Neconstituționalitate (comunicat CCR): art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată
Decizia CCR | Actul normativ | Articol | Sumar |
D.C.C. pronunțate în ședința din 17 iunie 2021
| Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite | – art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia
| Neconstituționalitate |
Conform site-ului oficial (www.ccr.ro), în ședința din 17 iunie 2021, Curtea Constituțională s-a reunit pentru a dezbate excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.
Obiectul sesizării de neconstituționalitate
Art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016
„(5) Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispozițiile art. 4 alin. (1^3) se aplică în mod corespunzător.”
În ședința din 17 iunie 2021, Curtea Constituțională, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt neconstituționale.
În argumentarea soluției de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 52/2020, Curtea a reținut că prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituționalitate reținute în Decizia nr. 731/2019. În aceste condiții, Curtea a constatat că art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 nu respectă deciziile anterioare ale Curții Constituționale (Decizia nr. 623/2016 și Decizia nr. 731/2019), astfel că încalcă art. 147 alin. (4) din Constituție. Totodată, s-a reținut și încălcarea art. 1 alin. (5) și art. 44 din Constituție, prin raportare la cele stabilite în Decizia nr. 731/2019.
Totodată, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin.(1) ind. 1-ind. 3, (3) și (4), art. 5 alin. (3) și (3) ind. 1, art. 7 alin. (4) și (5) ind. 1 din Legea nr. 77/2016, precum și Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, și a constatat că sunt constituționale în raport cu criticile formulate.