Obligaţia de restituire a cheltuielilor de judecată (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 286/2020

NCPC: art. 444 alin. (1), art. 453 alin. (1)

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În cauză, se reține că prin Decizia nr. 2399 din 10 decembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva Deciziilor nr. 826A din 6 iulie 2018 și nr. 1585A din 12 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, a casat deciziile și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Este adevărat că, atât prin cererea de recurs, cât și cu ocazia dezbaterilor orale consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 26 noiembrie 2019, recurentele reclamante A. și B. au solicitat obligarea intimatei pârâte C. SRL la plata cheltuielilor de judecată însă, se constată că art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prevede că partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat procesul.

Prin urmare, textul de lege invocat constituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

În speță, prin casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de apel, cauza nu a fost soluționată.

Rejudecarea cauzei presupune reanalizarea tuturor cererilor părților, inclusiv a celor privitoare la cheltuielile de judecată, acordarea acestora din urmă fiind într-o dependență strictă de soluția dată cererii de chemare în judecată și, după caz, a altor cereri incidentale sau conexe formulate în cauză, inclusiv a cererii de apel.

Numai după soluționarea pretențiilor deduse judecății în apel se poate ști care este partea care datorează celeilalte cheltuielile de judecată, ca fiind partea căzută în pretenții în înțelesul art. 453 C. proc. civ.

Ca atare, nepronunțarea instanței de recurs asupra cheltuielilor de judecată nu constituie o omisiune posibil de îndreptat prin procedura prevăzută de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., această chestiune urmând a fi avută în vedere de instanța de trimitere odată cu soluționarea fondului.

În consecință, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 444 C. proc. civ., va respinge cererea de completare dispozitiv formulată în cauză.

Sursa informației: www.scj.ro.