asistență juridică nr. x din data de 14 octombrie 2010” – necontestat de persoana vătămată B., nu au fost executate de aceeași persoană, semnătura fiind executată prin copiere de pe un document cu semnătura numitului B., probabil de pe originalul documentului intitulat „Contract de asistență juridică nr. x din data de 14 octombrie 2010”, concluzie menținută și de raportul de expertiză criminalistică nr. 86/2015 al L.I.E.C. Timișoara.

În ceea ce privește reținerea în hotărârea atacată a împrejurării că intimata A. nu este cea care ar fi executat în fals semnătura, legiuitorul în procedura de desființare totală sau parțială a unui înscris, nu stabilește niciun fel de condiții privind temeiul de drept al clasării, singura cerință legală pentru admiterea unei cereri de desființare a unui înscris, formulată în temeiul art. 315 lit. d) C. proc. pen. este cea a dovedirii existenței falsului.

De altfel, și judecătorul de cameră preliminară a reținut că din probatoriul administrat în faza de urmărire penală rezultă că semnătura de pe contractul în discuție nu aparține numitului B., în calitate de client, fiind contrafăcută prin copiere, utilizându-se ca model semnătura acestuia de pe contractul de asistență juridică nr. x din 14 octombrie 2010, fapt ce conduce la dovedirea caracterului fals al contractului de asistență juridică nr. x/21 februarie 2012. În pofida acestor considerente judecătorul fondului a apreciat eronat că, față de temeiul soluției de clasare prevăzut de art. 16 lit. c) C. proc. pen. și de împrejurarea că probațiunea administrată nu dovedește că suspectul/inculpatul față de care s-au efectuat cercetările ar fi comis falsul, solicitarea parchetului apare ca inoportună, prematură.

De asemenea, nu se poate reține că se „impune continuarea cercetărilor pentru identificarea autorului și a eventualilor participanți în vederea tragerii la răspundere penală”, astfel cum a procedat judecătorului fondului prezentei cauze, având în vedere cadrul procesual în care ne aflăm și dispozițiile care reglementează această procedură. Judecătorul de cameră preliminară nu poate cenzura soluția de clasare dată de procuror în această procedură, ci doar conform dispozițiilor art. 341 C. proc. pen.

Mai mult, în procedura de desființare a unui înscris, reglementată în dispozițiile art. 549^1 C. proc. pen., legiuitorul nu stabilește niciun fel de condiții privind temeiul de drept al clasării, singura cerință legală pentru admiterea unei cereri de desființare a unui înscris, formulate în baza art. 315 lit. d) C. proc. pen. este cea a dovedirii existenței falsului și nu a identificării autorului infracțiunii de fals, așa cum greșit s-a reținut de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea. Desființarea unui înscris nu are legătură directă cu autorul falsului, ci cu capacitatea înscrisului de a produce efecte juridice dacă ar fi lăsat în circuitul civil.

În același sens se statuează și în literatura de specialitate – C. proc. pen. comentat (N. Volonciu și A. S. Uzlău) – că:

„desființarea unui înscris trebuie dispusă chiar dacă actul a fost distrus, s-a pierdut ori nu poate fi produs din orice motiv, cu argumentarea că desființarea nu se referă la existența fizică a înscrisului, ci la capacitatea sa de a produce efecte juridice, arătându-se că este posibil ca ulterior actul să se găsească, să apară într-o formă reconstituită, să se producă copie sau fotocopie”.

Deopotrivă, se apreciază că măsura desființării contractului de asistență juridică nr. x/21 februarie 2012, facturii și chitanței nr. x/16 decembrie 2013 este necesară, întrucât privește înscrisurile doar ca instrumentum probationem.

În raport cu aspectele învederate, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sunt suficiente probe care dovedesc, fără putință de tăgadă, că factura și chitanța nr. x/16 decembrie 2013 și contractul de asistență juridică nr. x/21 februarie 2012, emise de Cabinet individual de avocatură A. sunt false, motiv pentru care va admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de contestatorul B. împotriva încheierii nr. 46/ C. pen./2017 din data de 24 noiembrie 2017, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.), privind pe intimatul A., va desființa încheierea atacată, iar în rejudecare, va desființa înscrisurile anterior menționate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro