Mandat de administrator al societății. Incompatibilitate. Recurs (Legea nr. 26/1990; Legea nr. 161/2003; NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 2081/2016

Legea nr. 26/1990: art. 5 alin. (1); Legea nr. 161/2003: art. 87 alin. (1) lit. d); NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 alin. (1)

Conform dispozițiilor Legii nr. 26/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, actele și faptele care formează obiectul înregistrării în registrul comerțului sunt opozabile terților de la data efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului.

În cauză, în sensul celor expuse anterior, mențiunile din registrul comerțului care atestă faptul că mandatul de administrator al societății deținut de reclamant a expirat la data de 2 martie 2004, iar recurenta-pârâtă tinde să combată veridicitatea acestor mențiuni prin prezumția întemeiată pe argumentul că, pe de o parte, pentru modificarea datelor referitoare la administrator, era obligatorie depunerea declarației pe propria răspundere a noului administrator, a specimenului de semnătură, a actului de identitate, precum și a cazierului fiscal, iar, pe de altă parte, că, la data întocmirii raportului de evaluare, documentația provenită de la O.N.R.C. nu menționează un administrator al societății, altul decât persoana evaluată.

Înalta Curte reține că realitatea datelor înscrise în registrul comerțului cu privire la data expirării mandatului de administrator al reclamantului, date care sunt opozabile terților în virtutea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi combătută pe baza simplei supoziții că mandatul de administrator a fost prelungit în mod tacit, atâta timp cât o asemenea supoziție nu se întemeiază pe o dispoziție expresă a legii și nu rezultă din acte care emană de la societate, iar în registrul comerțului nu a fost efectuată nicio mențiune în sensul susținerilor recurentei.

Cu alte cuvinte, prezumției de legalitate și veridicitate a mențiunilor în discuție din registrul comerțului nu îi poate fi opusă supoziția simplă, nesusținută de probe, a recurentei-pârâte în sensul că prelungirea mandatului este justificată de neefectuarea în registrul comerțului a mențiunilor cu privire la administratorul societății după expirarea mandatului fostului administrator.

Totodată, susținerile recurentei-pârâte în sensul că A. a figurat în registrul comerțului, în perioada evaluată, ca administrator al societății nu pot fi primite, întrucât acestea sunt extrase din contextul celorlalte mențiuni din registrul comerțului, care atestă fără echivoc faptul că mandatul de administrator este limitat la perioada cuprinsă între data numirii (2 martie 2000) și data expirării mandatului (2 martie 2004), mențiuni care sunt reale și produc efecte juridice până la momentul efectuării în registrul comerțului, în conformitate cu dispozițiile legale, a modificărilor corespunzătoare cu privire la funcția de administrator al societății, modificări care sunt publice și opozabile terților de la momentul efectuării mențiunilor în registrul comerțului.

În contextul împrejurărilor de fapt și de drept expuse, care conferă consistență concluziei că, în perioada în care a deținut funcția de primar, reclamantul nu a deținut simultan și funcția de administrator la SC C. SRL, Înalta Curte apreciază, în deplin acord cu judecătorul fondului, că nu se poate reține existența situației de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanță, realizând o justă apreciere a probatoriului administrat și o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor incidente cauzei, în mod temeinic și legal a dispus anularea Raportului de evaluare, iar criticile recurentei-pârâte nu demonstrează temeinicia motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru a fi apte să prefigureze, în recurs, o soluție de reformare a hotărârii pronunțate de curtea de apel.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Sursa informației: www.scj.ro.