Ministerul Culturii. Proiect: O.G. pentru modificarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice

Pe pagina oficială (www.cultura.ro), Ministerul Culturii supune dezbaterii publice Proiectul de Ordonanță a Guvernului pentru modificarea și completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Propunerile și observațiile referitoare la proiectul de act normativ supus dezbaterii, pot fi transmise în scris pe adresa Ministerului Culturii, pe fax sau la adresa de e-mail legislativ@cultura.ro, până la data de 30 august 2021.

Redăm, în continuare, principalele prevederi ale Proiectului:

Art. I − Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 noiembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare se modifică și se completează după cum urmează:

1. După articolului 3 se introduce un nou articol, art. 3¹, cu următorul cuprins:

„Art. 3¹ − (1) Regimul juridic de monument istoric nu se aplică bunurilor culturale mobile sau bunurilor mobile arheologice, aflate în cadrul monumentului, ansamblului ori sitului, astfel cum acestea sunt definite la Art. 3.

(2) În vederea protejării bunurilor culturale mobile, prevăzute la alin. (1), autoritățile administrației publice centrale și locale vor respecta și aplica normele legale privind protecția patrimoniului cultural național mobil, precum și cele privind protejarea patrimoniului arheologic.”

2. Articolul 4 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 4 − (1) Monumentele istorice aparțin fie domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor, fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.

(2) Monumentele istorice, proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în administrare, în folosință gratuită, concesionate sau închiriate, în condițiile legii, cu avizul Ministerului Culturii, pentru cele aflate în proprietatea publică a statului și cu avizul serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, pentru cele aflate în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale.

(3) Monumentele istorice aparținând domeniului privat al statului sau al autorităților publice locale, precum și cele aparținând persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot face obiectul circuitului civil, în condițiile stabilite prin prezenta lege.

(4) Monumentele istorice care pot face obiectul circuitului civil, potrivit alin. (3), pot fi vândute, numai în condițiile exercitării dreptului de preemțiune al statului român, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării, prin Ministerul Culturii, pentru monumentele istorice, clasate în categoria monument, grupa valorică A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, pentru categoriile ansamblu și sit, clasate în grupa valorică A și pentru categoriile de monumente istorice clasate în grupa valorică B ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz.

(5) Proprietarii, persoane fizice sau juridice, care intenționează să vândă monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, o înștiințare privind intenția de vânzare a bunului și prețul propus.

(6) Pentru monumentele istorice, clasate în categoria monument, grupa valorică A, serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii transmit Ministerului Culturii, înștiințarea privind intenția de vânzare primită și propunerea de răspuns, în termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea documentației.

(7) În cazul în care Ministerul Culturii, respectiv, serviciul public deconcentrat al acestuia, manifestă intenția de exercitare a dreptului de preemțiune, în termen de maximum 15 de zile de la data înregistrării înștiințării, acesta va solicitata proprietarului bunului documentația stabilită prin ordin al ministrului culturii.

(8) Termenul de exercitare a dreptului de preemțiune este de maximum 30 de zile de la data înregistrării documentației complete; titularii dreptului de preemțiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preemțiune; valoarea de achiziționare se negociază cu vânzătorul.

(9) În cazul în care Ministerul Culturii sau serviciile publice deconcentrate ale acestuia, nu își exercită dreptul de preemțiune în termenul prevăzut la alin. (8), acest drept se transferă autorităților publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.

(10) Comunicările privind neexercitarea dreptului de preemțiune au termen de valabilitate pentru întregul an calendaristic în care au fost emise, inclusiv pentru situațiile în care monumentul istoric este vândut de mai multe ori.

(11) Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi înstrăinate, prin vânzare, în cadrul procedurilor de insolvență, faliment sau urmărire silită a bunurilor, după caz, în măsura în care această operațiune nu contravine procedurilor legale specifice acestora și în conformitate cu dispozițiile alin. (4), sub sancțiunea nulității relative a operațiunilor efectuate.

(12) În condițiile legii, în vederea protejării monumentelor istorice se poate proceda, în cazuri extreme, la strămutarea acestora.

(13) Monumentele istorice care se află pe teritoriul României și care sunt proprietatea altor state sunt protejate în condițiile prezentei legi.”

3. Articolul 11 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 11 − (1) Orice intervenție asupra monumentelor istorice și asupra imobilelor din zona lor de protecție, precum și orice modificare a situației juridice a monumentelor istorice se face numai în condițiile stabilite prin prezenta lege.

(2) Desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea monumentelor istorice sunt interzise și se sancționează conform legii.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), poate fi avizată și autorizată, conform legii, desființarea parțială a monumentelor istorice, în baza unui studiu istorico-științific de fundamentare privind evaluarea culturală a imobilului asupra căruia a fost instituit regimul juridic de monument istoric și a relației acestuia cu contextul lui, conținând restricții și permisivități de intervenție și realizat de personal de specialitate atestat, potrivit legii, ca parte a unei documentații avizate conform propunerilor comisiilor de specialitate.

(4) În situația prevăzută la alin. (3), pentru fundamentarea emiterii avizului, respectiv a răspunsului de respingere a avizării, Institutul Național al Patrimoniului poate formula puncte de vedere cu privire la respectiva desființare.

(5) În vederea aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se aprobă, prin ordin al ministrului culturii, norme metodologice privind elaborarea studiilor istorico-științifice de fundamentare privind evaluarea culturală a imobilelor și desființarea parțială a monumentelor istorice.”

(…)

Pentru mai multe detalii referitoare la Proiect și la Nota de fundamentare, vă rugăm să accesați sursa informației.

Sursa informației

✎Vezi și Ministerul Culturii. Concurs de recrutare în vederea ocupării unui post contractual de execuție de consilier pentru afaceri europene la Serviciul Afaceri Europene (6 septembrie 2021)