„Măsurile privind unificarea practicii judiciare”, un deziderat refutabil

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

I. Foarte pe scurt asupra unor aspecte cu referire la statul de drept

Statul de drept cuprinde o serie de principii cu caracter material și procedural, care se referă la modul în  care este guvernată o societate. Principiile materiale, ca normative aplicabile,  se referă la generalitate, claritate care este dată de aplicarea corespunzătoare a normelor de tehnică legislativă, publicitate, stabilitate și în  cele din  urmă previzibilitatea normelor care guvernează o societate. Principiile procedurale se referă la modalitățile prin  care aceste norme sunt administrate și la instituțiile care le aplică, respectiv la sistemul judiciar în dependent.

Principiile procedurale, asupra cărora vom în sista mai cu seamă,  trebuie să fie și ele în tocmai ca cele materiale, general aplicabile, adică aplicate identic tuturor persoanelor din tr-o jurisdicție, cu unele particularități ce țin  de rolul asumat de aceștia în  mecanismul social. Ele trebuie să fie clare, adică ușor de înțeles și publice ca toți justițiabilii să le poată observa și lua în  calcul atunci când sunt implicați în tr-o procedură. Principiile de procedură trebuie să fie, de asemenea, stabile adică preferabil de aplicat în  toată întinderea procedurii și previzibile, în  sensul că o persoană cu un nivel mediu de aptitudini sociale să le poată anticipa, adică dacă nu le cunoaște, să se poată în forma asupra lor.   Previzibilitatea aceasta a aplicării dreptului este în să mai complexă și include în  ea generalitatea, publicitatea, stabilitatea și de asemenea claritatea.

Cea mai importantă cerință a statului de drept este aceea ca persoanele aflate în  poziții de autoritate să-și exercite puterea în tr-un cadru stabilit de norme publice și nu  în tr-o manieră arbitrară, ad-hoc pur discreționară, pe baza propriilor preferințe sau accepțiuni ideologie.  Guvernanții ar trebui să activeze numai într-un cadru legal în  tot ceea ce fac și că ar trebui să fie responsabili atunci când este depășit acest cadru de cei aflați la putere. Statul de drept nu se referă doar la guvernare, ci pretinde și ca cetățenii să respecte normele legale, chiar și atunci când nu sunt de acord cu acestea. Poți face rău chiar și atunci când ești convin s că faci bin e, de aceea trebuie să fie respectată regula colectiv asumată care așa cum este cel puțin  teoretic acceptată este superioară calitativ deciziilor individuale.

Dreptul are o aplicabilitatea generală, dar normele  trebuie să sufere o „dimensionare” la nivelul justițiabilului ceea ce trebuie să plece de  necesitatea de a corela hotărârile judecătorești prin  care este aplicată o aceeași normă unor situații factuale distincte. în  general o procedură, așa cum observă sintetic TASHIMA în  The War on Terror and the Rule of Law, analizând cazuri extreme, presupune:

− O audiere a cazului de către un tribunal imparțial și în dependent care trebuie să administreze normele juridice existente pe baza prezentării formale a probelor și a argumentelor;

− Dreptul de a fi reprezentat de un avocat în  cadrul unei astfel de audieri;

− Un drept de a fi prezent, de a confrunta și interoga martorii și de a aduce argumente juridice cu privire la relevanța probelor și la diferitele norme juridice relevante pentru caz; și

− Dreptul de a observa motivele sau  considerentele tribunalului atunci când acesta ia o decizie, care să răspundă la dovezile și argumentele prezentate în  fața sa.

Recent, din  observarea procedurilor referitoare la reprimarea actelor de terorism Curtea Supremă SUA reevaluând anumite proceduri, a stabilit că habeas corpus permite o jurisdicție a în stanțelor federale americane pentru a hotărî în  cazurile cu elemente de extrateritoriale privitoare la deținuții din  Guantanamo (Rasul v. Bush, 542 U.S. 466 (2004)

Justiția trebuie să fie capabilă să folosească reguli echitabile în  toate fazele procedurale (RAWLS 1999.104).

În  această scurtă schiță de articol, ne interesează mai ales dreptul justițiabilului de a observa integral și în  amănunt motivele sau considerentele tribunalului atunci când acesta ia o decizie care îl privește. Pe lângă faptul că tribunalul trebuie să răspundă la dovezile și argumentele pertinente care au solicitate a fi analizate, toate normativele de orice natură ar fi ele, ce stau la baza deciziei, trebuie să fie cunoscute integral și anticipat de cel împrocesuat. Hotărârea nu poate fi sprijinită decât pe reguli care sunt cel puțin  publice și judecătorul nu poate hotărât având în  față modele de bune practici sau altele asemenea. Acestea din  urmă pot desigur să contribuie la pregătirea profesională, dar nicidecum nu pot forma convingerea în stanței în  camera de consiliu atunci când în tocmește minuta sau motivează hotărârea.

II. Trasarea de măsuri privind unificarea practicii judiciare

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a luat o serie de măsuri privind unificarea practicii judiciare. Acesta considera ca practica judiciara unitară este esențiala pentru creșterea în crederii în  actul de justiție, în  acest sens demarându-se ample acțiuni de în formare și de extindere a accesului magistraților la legislație și jurisprudența. Strategia de reforma a sistemului judiciar s-a concentrat în  special pe crearea premiselor necesare magistraților în  vederea interpretării și aplicării în  mod unitar a legislației, constând în  asigurarea unui mai

larg acces la legislație și jurisprudența. Astfel, conform planului privind unificarea practicii judiciare, publicat pe site-ul CSM, s-a asigurat în formarea zilnica a magistraților asupra noii legislații publicate în  Monitorul Oficial și s-au elaborat și distribuit buletin ele de jurisprudența trimestriala ale în altei Curți de Casație și Justiție (ICCJ).

De asemenea, s-a creat un portal pe care fiecare în stanța își publica hotărârile judecătorești, integrale sau extrase, precum și broșuri trimestriale de practica judiciara. Totodată, s-au transmis și distribuit deciziile ICCJ pronunțate în  recursuri în  interesul legii, s-au organizat întâlniri ale magistraților la nivel local, regional sau național pentru discutarea problemelor de practica neunitara, s-a lărgit sfera instituțiilor care pot exercita recurs în  interesul legii (s-a adăugat competenta colegiilor de conducere ale Curților de Apel) și s-a monitorizat practica neunitara a instanțelor prin  elaborarea unor materiale conținând propuneri de exercitare a recursului în interesul legii.

Prin  HOTĂRÂREA nr. 387 din  22 septembrie 2005 (actualizată la data de 16 iulie 2015) CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII – PLENUL, aprobă Regulamentul de ordin e interioară al în stanțelor judecătorești, cuprins în  anexa care face parte integrantă din  prezenta hotărâre. în  Regulament la Secțiunea a IV^1-a se reglementează măsurile privind unificarea practicii judiciare.

Conform Articolul 26^1 la nivelul fiecărei secții sau, după caz, al fiecărei în stanțe, acolo unde nu sunt organizate secții se organizează întâlniri lunare ale judecătorilor, în  care vor fi discutate problemele de drept care au condus la pronunțarea unor soluții diferite. Problemele de drept sunt analizate, în  prealabil, de către președintele secției sau, după caz, de vicepreședintele în stanței ori de judecătorul delegat de președintele în stanței, care va prezenta un studiu asupra acestora, cu referire și la practica judiciară a altor în stanțe, în  care, în  mod obligatoriu, își va expune opinia motivată, studiu ce se supune dezbaterii judecătorilor. Judecătorii desemnați vor coordona activitatea grefierului documentarist, în  sensul de a se atașa hotărârile contrare din  cadrul în stanței și de a se identifica sau solicita decizii relevante altor în stanțe, din  raza aceleiași curți de apel și a altora, privind probleme de drept care ar putea face obiectul recursului în  interesul legii.

Opiniile judecătorilor asupra problemelor de drept dezbătute se consemnează în tr-o minută care va fi analizată în  cadrul întâlnirilor trimestriale ce se organizează la nivelul curții de apel. La întâlniri poate fi în vizat și procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel. în  cazul în  care întâlnirile trimestriale se organizează pe domenii de specializare, sunt invitați și judecători din  cadrul secției de specialitate a în altei Curți de Casație și Justiție, în  scopul discutării problemelor de practică neunitară la nivel național. în stanțele de judecată sunt obligate să completeze și să actualizeze permanent portalul, prin  publicarea propriei jurisprudențe relevante, în  condițiile legii. Curțile de apel elaborează trimestrial un material conținând hotărârile proprii considerate relevante.

La aceste întâlniri nu este prezent justițiabilul sau mai ales reprezentantul său, adică chiar cel care este subiectul deciziei judiciare. Nu participă cel care este chemat să respecte hotărârea și dacă nu o face din  proprie inițiativă va fi  obligat prin  intermediul forței publice, să o respecte.   Rezultatele unor astfel de întâlniri pot constitui o bună bază de plecare pentru pregătirea profesională.

Fiindcă nu intenționez să trag concluzii, mă mărginesc să semnalez și posibilitatea intervenției în  cazul respectării unor astfel de minute de practică neunitară a Articolul 42 CPC care discută asupra unor alte cazuri de în compatibilitate ale judecătorilor. Judecătorul este, în compatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția în  cauza pe care a fost desemnat să o judece. Ori aderarea prea rigidă la recomandările din  minutele de practică neunitară, poate fi considerată un fel de aderare la o anumită opinie.

Apoi ar mai fi discutabil aici și Articolul 14 CPC care stabilește că părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în  cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către în stanță din  oficiu.

III. Obligativități și subterfugii

În  opinia mea, există o instituție juridică în  adevăratul sens al cuvântului, ca ansamblu unitar de norme juridice legate între ele prin  obiectul reglementării și finalitatea lor, ce poate fi numită „obligativitatea precedentului judiciar”. Aceasta ar trebui să stea la fundamentul oricărei hotărâri judecătorești, dar nu acesta este subiectul articolului, așa că nu voi în sista mai mult asupra ei. Amintesc numai că acest „precedent judiciar” are o cu totul altă sursă și o interpretare diferită  în  Common Law și de aceea mă limitez a indica Tratatele constitutive în  vigoare ale Uniuni Europene mai cu seamă Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene (JO C 306, 17.12.2007), în trat în  vigoare la 1 decembrie 2009 și corelația făcută de acestea cu Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO).

Pentru consolidarea democrației și o mai bună protecție a drepturilor fundamentale Tratatul de la Lisabona enunță trei principii fundamentale: principiul egalității democratice, principiul democrației reprezentative și principiul democrației participative. Democrația participativă îmbracă forma unei noi inițiative a cetățenilor. Carta drepturilor fundamentale nu este inclusă ca atare în  Tratatul de la Lisabona, dar articolul 6 alineatul (1) din  TUE îi conferă forță juridică obligatorie, acordându-i o valoare juridică egală cu cea a tratatelor. în  2010, imediat după intrarea în  vigoare a Tratatului de la Lisabona, UE (ca instituție) a inițiat negocieri cu Consiliul Europei cu privire la un proiect de acord de aderare, care a fost finalizat în  aprilie 2013. în  iulie 2013, Comisia a solicitat CJUE să se pronunțe cu privire la compatibilitatea acestui acord cu tratatele. La 18 decembrie 2014, CJUE a emis un aviz negativ în  care afirma că proiectul de acord este susceptibil să afecteze negativ caracteristicile specifice și autonomia dreptului UE (Avizul 2/13). După o perioadă de analize și discuții cu privire la soluționarea problemelor ridicate de CJUE, UE și Consiliul Europei au reluat în  2019 negocierile, care sunt în că în  desfășurare.

Cu toate acestea este de observat  TRATATUL privind Uniunea Europeană (Versiune Consolidată) (2012/C 326/01), unde la Articolul 6 se dispune asupra faptului  că Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în  Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor. Apoi, Uniunea aderă la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin  Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și astfel cum rezultă din  tradițiile constituționale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.

In   HOTĂRÂREA din  9 iulie 2013 în  Cauza Stănciulescu împotriva României (Cererea nr. 5.998/03) CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI, Publicată în  Monitorul Oficial cu numărul 668 din  data de 31 octombrie 2013, a stabilit în  esență o mai bună delimitare teoretică a instituției juridice aceea că, este o atingere adusă principiului securității juridice, pronunțarea de către o în stanță a unei hotărâri contrare „jurisprudenței” fără a fi justificat un „reviriment jurisprudențial fondat pe noua interpretare a legii”, iar în  acest sens art. 6 § 1 din  Convenție (CEDO) este în călcat în  lipsa respectării, a ceea ce este numit: „obligativitatea precedentului judiciar”.

Măsurile privind unificarea practicii judiciare luate de CSM, care considera că practica judiciara unitară este esențială pentru creșterea în crederii în  actul de justiție, au fost luate în  vederea interpretării și aplicării în  mod unitar a legislației, constând în  asigurarea unui mai larg acces la legislație și jurisprudență. Astfel de măsuri, cum sunt cele concretizate în  „minutele de unificare a practicii”  nu pot conduce prin  ele însele la acest deziderat al unei practici judiciare unitare și pot fi eventual utile eforturilor de identificare ale soluțiilor pentru cazul aflat în  lucru.  Mai mult decât atât,  „minutele de unificare a practicii” nu sunt nici publice, eu personal am depus un anumit un efort disproporționat pentru a intra în  posesia lor și am obțin ut numai pe cele ale  în stanțelor de pe raza Curții de apel Cluj.

Pe de altă parte, în alta Curte de Casație și Justiție a hotărât recent că, nu ar exista un viciu de legalitate a hotărârii, neluarea în  considerare a altor hotărâri judecătorești, în  privința cărora nu s-a demonstrat că vizează o situație identică, câtă vreme jurisprudența nu reprezintă izvor de drept (Decizia nr. 1365 din  16 iunie 2021, pronunțată de Secția I civilă a în altei Curți de Casație și Justiție). Aici se observă aplicabil Articolul 1 din  Codul Civil, care stabilește că sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanțele și principiile generale ale dreptului. în  cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanțele, iar prin  uzanțe se înțelege obiceiul (cutuma) și uzurile profesionale, iar aceste este și punctul de plecare al precedentul în   Common Law și tocmai de aceea vreau să fac aici o distincție.

Hotărârea judecătorească nu poate fi sprijinită decât pe reguli care sunt publice și judecătorul nu poate hotărî având în  față modele de bune practici, diverse ghiduri  sau altele asemenea, care nici măcar nu sunt cunoscute de justițiabili sau reprezentanții acestora. „Minutele de unificare a practicii” pot desigur să contribuie la ameliorarea  pregătirii profesionale, dar nicidecum nu pot forma convingerea în stanței în  camera de consiliu atunci când în tocmește minuta sau motivează hotărârea, mai ales atunci când nu sunt aduse anticipat la cunoștința justițiabilului.

Bibliografie:

• TASHIMA A. Wallace,  The War on Terror and the Rule of Law,  Jefferson Memorial Lecture, ASIAN AMERICAN LAW JOURNAL Volume 15:245 (2008), discurs inițial 17 Septembrie 2007 University of California, Berkeley UC Berkeley Campus,

• RAWLS John, A THEORY OF JUSTICE, Revised Edition, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts 1999.