Obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre drepturile salariale plătite şi salariile majorate (NCPC, C. muncii)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1134/2021

NCPC: art. 242 alin. (1), art. 482, art. 483 alin. (3), art. 488 alin. (1) pct. 5, art. 497; C. muncii: art. 253 alin. (1) și (2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reține că, prin încheierea atacată, instanța de apel a suspendat cauza în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina reclamanților, respectiv de a preciza dacă au solicitat vreo completare a dispozitivului sau a lămuririi acestuia, înlăturarea omisiunii sau alte cereri ulterioare judecății în fața primei instanțe, în raport cu împrejurarea că, în fața tribunalului s-a solicitat, deopotrivă, obligarea pârâților la plata de diferențe bănești, precum și alocarea de fonduri în sensul efectuării plății, iar dispozitivul hotărârii privește doar alocarea acestor fonduri fără nicio mențiune în ceea ce privește plata, deși în considerente se regăsesc argumente în sensul admiterii cererii și obligării pârâților atât la plată cât și la alocarea de fonduri.

Întrucât intimații-reclamanți nu s-au conformat obligațiilor stabilite în sarcina acestora, în raport cu dispozițiile instanței, la două termene de judecată consecutive – 04.11.2019 și, respectiv, 02.12.2019, deși le-au fost emise adrese în acest sens, la 13.09.2019 și 06.11.2019, Curtea a reținut culpa acestora determinată de neîndeplinirea a obligațiilor stabilite în cursul judecății.

Prin cererea de recurs formulată de pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție s-a invocat interpretarea greșită a dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. deoarece s-a aplicat sancțiunea suspendării judecății cauzei din culpa intimaților-reclamanți însă această măsură conduce la perimarea apelurilor promovate de pârâți, profitând astfel reclamanților prin rămânerea definitivă a sentinței apelate.

Critica privind interpretarea greșită a dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. este fondată având în vedere că s-a dispus greșit suspendarea cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina intimaților-reclamanți, raportat la calitatea procesuală a acestora în faza procesuală a apelului.

Criticile formulate privind nelegalitatea încheierii atacate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Potrivit art. 482 C. proc. civ. „dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol”.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata „când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății”.

Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispoziția legală evocată, constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa în cursul judecății, iar corespondentul acestuia în faza apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ., este apelantul.

În cauză, prin încheierea pronunțată la data de 2 decembrie 2019 în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei având ca obiect apelurile civile declarate de apelanții-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în nume propriu și pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinței civile nr. 1066 din 22.04.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina intimaților-reclamanți.

Așadar, sancțiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat neîndeplinirea de către intimații-reclamanți a obligației stabilite de instanță în sarcina acestora.

Drept urmare, culpa procesuală aparține intimaților-reclamanți, context în care nu sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 242 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 482 C. proc. civ.

În considerarea argumentelor reținute, care susțin caracterul fondat al recursului, cu aplicarea prevederilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 2 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.

Sursa informației: www.scj.ro.