Noţiunea de „greşeală materială”. Dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii si interpretarea înscrisurilor depuse la dosar în probaţiune (NCPC, O.U.G. nr. 51/2008)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1288/2019

NCPC: art. 503 alin. (2) pct. 2; O.U.G. nr. 51/2008: art. 15 alin. (2)

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noțiunea de „greșeală materială” reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de „greșeală materială” nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În oricare dintre situații, pretinsa greșeală materială trebuie să se fi produs în etapa recursului soluționat prin decizia a cărei retractare se solicită și în raport de situația existentă la dosar la data pronunțării acesteia.

În cauză, motivul susținut de contestator din perspectiva acestui text legal este acela instanța de judecată învestită cu soluționarea recursului, dintr-o eroare, a procedat la judecarea cererii de recurs la data de 7 martie 2019, fără a aștepta soluționarea cererii de reexaminare cu privire la taxa judiciară de timbru, învederând că a formulat în termen legal cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 21 februarie 2019, astfel cum rezultă din confirmarea de primire AR 29879348713/05.03.2019, constituindu-se în acest sens Dosarul nr. x/2018.1, cu termen de judecată la data de 16 mai 2019.

Înalta Curte constată că instanța de recurs a reținut că din înscrisurile anexate la cererea de amânare a judecării cauzei depusă la data de 7 martie 2019, prin care contestatorul a susținut că a atacat încheierea din camera de consiliu din data de 21 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu rezultă că a formulat cerere de reexaminare, în condițiile prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Or, având în vedere criticile formulate, Înalta Curte reține că pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate pretinse greșeli de apreciere a probelor, de interpretare a unor înscrisuri depuse la dosar în probațiune, acestea constituind critici directe ale raționamentului instanței de control judiciar.

Față de temeiurile expuse, rezultă cu evidență că prin motivele formulate, contestatorul nu vizează greșeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., așa cum neîntemeiat susține, deoarece tinde să pună în discuție elemente ale cauzei care, departe de a fi greșeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii, de interpretarea înscrisurilor depuse la dosar în probațiune.

Dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

Așa fiind, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare.

Sursa informației: www.scj.ro.