Practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanţului de aprovizionare agricol şi alimentar – contravenții și sancțiuni (Legea nr. 81/2022)

În M. Of. nr. 363 din 12 aprilie 2022 s-a publicat Legea nr. 81/2022 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.

Redăm, în cele ce urmează, cele mai importante dispoziții prevăzute de acest act normativ.

Dispoziții relevante

„Art. 3: Interzicerea practicilor comerciale neloiale

Cumpărătorului îi sunt interzise următoarele:

1. să depășească termenul de plată astfel:

a) cu mai mult de 14 zile calendaristice de la scadența stabilită prin contract în cazul produselor prevăzute la art. 2 lit. m);

b) cu mai mult de 30 de zile calendaristice de la scadența stabilită prin contract în cazul produselor prevăzute la art. 2 lit. l);

2. să stabilească un termen de preaviz:

a) mai mic de 30 de zile lucrătoare pentru anularea comenzilor de produse agricole și/sau alimentare prevăzute la art. 2 lit. l) și m), pentru a nu pune furnizorul în imposibilitatea de a comercializa sau de a utiliza produsele respective;

b) mai mic de 60 de zile pentru delistarea unui produs marcă privată a unui producător pentru categoriile de produse care includ comercializarea unei mărci proprii a magazinului;

3. să modifice în mod unilateral clauzele unui contract comercial pentru produse agricole și/sau alimentare care se referă la frecvența, metoda, locul, calendarul sau volumul furnizării sau livrării produselor agricole și alimentare, standardele de calitate, condițiile de plată, prețurile sau în ceea ce privește furnizarea de servicii;

4. să solicite facturarea și/sau refacturarea și să încaseze de la furnizor orice alte costuri decât cele convenite în contractul comercial; costurile aferente extinderii rețelei de distribuție a cumpărătorului, amenajării spațiilor de vânzare ale comerciantului și evenimentelor de promovare a activității și imaginii cumpărătorului nu pot fi puse în sarcina furnizorului;

5. să utilizeze autofacturarea pentru produsele agricole și/sau alimentare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 320 în Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;

6. să aplice reduceri financiare și comerciale sub formă de rabaturi, cu excepția remizelor și risturnelor, ale căror reduceri cumulate să nu fie mai mari de 20%, aplicate în funcție de valoarea facturată între cumpărător și furnizor, pentru produse agricole și/sau alimentare, prin derogare de la prevederile Legii nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare;

7. să solicite furnizorului plăți pentru deteriorarea sau pierderea de produse agricole și/sau alimentare, survenite în spațiile cumpărătorului după recepție, atunci când o astfel de deteriorare sau pierdere nu a avut loc din neglijența sau culpa furnizorului; fac excepție viciile ascunse pentru produsele agricole și alimentare pentru care furnizorul va trebui să suporte contravaloarea sau înlocuirea acestora;

8. să refuze să confirme în scris clauzele unui contract între cumpărător și furnizor în legătură cu care furnizorul a solicitat o confirmare scrisă; nu este inclusă situația în care contractul se referă la produse care urmează să fie livrate de un membru al unei organizații de producători, inclusiv o cooperativă, organizației de producători al cărei membru este furnizorul, dacă statutul respectivei organizații de producători sau dacă normele și deciziile prevăzute în respectivul statut ori derivate din acesta conțin dispoziții cu efecte similare clauzelor contractului;

9. să dobândească, să utilizeze sau să divulge în mod ilegal secrete comerciale ale furnizorului, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2019 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate care constituie secrete comerciale împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative;

10. să divulge termenii și condițiile contractului comercial pentru achiziția de produse agricole și/sau alimentare, cu excepția cazului în care aceasta este necesară pentru îndeplinirea obligațiilor asumate față de respectivul furnizor sau respectarea unor prevederi legale; prezenta prevedere se aplică și furnizorului;

11. să amenințe cu efectuarea sau să efectueze represalii comerciale împotriva furnizorului, în cazul în care furnizorul își exercită drepturile legale sau contractuale, inclusiv prin depunerea unei sesizări la autoritățile de implementare a legii sau prin cooperarea cu autoritățile de aplicare a legii în timpul unei cercetări aprofundate;

12. să solicite furnizorului compensarea costurilor aferente examinării plângerilor clienților referitoare la vânzarea produselor furnizorului, în absența unei conduite neglijente sau a unei culpe din partea furnizorului;

13. să returneze furnizorului produsele agricole și/sau alimentare nevândute;

14. să întârzie recepționarea și întocmirea documentelor de recepție a produselor agricole și alimentare;

15. să factureze valoarea serviciilor prestate, prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a), b), e) și f), peste cuantumul de maximum 5% din valoarea încasată de furnizor în baza contractului încheiat între părți;

16. să achiziționeze și să comercializeze produse alimentare fără verificarea trasabilității acestora în cazul în care prețul de achiziție este mai mic decât costul de producție mediu practicat pe piața relevantă în perioada achiziției, conform statisticilor oficiale la nivelul Uniunii Europene;

17. să impună furnizorului o plată pentru listarea produselor sale agricole și alimentare, precum și pentru expunerea spre vânzare a acestora;

18. să impună produse și servicii furnizorului, direct sau indirect, să cumpere sau să vândă de la un terț;

19. să solicite furnizorului taxe, indiferent de forma și denumirea acestora, care îl obligă pe furnizor să mărească artificial prețul de facturare al produsului;

20. să delisteze, să amenințe cu delistarea sau să retragă de la expunere unul sau mai multe produse agricole și/sau alimentare, în scopul de a pune presiune sau de a exercita represalii comerciale împotriva furnizorului, pentru acceptarea unor clauze contractuale defavorabile acestuia;

21. să listeze și să afișeze la raft doar marca proprie a cumpărătorului, astfel încât oferta să includă cel puțin o marcă privată a unui producător concurent pe categoria de produse respectivă;

22. să aplice condiții comerciale diferite pentru produsele marcă privată ale producătorilor față de produsele marcă proprie ale comerciantului, pentru listarea/afișarea la raft;

23. să refuze listarea unui produs agricol și/sau alimentar înregistrat pe scheme de calitate naționale și/sau europene, ofertat de către un furnizor, pe motivul lipsei volumelor și a sezonalității acestuia;

24. să ofere sau să vândă produse agricole și/sau alimentare în pierdere, cu excepția cazurilor prevăzute de legislația în vigoare;

25. să preia condițiile comerciale agreate cu furnizorul pentru achiziția de produse aferente canalului de vânzare cu amănuntul și să le aplice cu privire la achizițiile de produse de la furnizor aferente canalului de vânzare angro.”

„Art. 4: Situații excepționale stabilite prin clauze contractuale

(1) Se interzice reprezentantului furnizorului sau cumpărătorului să aibă un comportament care se abate de la buna-credință în procesul de negociere contractuală între părți.

(2) Pentru evitarea apariției unor practici comerciale neloiale, indiferent de momentul intervenirii acestora în lanțul de aprovizionare agricol și alimentar, cu excepția cazului în care, la solicitarea furnizorului, acestea au fost convenite anterior prin clauze clare și lipsite de ambiguitate în contractul comercial sau printr-un act adițional încheiat ulterior, se interzice cumpărătorului:

a) să solicite furnizorului plata pentru publicitatea produselor agricole și/sau alimentare făcută de către cumpărător;

b) să solicite furnizorului plata pentru serviciile de marketing prestate de către cumpărător privind produsele agricole și/sau alimentare;

c) să refuze furnizorului o renegociere de preț într-un termen mai mare de 10 zile de la data solicitării; condițiile renegocierii prețului produc efecte în termenul prevăzut în contract;

d) să solicite furnizorului plata pentru personalul care se ocupă de amenajarea spațiilor de vânzare utilizate pentru vânzarea produselor furnizorului sau să oblige furnizorul să pună la dispoziție personal pentru vânzarea produselor sau orice altă activitate legată de procesul de vânzare-promovare;

e) să impună furnizorului o plată pentru plasarea secundară a produselor sale agricole și alimentare spre vânzare;

f) să solicite furnizorului suportarea integrală sau parțială a costului oricăror reduceri pentru produsele agricole și/sau alimentare vândute de cumpărător cu titlu promoțional.”

„Art. 5: Excepții de la practicile comerciale neloiale

(1) Interdicțiile prevăzute la art. 3 pct. 1 nu se aplică în cazul:

a) consecințelor întârzierilor în efectuarea plăților și căilor de atac prevăzute în Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, prin derogare de la termenele de plată stabilite în lege;

b) opțiunii unui cumpărător și a unui furnizor de a conveni asupra unei clauze de repartizare a valorii în înțelesul articolului 172a din Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 și (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului;

c) plăților efectuate de către un cumpărător unui furnizor atunci când acestea sunt realizate în cadrul programului pentru școli în temeiul prevederilor articolului 23 din Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013;

d) instituțiilor publice din domeniul sănătății și entităților publice care furnizează servicii medicale de sănătate conform prevederilor art. 6 alin. (4) din Legea nr. 72/2013.

(2) Interdicțiile prevăzute la art. 3 pct. 1 nu se aplică în cazul acordurilor de furnizare încheiate între furnizorii de struguri sau must pentru producția de vin și cumpărătorii lor direcți, în situația în care:

a) condițiile concrete de plată pentru tranzacțiile de vânzare sunt prevăzute în contractele standard cărora statul membru lea conferit, înainte de data de 1 ianuarie 2019, caracter obligatoriu în temeiul articolului 164 din Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013 și această extindere a aplicării contractelor standard este reînnoită de statele membre cu începere de la data respectivă fără nicio modificare semnificativă a condițiilor de plată în dezavantajul furnizorilor de struguri sau must; și

b) contractele încheiate între furnizorii de struguri sau must pentru producția de vin și cumpărătorii lor direcți sunt multianuale sau devin multianuale.”

„Art. 6: Autoritățile desemnate să aplice legea

(1) Autoritatea de implementare a prezentei legi este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu competențe în monitorizarea practicilor comerciale neloiale și raportarea acestora către Comisia Europeană.

(2) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este punctul unic de contact pentru cooperarea cu Comisia Europeană și cu celelalte autorități.

(3) Autoritatea cu rol în aplicarea prezentei legi este Consiliul Concurenței, în calitate de autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenței, asigurând protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor întreprinderilor de pe lanțul de aprovizionare cu produse agricole și alimentare. Consiliul Concurenței urmărește, de asemenea, să asigure o concurență comercială loială pe piața din România, în limita competențelor încredințate prin prezenta lege. În vederea aplicării prezentei legi, Consiliul Concurenței asigură resursele umane și financiare necesare.

(4) Autoritatea de aplicare a prezentei legi constată și, după caz, sancționează practicile comerciale neloiale, în limita competențelor prevăzute de prezenta lege.

(5) Autoritatea de aplicare a prezentei legi poate realiza din oficiu, în funcție de indiciile pe care le deține, cercetări aprofundate în vederea identificării și sancționării posibilelor practici comerciale neloiale identificate de prezenta lege.

(6) În cazul în care rezultatul cercetării aprofundate nu a evidențiat existența unei încălcări a prevederilor legii, președintele autorității de aplicare a prezentei legi va emite un ordin de închidere a cercetării, părțile implicate urmând a fi informate în acest sens.

(7) Autoritatea de aplicare a prezentei legi transmite anual informări autorității de implementare și monitorizare cu privire la stadiul dosarelor/investigațiilor de practici comerciale neloiale, inclusiv al celor efectuate din oficiu.”

Art. 7: Sesizări și confidențialitate

„(1) Furnizorii și cumpărătorii pot adresa sesizări:

a) autorității de implementare a legii din România;

b) autorității de aplicare a legii statului membru în care este stabilit furnizorul sau autorității de aplicare a legii statului membru în care este stabilit cumpărătorul care este suspectat de implicarea într-o practică comercială neloială.

(2) Organizațiile de producători, alte organizații de furnizori și formele asociative ale producătorilor și procesatorilor din sectorul agricol și alimentar au dreptul de a depune o plângere la cererea unuia sau a mai multor membri ai lor sau, după caz, la cererea unuia sau a mai multor membri ai organizațiilor lor membre, în cazul în care respectivii membri consideră că au fost afectați de o practică comercială neloială. Alte organizații care au un interes legitim în reprezentarea furnizorilor și cumpărătorilor au dreptul de a depune plângeri la cererea unui furnizor și în interesul respectivului furnizor, cu condiția ca astfel de organizații să fie persoane juridice independente fără scop lucrativ.

(3) Autoritățile cu competențe în implementarea și aplicarea prezentei legi vor elabora regulamentul privind procedura de înregistrare, investigare și soluționare a sesizărilor, aprobat prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(4) Autoritățile cu competențe în implementarea și aplicarea prezentei legi asigură, la cererea reclamantului, măsurile necesare pentru a proteja în mod adecvat identitatea reclamantului sau a membrilor sau a furnizorilor și cumpărătorilor prevăzuți la alin. (2) și alte informații a căror divulgare este considerată de reclamant ca susceptibilă să aducă atingere intereselor sale sau ale acelor membri sau furnizori. Reclamantul este obligat să indice informațiile pentru care solicită confidențialitate.

(5) Reclamanții furnizează elemente de probă în legătură atât cu posibila practică comercială neloială, cât și cu interesul legitim.

(6) La cererea scrisă a autorităților cu competențe în implementarea și aplicarea legii, reclamanții vor pune la dispoziție toate informațiile și documentele solicitate în legătură cu obiectul sesizării, în măsura în care dețin aceste informații și/sau documente.”

„Art. 10: Sancțiuni

(1) Contravențiile prevăzute în prezenta lege se constată și se sancționează de către autoritatea de aplicare a prezentei legi.

(2) Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de cumpărător și furnizor, cu excepția autorităților publice:

a) săvârșirea practicilor comerciale neloiale prevăzute la art. 3 pct. 1, 2, 7, 8, 10, 12, 14-19;

b) săvârșirea practicilor comerciale neloiale prevăzute la art. 3 pct. 3-6, 9, 11, 13, 20-25 și art. 4;

c) furnizarea de informații inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informațiilor și documentelor solicitate conform prevederilor art. 8 alin. (1);

d) refuzul nejustificat al întreprinderilor de a se supune unei inspecții desfășurate potrivit prevederilor art. 8 alin. (3);

e) nerespectarea măsurilor impuse de către autoritatea de aplicare a prezentei legi potrivit prevederilor art. 9 alin. (3);

f) săvârșirea în mod repetat a practicilor comerciale neloiale prevăzute la art. 3 și 4.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, contravențiile prevăzute la alin. (2) se sancționează după cum urmează:

a) cu amendă de la 250.000 de lei la 500.000 de lei, faptele prevăzute la lit. a), c) și e);

b) cu amendă de la 500.000 de lei la 600.000 de lei, faptele prevăzute la lit. b) și d);

c) cu amendă de 1% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior, faptele prevăzute la lit. f).

(4) Autoritatea de aplicare a prezentei legi poate obliga, prin decizie, persoanele definite la art. 2 la plata unor sancțiuni contravenționale complementare, în cuantum de 1% din amenda principală aplicată pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a le determina:

a) să înceteze practicile prevăzute la art. 3 și 4;

b) să respecte obligațiile impuse prin decizia Consiliului Concurenței;

c) să furnizeze în mod complet și corect informațiile și documentele care le-au fost solicitate, conform prevederilor lit. b);

d)să se supună inspecției prevăzute la art. 8 alin. (3).

(5) În situația în care în urma săvârșirii practicii comerciale neloiale s-a produs un prejudiciu furnizorului, cumpărătorul este obligat la plata de 3 ori a valorii acestui prejudiciu.

(6) Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de durata, precum și de existența altor sancțiuni contravenționale pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, aplicate în ultimii 3 ani anteriori săvârșirii contravenției.

(7) Prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute la alin. (3) se prescrie la 3 ani de la data săvârșirii faptei.

(8) În exercitarea competențelor prevăzute de prezenta lege, autoritatea de aplicare a legii asigură respectarea dreptului la apărare, prin informarea cu privire la dreptul de a face obiecții asupra conținutului actelor de constatare și sancționare, precum și la dreptul de a se adresa pe cale separată instanțelor de judecată.

(9) În cazul contravențiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), dacă întreprinderea recunoaște, în mod expres, odată cu transmiterea punctului de vedere, săvârșirea practicii comerciale neloiale și propune măsuri care duc la înlăturarea cauzelor încălcării, Consiliul Concurenței poate aplica o reducere a amenzii cu un procent cuprins între 1% și 25% din amenda finală. În cazul acordării reducerii pentru recunoașterea faptei, nivelul amenzii va fi diminuat inclusiv când acesta este stabilit la minimul prevăzut.

(10) Reducerea cuantumului amenzii potrivit prevederilor alin. (9) este posibilă doar pe baza unei solicitări exprese formulate de întreprinderea interesată. Solicitarea conține recunoașterea clară și neechivocă a răspunderii pentru încălcare. În situația în care Consiliul Concurenței nu acceptă termenii solicitării adresate de întreprindere, nu acordă o reducere a amenzii și recunoașterea formulată nu va fi utilizată ca element probatoriu. În situația în care, înainte de decizia luată de Consiliul Concurenței, întreprinderea transmite o propunere privind formularea unei recunoașteri, Consiliul Concurenței poate aplica o procedură simplificată, conform instrucțiunilor adoptate de autoritatea de aplicare a prezentei legi.

(11) Exercitarea de către întreprindere a acțiunii în anulare a deciziei Consiliului Concurenței, în privința aspectelor care fac obiectul recunoașterii, atrage pierderea beneficiului prevăzut referitor la reducerea cuantumului amenzii.

(12) Consiliul Concurenței stabilește prin instrucțiuni procedura specifică privind cadrul pentru acordarea unui tratament favorabil întreprinderilor care recunosc săvârșirea unei practici comerciale neloiale în sensul art. 3 și 4.”