Metode juridice de cercetare în administraţie

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Sistemele de citare oferă modalități concise și consecvente de referire și localizare a materialelor^[8].

În cercetarea juridică și materialele editate în domeniul juridic, editorii folosesc, de regulă la începutul volumului elemente explicative și ajutoare de cercetare, precum denumirea editorului, tabelul cu prescurtări, cuprins, indexuri, adnotări și actualizări.

Pe cale de consecință, existența, enumerarea și explicarea acestor elemente sunt apte să conducă cercetătorul la identificarea rapidă a lucrărilor de interes în cadrul bibliotecii.

Cercetarea juridică pornește dintru început, de la identificarea legii – lato sensu – relevantă pentru situația care se cere a fi cercetată, aplicabilitatea acesteia și controlul formei acesteia (în vigoare, modificată, republicată sau, după caz, abrogată).

În acest caz, se folosește procesul care include repetarea sondei de cercetare într-o serie de surse. Apreciem că această opțiune apare ca fiind desuetă, de vreme ce majoritatea bibliotecilor, cercetătorilor și în general a profesioniștilor dreptului beneficiază de un abonament oferit de un furnizor de material normativ actualizat la zi în format electronic, însă nu eliminăm ab initio metoda clasică de verificare repetată într-o serie de surse.

Un proiect de cercetarea juridică, chiar în domeniul administrației publice și a spațiului administrativ, este obligatoriu să se pornească de la câteva întrebări preliminare, fundamentale pentru ceea ce se dorește a clarifica în urma cercetării, sau ce se dorește a releva nou ca urmare a studiului.

Astfel, cercetarea trebuie să ia în considerare toate preceptele care fie și tangențial ating sfera de interes a cercetării, pornind de la regulamentul cel mai inferior ca rang, până la constituții, directive și regulamente, sau recomandările adoptate de organismele europene cu privire la domeniul de cercetare.

Există o serie de locuri pentru a începe localizarea legii autoritare, iar jurisdicția este un bun punct de plecare^[9].

Jurisdicția este extrem de importantă în domeliul cercetării juridice. Soluțiile pronunțate de acestea, deși aplicabile numai la nivelul statului în care au fost pronunțate (cu anumite excepții, acolo unde litigiul a avut și elemente de extraneitate) sunt și ar trebui să reprezinte teme pentru cercetarea juridică în toate domeniile.

Astfel, în domeniul administrației publice centrale sau locale, precum și în privința actelor de guvernare și chiar a legilor și decretelor prezindențiale, hotărârile instanțelor de contencios constituțional sau contencios administrativ prin care acestea sunt cenzurate ori sancționate încălcări ale acestora de către autoritățiile publice în raporturile lor cu cetățenii, pot face și trebuie să facă obiectul unor studii de cercetare.

Nu trebuie omis faptul că, reglementarea, mai cu seamă în România a devenit excesivă, astfel că există numeroase situații în care reglementările se suprapun și conduc la o aplicare neunitară a acestora, la exces de putere din partea autorităților publice, sau chiar la inaplicarea acestora dat fiind conflictul de reglementare.

Aceste aspecte creează complexitate și merită aprofundarea lor în cercetare și aplicare.

Or, determinarea problemei juridice reprezintă obiectivul central și principal în cercetarea juridică. Se pornește astfel în cercetarea științifică de la identificarea unei probleme de tipul vidului legislativ într-o anumită ipoteză, dereglementarea, reglementarea excesivă ori înțelegerea și interpretarea greșită a legii.

Cercetătorul trebuie să constate care este situația generatoare a sincopei, care sunt autoritățile sau agențiile responsabile de efectele negative create, dacă sfera lor de acțiune a fost depășită sau, din contră aceasta nu a fost atinsă, găsirea și identificarea autorității responsabile de crearea situației.

În concluzie, se poate spune că cercetarea juridică face aplicare a principiului roman „Sublata causa tollitur effectus”. Astfel că trebuie identificată cauza, pentru a suprima efectele.

Există situații în care domeniul de cercetare nu este unul cunoscut cercetătorului, astfel că punctul de pornire în cercetare trebuie să fie reprezentat de o imagine generală de ansamblu asupra problemei.

Așadar, un anumit aspect ce se dorește a fi cercetat poate, pe de o parte, să implice atât autoritățile locale cât și autoritățile centrale, iar pe de altă parte, pot fi implicate atât reglementări locale, cât și norme ale dreptului statului – de drept constituțional, drept financiar și fiscal – ori decizii ale unor instanțe.

În acest sens, folosirea instrumentelor cheie oferite în lucrări este extrem de utilă în cercetarea științifică juridică. Pornind de la simple note de căutare, bunăoară administrație publică, bună guvernare, exces de putere, sau după numele unor autori cunoscuți, se ajunge la identificarea celor mai relevante materiale cu legătură în domeniul de cercetare.

La fel ca multe profesii, dreptul are un limbaj și termeni distinși; deoarece cercetarea juridică implică atât de mulți termeni tehnici, un instrument esențial de referință este un dicționar juridic^[10].

Sursele de căutare constituite din tratate, cursuri, monografii sau reviste de specialitate pot fi concepute pe un anumit domeniu – administrație publică, drept administrativ, managementul politicilor publice – însă acestea pot conține și informații relevante din domenii conexe dar care au o îndriduire hotărâtoare într-o altă ramură.

Cărțile de doctrină și cursurile de an sunt o sursă esențială de cercetare în facutăți, având în vedere că acestea conțin un rezumat doctrinar extrem de vast și opinii concurente ale mai multor autori cu privire la unul și același aspect.

Politica reprezintă o altă sursă de informație cu privire la cercetarea juridică a unui anumit domeniu al vieții sociale. Politica are meritul de a oferi legi, reguli și viziunea unei clase politice de la o anumită epocă.

Astfel, fiecare partid politic aflat la putere imprimă societății o anumită direcție și o anumită politică publică, iar cercetarea acesteia poate face obiectul unui studiu științific. Chiar dacă, de cele mai multe ori legile sunt codificate sau, mai cu seamă un anumit domeniu, acesta poate conține informații și reglementări în alte surse.

Un punct de plecare este localizarea informației online, din portalurile parlamentelor, guvernelor, administrațiilor publice locale, ale organizațiilor internaționale ș.a. O trecere rapidă în revistă cu privire la un anumit aspect poate reliefa o variabilitate enormă a ceea ce este disponibil.

Or, o astfel de căutare nu poate fi în toate cazurile cea mai eficientă și utilă pentru cercetător, din moment ce, pentru același termen principal de căutare, poate exista și o expresie comună în alte domenii. Astfel, rezultatul poate fi înșelător, în măsura în care cercetătorul nu ia în considerare substanța lucrului de analizat și elementele specifice.

O altă problemă se referă la integralitatea textului căutat în paginile Web, care nu sunt întotdeauna complete, ori sunt accesibile numai anumite secțiuni ori nu sunt construite pentru a răsfoi secțiunile și subsecțiunile precedente sau succesive ale capitolului de interes.

În sistemul american, interpretarea unui statut nu se limitează doar la citirea unei secțiuni a unui statut, ci include luarea în considerare a altor secțiuni din titlu sau capitol. Deprimarea secțiunilor vecine ale statutului poate dezvălui alte părți relevante ale legii^[11].

Cercetarea în blibliotecă a scrierii în format tradițional apare ca fiind cea mai eficientă, cu atât mai mult cu cât, informația este adnotată, cuprinde referințe încrucișate, istoricul legislativ cu privire la data adoptării sau modificării legii și adesea o trimitere la pagina din volumul legii sesiunii, trimiteri la articole autorizate de revizuire a legii, rezumate ale cazurilor care au considerat statutul.

Susținem acest punct de vedere, observând practica editorilor și editurilor, care revizuiesc și adnotează anual sau chiar trimestrial publicațiile, în raport de evoluția schimărilor de optică ale statului.

Este limpede că în situația în care cercetătorul cunoaște domeniul de studiu și citarea completă a subiectului de lucru, îi va fi facil să identifice și localizeze normele adoptate în format electronic, online, având în vedere că atât parlamentele, guvernele, cât și administrațiile publice locale publică materialele adoptate în format electronic. Consultarea acestora se poate face și în portalurile online ale unor edituri sau privați, la care accesul public este liber deschis.

În ceea ce privește hotărârile administrației publice locale, este mai greu de identificat un text publicat în format tradițional pe suport de hârtie în cadrul unei biblioteci, acesta nefăcând parte din interesul unui editor de a publica astfel de lucrări, motiv pentru care, accesul la pagina Web a emitentului este cea mai facilă și la îndemână cale de a cunoaște reglementarea căutată.

În ceea ce privește găsirea cazului specific, cercetarea se poate focusa asupra reglementărilor specifice ale administrației, pe deciziile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la spețe asemănătoare, opiniile exprimate în revistele de specialitate.

Toate aceste informații pot fi accesate fie prin intermediul tratatelor, monografiilor și revistelor în cadrul unei biblioteci, fie prin cercetarea făcută în mediul online, prin site-urile administrațiilor publice, ale instanțelor de judecată sau ale unor publicații de specialitate.

Suntem de părere că o accesare și localizare online a unei teme, bunăoară excesul de putere, nu va produce efectele și eficiența așteptată. În această rațiune, introducerea sintagmei „exces de putere” va genera un număr semnificativ de accesări, putem spune chiar enorm, al căror conținut nu va fi cel mai relevant pentru cercetător.

Rezultatul se va materializa fie în informații desuete, ori, dimpotrivă numai cazuri foarte actuale fără a se prezenta și precedente, redundanța aceluiași conținut sau spețe.

Cercetarea juridică se fundamentează temeinic pe identificarea legii, deciziei sau textului relevant pornind de la prima publicare, modificările ulterioare, republicări, dacă în privința acestora au fost pronunțate hotărâri de legalitate și oportunitate.

Cercetarea juridică analizează de cele mai multe ori dacă un eveniment faptic materializat, este supus unei legi, sau dacă există o lege care să îi corespundă fie și numai parțial, tangențial. Astfel, cercetarea pornește de la stabilirea premiselor, condițiilor și consecințelor produse de starea de fapt, analizând legea generală a domeniului de aplicare celui mai conex și vecin, localizând în final cea mai specifică lege care reglementează sau ar putea să reglementeze cu privire la faptul produs.

Căutarea legii celei mai relevante pornește de la identificarea acesteia în raport de situația de fapt, astfel cum am arătat și mai sus, urmând ca mai apoi cercetarea să se focuseze asupra mediului juridic extrem de dinamic, în sesnul de a se stabili dacă s-a adus sau nu vreo modificare textului, există vreo interpretare a acestuia de către instanțele de judecată, precum și interpretări doctrinare relevante dacă există.

În cercetarea juridică, evaluarea cazurilor publicate – în mod normal, apelul la decizii legale – implică, separarea situației de fapt și discuțiile juridice^[12].

Se impune astfel ca necesară cunoaștere situației de fapt, iar mai apoi a cadrului legal general. Procesul este astfel unul literar și interpretativ, analizând opinia juridică și consecințele avute în vedere de legiuitor (lato sensu).

Trebuie reținut dintru început, că fiecare situație juridică, atât cât pare de asemănătoare cu o alta, are specificitatea și tipicitatea ei, astfel că soluțiile atât cele judiciare, cât și doctrinare pot fi diferite, procesul de analiză și gândire fiind analitice și logice și, tot odată personale.

Însă trebuie să fie reținute de către cercetător, cele mai persuasive și redundante susținute de doctrină și jurisprudență.

Limpede că o astfel de opinie la un moment dat unitară, poate cunoaște o schimbare de optică, date fiind schimbările ce se produc în viața socială și juridică a unui stat sau a unei societăți.

Astfel, strategiile de cercetare juridică utilizate în drept implică cel mai adesea un proces literativ-intelectiv de analiză, prin cercetarea mai multor surse pentru a determina cea mai optimă opinie de la un anumit moment dat și în raport de situația de fapt supusă cercetării.

Ar trebui avute în vedere și avizele juridice emise de comisiile legislative cu ocazia controlului prealabil al legilor, în care specialiștii își expun punctele de vedere cu privire la legalitatea, oportunitate și rațiunea adoptării unui act normativ sau administrativ.

Cercetarea juridică trebuie să aibă în vedere și rațiunea unui judecător ca urmare a analizei acestuia care a fost esențială pentru soluționarea unui caz pendinte, având în vedere că acesta a analizat textul normativ sau administrativ pentru a pronunța soluția, atât în litera lui cât și în spiritul său. Astfel că el nu s-a rezumat numai la preceptul și cerința legii, aplicând-o strict situației de fapt, ci și la ceea ce a dorit și urmărit cel care a edictat-o și efectele produse de aplicare acesteia.

În cercetarea științelor sociale, utilizarea studiului de caz este adesea folosită pentru a înțelege o situație sau o construcție socială^[13].

Analizarea în cadrul cercetării juridice a unui studiu de caz, cu privire la o anumită speță, modul în care aceasta a fost soluționată de mai multe instanțe ale unui stat, ori cu privire la opinia oferită în doctrină de diferiți profesori, este utilă și poate oferi o serie întreagă de informații.

În ceea ce privește administrația publică, utilizarea opiniei publice pentru analiza luării deciziilor care îi privesc direct pe cetățenii unui areal, poate oferi o perspectivă alternativă a practicilor și priorităților de politică și administrație publică.

Această cercetare poate avea atât valențe cantitative, cât și calitative în cadrul unui studiu.

Însă, pentru științele juridice și în general cele sociale, cea mai comună formă de studiu este cea calitativă.

Analiza calitativă poate avea izvorul în statisticile oferite din practica și exercițiul guvernării, bunei administrări sau, dimpotrivă, a unei proaste administrări, precum și din deciziile instanțelor care au cenzurat și sancționat actele autorităților publice.

Ocazional, cazurile judecătorești sau plângerile administrative sunt datele utilizate într-un proiect de cercetare care are un eșantion suficient de mare pentru analiza cantitativă^[14].

Analiza de cercetare se poate antama cu privire la examinarea unui număr de cazuri care privesc o anumită situație – bunăoară, procedura și termenele de verificare a cererilor de emitere a autorizațiilor de construire – când cercetarea poate întâmpina unele limitări, în sensul că nu toate documentele necesare cercetătorului pot fi puse la dispoziția acestuia.

Tot astfel, verificarea arhivelor cu privire la situații asemănătoare sub imperiul altor reglementări, ar fi în zadar, în măsura în care anumite documente sau dosare nu se mai află în păstrare, termenul lor fiind depășit, iar documentele topite.