Neconstituționalitate (comunicat CCR): Art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza art. 35 par. (2) din TUE
Decizia CCR | Actul normativ | Sumar |
D.C.C. pronunțată în ședința din 10 aprilie 2024 | Art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană | Neconstituționalitate |
În ședința din 10 aprilie 2024, Curtea Constituțională s-a reunit, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, pentru a dezbate excepția de neconstituționalitate a art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Obiectul excepției de neconstituționalitate
Art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană
„(2) Dacă cererea este formulată în fața unei instanțe a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, solicitarea Curții de Justiție a Comunităților Europene de a se pronunța cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză”.
D.C.C. pronunțată în ședința din 10 aprilie 2024
În ședința din data de 10 aprilie 2024, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi a admis excepția de neconstituționalitate formulată și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, potrivit căreia soluționarea, în cauzele penale, a recursului împotriva încheierii prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății ca urmare a sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene se realizează „fără citarea părților” este neconstituțională.
În esență, Curtea a reținut că soluționarea, în cauzele penale, a recursului împotriva încheierii prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății ca urmare a sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene doar cu participarea procurorului plasează celelalte părți într-o poziție dezavantajoasă față de reprezentantul Ministerului Public. Astfel, acestea nu se bucură de posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către procuror și la tot ceea ce este prezentat de acesta cu privire la procedura supusă judecății.
Curtea a reținut că, în materie penală, principiul contradictorialității, garanție a procesului echitabil, presupune că, atât partea, cât și procurorul trebuie să beneficieze de posibilitatea de a avea cunoștință și de a formula observații referitoare la toate probele prezentate și/sau la susținerile celeilalte părți.
În consecință, Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, potrivit căreia soluționarea, în cauzele penale, a recursului împotriva încheierii prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății ca urmare a sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene se realizează „fără citarea părților”, este neconstituțională, întrucât încalcă art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.
Totodată, Curtea Constituțională a amânat pentru data de 28 mai 2024:
– Obiecția de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii – martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, obiecție formulată de Președintele României;
– Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, obiecție formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite.