Neconstituționalitate. Folosirea contestației în anulare numai când instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unuia dintre motivele de apel – încălcare a principiilor egalității în drepturi și al unui proces echitabil (NCPC, Constituția României, CEDO)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. CCR nr. 646/2017

NCPC: art. 488, art. 503; Legea nr. 47/1992: art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29; Constituția României: art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4); Legea nr. 47/1992: art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10, art. 11 alin. (1) lit. A. d), art. 29; CEDO: art. 6, art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3); Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție: art. 1; Declarația universală a drepturilor omului: art. 7

În M. Of. nr. 63 din 22 ianuarie 2018, a fost publicată Decizia CCR nr. 646/2017 din 17 octombrie 2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede faptul că dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Banca Comercială Intesa San Paolo Romania – S.A. București prin Banca Comercială Intesa San Paolo Romania S.A. – Sucursala Craiova, în Dosarul nr. 74/54/2017 al Curții de Apel Craiova – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.752D/2017.

Examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 503 alin. (3) (Obiectul și motivele contestației în anulare) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: „(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”.

De asemenea, prevederile legale criticate fac referire la dispozițiile art. 503 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora:

„(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză”.

13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi și, respectiv, la preeminența legii și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 – Interzicerea discriminării cuprins în Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție și ale art. 7 referitoare la egalitatea în fața legii din Declarația universală a drepturilor omului.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia susține faptul că textul de lege criticat limitează folosirea contestației în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate în calea de atac a apelului, pentru motivul cuprins la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv atunci când instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unuia dintre motivele de apel. Se susține că, în acest mod, sunt încălcate principiul constituțional al egalității în drepturi, precum și dreptul la un proces echitabil.

15. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, criticate în prezenta cauză, reglementează cu privire la unele dintre motivele contestației în anulare speciale, stabilind că, împotriva hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, poate fi exercitată calea de atac a contestației în anulare, pentru următoarele motive expres și limitativ reglementate, și anume atunci când: 1. hotărârea dată în apel a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale; și 4. instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză. Spre deosebire de prevederile art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care se referă la hotărârile instanței de recurs, în privința hotărârilor instanței de apel nu mai este reglementat, ca motiv de exercitare a contestației în anulare, motivul de la art. 503 alin. (2) pct. 3 din același cod, respectiv atunci când instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unuia dintre motivele de apel.

16. Curtea reține că prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au mai format obiect al controlului de constituționalitate, față de critici de neconstituționalitate identice cu cele formulate în prezenta cauză, și în raport cu aceleași dispoziții constituționale invocate. Astfel, prin Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, paragrafele 15-17 și 20, precum și Decizia nr. 159 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 8 iunie 2016, paragrafele 23 și 24, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate și a statuat că textul de lege criticat extinde obiectul contestației în anulare speciale și la hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs și prevede, astfel, că dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 din acest articol se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Exceptarea de la aplicarea alin. (2) pct. 3, în ipoteza hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, a avut în vedere faptul că motivul contestației în anulare specială – omisiunea cercetării unui motiv de casare – privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres și limitativ prevăzute la art. 488 din Cod. Or, apelul este o cale de atac ordinară și devolutivă – prin care se rejudecă în fond cauza – spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configurația actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt și de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabilește în mod expres motivele pentru exercitarea apelului și, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum și pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. În concluzie, Curtea a reținut că lipsa posibilității de a exercita contestația în anulare pentru omisiunea instanței de apel de a cerceta „un motiv de casare” este o consecință firească a caracterului ordinar și devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalității în fața legii și accesului liber la justiție.

17. De asemenea, prin deciziile menționate, Curtea a constatat că o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestației în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanța care va soluționa contestația în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanței care a judecat fondul.

18. Pentru aceleași considerente, în prezenta cauză, nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil sau în art. 6 – Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 – Interzicerea discriminării cuprins în Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție și art. 7 referitoare la egalitatea în fața legii din Declarația universală a drepturilor omului.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Banca Comercială Intesa San Paolo Romania – S.A. București prin Banca Comercială Intesa San Paolo Romania S.A. – sucursala Craiova, în Dosarul nr. 74/54/2017 al Curții de Apel Craiova – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.