Obligarea pârâtului la plata diferenţelor dintre drepturile salariale calculate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială şi drepturile salariale efectiv încasate la care să se adauge dobânda legală aferentă (NCPC, C. muncii)

1 feb. 2022
Vizualizari: 546
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 516/2021

NCPC: art. 130 alin. (2), art. 131, art. 135 alin. (1) și (4); L. nr. 303/2004: art. 17; C. muncii: art. 269 alin. (2); L. nr. 62/2011: art. 210 

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Instanța supremă constată că prin acțiunea dedusă judecății reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național al Magistraturii, obligarea acestuia la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate pentru perioada 01.01.2016 – 31.12.2017, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, și drepturile salariale efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflație și la care să se adauge dobânda legală aferentă începând cu 1 ianuarie 2016 și până la data plății efective, perioadă în care reclamanta a fost auditor de justiție în cadrul Institutului Național al Magistraturii.

Totodată, se reține că, potrivit art. 17 din Legea nr. 303/2004, „(1) Auditorii de justiție beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca auditori.

(2) Bursa auditorilor de justiție prevăzută la alin. (1) are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari, la care se vor calcula reținerile pentru obținerea indemnizației nete, urmând a se vira obligația angajatorului și a asiguraților la asigurările sociale de stat, precum și obligația angajatorului și a asiguraților privind contribuția la asigurările sociale de sănătate. Auditorii de justiție beneficiază de indemnizație și în perioada vacanțelor.

(3) Indemnizațiile auditorilor de justiție se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii”.

Cum bursa auditorilor de justiție are natura și regimul juridic al unui drept salarial, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un litigiu asimilat unui conflict de muncă, iar potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, dispoziții din care rezultă că legiuitorul a reglementat, în mod imperativ, competența teritorială pentru soluționarea unor astfel de cauze.

Totodată, conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social care completează art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Rezultă că textele de lege, prin termenii imperativi pe care îi utilizează, au instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență exclusivă, respectiv instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, locul de muncă, ori, după caz, sediul.

Astfel, reclamantul persoană fizică are un drept de opțiune între instanța competentă material de la domiciliul său ori de la reședința sa și cea competentă material de la locul de muncă sau asimilat acestuia.

Din interpretarea art. 210 din Legea nr. 62/2011 rezultă că prin tribunalul de la locul de muncă al reclamantului, sau asimilat acestui loc de muncă, se înțelege tribunalul pe raza căruia se află angajatorul pârât chemat în judecată, respectiv angajatorul de la care se solicită diferențele de drepturi bănești.

Obiectul acțiunii deduse judecății nu vizează drepturi izvorâte din raporturi de muncă avute cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, în prezent reclamanta fiind procuror în cadrul acestui parchet, pentru a atrage competența instanței de la actualul loc de muncă, ci drepturi bănești izvorâte din raporturi asimilate unor raporturi de muncă avute cu Institutul Național al Magistraturii, pe o perioadă în care aceasta a fost auditor de justiție.

Prin urmare, având în vedere că prezenta cauză reprezintă un litigiu asimilat unui litigiu de muncă, iar reclamanta a înțeles să învestească instanța de la locul asimilat locului de muncă – Institutul Național al Magistraturii (unde, de altfel, s-au desfășurat raporturile asimilate unor raporturi de muncă cu pârâtul), cu sediul în București, considerând că este instanța competentă teritorial, față de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii coroborate cu cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze pricina.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 131, raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Sursa informației: www.scj.ro.

Obligarea pârâtului la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate prin raportare la valoarea de referință sectorială și drepturile salariale efectiv încasate la care să se adauge dobânda legală aferentă (NCPC, C. muncii) was last modified: ianuarie 31st, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.