Obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru (NCPC, O.U.G nr. 80/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 4/2020

O.U.G nr. 80/2013: art. 1, art. 33 alin. (2); NCPC: art. 200 alin. (2) teza I, art. 453

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 „dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței”.

În acest context, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare nu a fost timbrată anticipat și că niciunul dintre contestatori nu s-a conformat obligației de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de RON, deși li s-a pus în vedere obligația timbrării cererii, sub sancțiunea anulării acesteia.

În ceea ce privește cererea formulată de intimată, de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi analizată în această etapă procesuală pentru motivele ce se vor arăta.

Obiectul prezentei căi de retractare este format de o încheiere prin care a fost soluționată o cerere de strămutare, împrejurare față de care prezentei contestații în anulare îi este aplicabil același regim juridic și sub aspectul soluționării și valorificării pretențiilor privind cheltuielile de judecată.

Astfel, Înalta Curte nu este în măsură să aprecieze, la acest moment, și asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de intimată întrucât cererea de strămutare este doar un incident procedural ivit în cursul soluționării litigiului, iar instanța nu acordă cheltuielile de judecată la momentul soluționării fiecărui incident procedural în parte, ci doar la finalul procesului.

Pe de altă parte, instanța care soluționează strămutarea nu dispune de elementele indispensabile pentru a face aplicarea criteriilor legale prevăzute de art. 453 C. proc. civ., dat fiind faptul că nu poate fi stabilită partea care a câștigat procesul pentru a fi reținută culpa procesuală, aceste elemente urmând a fi avute în vedere de instanță la momentul soluționării cauzei cu privire la care s-a formulat cererea de strămutare.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va anula ca netimbrată contestația în anulare.

Sursa informației: www.scj.ro.