Măsura arestării provizorii. Caracterul urgent şi necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 253/2019

L. nr. 302/2004: art. 98 alin. (2) lit. b); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)

Persoana solicitată, prin apărător ales, a invocat împrejurarea că ar fi supusă unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte care au motivat mandatul european de arestare.

Potrivit art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, autoritatea judiciară poate refuza executare mandatului european de arestare când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Din actele depuse la dosar de apărătorul ales al persoanei solicitate – procesul-verbal întocmit la data de 16.04.2019 în dosarul nr. x/2019 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și mandat de percheziție domiciliară nr. x/10 aprilie 2019 – rezultă că numita C. a fost audiată în calitate de suspect și față de aceasta s-a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare în baza ordinului european de anchetă emis de autoritățile franceze cu privire la faptele reținute în mandatul european de arestare și nu într-o cauză distinctă înregistrată pe rolul Ministerului Public.

Prin urmare, motivul opțional de refuz al executării invocat de apărare nu este incident în speță.

Nici criticile persoanei solicitate, în sensul că nu s-ar face vinovată de săvârșirea faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare nu pot fi primite.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Circumstanțele personale invocate de persoana solicitată – patru copii minori în întreținere, faptul că toți membri familiei se află în stare de deținere – nu pot constituii motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare.

Așadar, respingerea cererii de executare a unui mandat european de arestare pentru acest motiv ar trebuie să aibă la bază împrejurări speciale care să justifice un astfel de refuz. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de împrejurări.

În consecință, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală privind executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării.

Totodată, opțiunea instanței pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autoritățile din Franța, iar nu a unei alte măsuri mai blânde, a fost determinată de caracterul urgent și de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent, față de circumstanțele concrete ale cauzei și în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene este pe deplin justificată.

Așadar, se consideră, contrar concluziilor apărării, că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu față de scopul legitim urmărit prin dispunerea măsurii, respectiv buna desfășurare a procedurilor judiciare.

Înalta Curtea reține așadar că sunt îndeplinite condițiile privind predarea persoanei solicitate, că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare și, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și a încrederii reciproce între autorități judiciare pe care se fundamentează instituția mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată C. împotriva sentinței penale nr. 31/FCJI din data de 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori pronunțată în dosar nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.