Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. Stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de reabilitare (NCPP, VCP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 411/2021

NCPP: art. 36 alin. (1) lit. a), art. 41 alin. (1), art. 44 alin. (4), art. 51 alin. (1) și (2), art. 275 alin. (3), art. 529 teza I; VCP: rt. 75 lit. a), art. 180 alin. (2), art. 181 alin. (1), art. 183, art. 195, art. 321 alin. (2)

Față de modificarea normelor de competență și având în vedere Decizia nr. 83 din 10 decembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, care își păstrează actualitatea, dispozițiile art. 529 teza I din C. proc. pen. (instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea) se interpretează în sensul că cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripția acestei instanțe.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., tribunalul este în prezent instanța competentă din punct de vedere material și după calitatea persoanei să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii (acțiunea penală având ca obiect infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. anterior, în condițiile art. 75 lit. a) C. pen. anterior, săvârșită de inculpatul civil F. – infracțiune ce are corespondent în legea nouă, art. 195 C. pen. anterior, neavând relevanță, în ceea ce privește cererea de reabilitare judecătorească, faptul că infracțiunea a fost săvârșită cu complicitatea, printre alții, a doi militari, unul în termen (petentul-condamnat A. și fratele său serg. G.).

Față de criteriile prev. de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., din punct de vedere al competenței teritoriale, s-a apreciat că Tribunalul Tulcea este în prezent instanța competentă să judece cauza în primă instanță, infracțiunea fiind săvârșită în com. Valea Nucarilor, sat Iazurile, jud. Tulcea, iar inculpații au fost prinși în aceeași localitate.

Astfel, s-a susținut că, potrivit dispozițiilor art. 529 C. proc. pen., cererea de reabilitare trebuie să fie soluționată de către Tribunalul Tulcea, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul petentul condamnat. De altfel, Tribunalul Tulcea este instanța civilă echivalentă în grad și cu instanța militară care a judecat cauza în primă instanță, respectiv Tribunalul Militar București.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul Tulcea este competent să soluționeze cererea de reabilitare formulată de petentul A., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Reglementând competența de soluționare a cererii de reabilitare, art. 529 C. proc. pen. stabilește că aceasta revine fie instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul, competența fiind, așadar, alternativă.

Examinând, în acest context, cererea formulată de petentul A., se constată că acesta a solicitat instanței să dispună reabilitarea sa în raport de condamnarea la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. anterior, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 102/18.10.1993 (dosar nr. x/1993), pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București (actualul Tribunal Militar București), definitivă prin decizia penală nr. 2 din 17.01.1995 (dosar nr. x/1994) a Curții Supreme de Justiție, secția Militară.

Înalta Curte constată că, deși pedepsele pentru care se solicită reabilitarea, au fost pronunțate de Tribunalul Militar Teritorial București (actualul Tribunal Militar București), acest aspect nu prezintă relevanță din perspectiva stabilirii competenței de soluționare a cererii petentului A., având în vedere cele stabilite prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nr. 83/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 21 noiembrie 2008), referitoare la instanța competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești în situația în care, prin schimbarea normelor legale de competență, instanța care a judecat cauza în primă instanță nu mai are această competență în momentul introducerii cererii, cum este situația în cauză.

Astfel, potrivit deciziei menționate, care, în continuare, își găsește aplicabilitate, „în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii”.

În prezent, potrivit art. 44 alin. (4) C. proc. pen., dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile.

Cum, la momentul formulării cererii de reabilitare (04 martie 2021), infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 102/18.10.1993 (dosar nr. x/1993), pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București (actualul Tribunal Militar București), definitivă prin decizia penală nr. 2 din 17.01.1995 (dosar nr. x/1994) a Curții Supreme de Justiție, secția Militară, sunt date, potrivit art. 36 C. proc. pen., în competența tribunalului, ca instanță civilă, neavând relevanță că infracțiunile au fost comise, printre alții, de doi militari, în raport cu dispozițiile art. 529 C. proc. pen., Tribunalului Tulcea îi revine competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petent.

Totodată, stabilirea competenței de soluționare a prezentei cereri de reabilitare în favoarea Tribunalului Tulcea se fundamentează și pe împrejurarea că petentul A. are domiciliul în com. Valea Nucarilor, sat Iazurile, jud. Tulcea, localitate care se află în circumscripția Tribunalului Tulcea.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Tulcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.