Plângerile împotriva rezoluţiilor emise de directorul oficiului registrului comerţului. Recurs respins ca inadmisibil (NCPC, O.U.G. nr. 116/2009)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 614/2020

O.U.G. nr. 116/2009: art. 6 alin. (7); L. nr. 76/2012: art. 7 alin. (1); NCPC: art. 634 alin. (1) pct. 4

Litigiul are ca obiect plângerea împotriva rezoluției nr. 2772 din 5 mai 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea, prin care s-a solicitat desființarea acestei rezoluții și înlăturarea mențiunii din registrul comerțului privind radierea societății A. S.R.L.

Potrivit art. 6 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 116/2009, „împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare, pentru părți, și de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată”.

Conform art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, „hotărârea pronunțată în soluționarea plângerii este executorie și este supusă numai recursului”.

Textele de lege anterior evocate reglementează reguli de procedură în materia cererilor întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 116/2009.

Având în vedere că O.U.G. nr. 116/2009 a fost adoptată la momentul la care era în vigoare C. proc. civ. din 1865, iar plângerea a fost formulată după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., urmează a fi evocate dispozițiile relevante din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, „dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară”.

De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, „dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.

Din coroborarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 cu cele ale art. 6 alin. (3) teza I și 7 din O.U.G. nr. 116/2009 rezultă că hotărârile pronunțate cu privire la plângerile împotriva rezoluțiilor emise de directorul oficiului registrului comerțului sunt supuse numai apelului.

Or, conform art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 116/2009, rezultă că decizia pronunțată de instanța de apel este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia, „sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 304 din 6 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012, art. 6 alin. (3) teza I și 7 din O.U.G. nr. 116/2009, raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, împotriva deciziei instanței de apel.

Sursa informației: www.scj.ro.