Litigiu având ca obiect expropriere de facto. Respingerea recursului ca inadmisibil (NCPC, NCC, Constituția României, L. nr. 2/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 137/2020

NCPC: art. 94 pct. 1 lit. a) – j), art. 248 alin. (1), art. 457 alin. (1), art. 483 alin. (1), art. 493 alin. (5), art. 634 alin. (1) pct. 4; L. nr. 2/2013: art. XVIII; Constituția României: art. 44 alin. (3); NCC: art. 4, art. 562 alin. (3) 

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.:

„Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului”.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

În conformitate cu dispozițiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

„(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Termenul prevăzut la art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 a fost prorogat succesiv prin O.U.G. nr. 62/2015, respectiv prin O.U.G. nr. 95/2016, până la 1 ianuarie 2019.

În speță, prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Craiova, prin Primar, și Consiliul Local Craiova, prin Primar, să constate că pentru suprafața de teren de 3700 mp, situată în municipiul Craiova str. x, jud. Dolj (fostă T75, P8) a intervenit exproprierea în fapt odată cu emiterea H.C.L. nr. 438 din 24 noiembrie 2011, fără demararea procedurilor legale prevăzute de lege, și obligarea pârâților la plata despăgubirilor ce i se cuvin pentru expropriere, despăgubiri ce urmează să fie stabilite la valoarea de circulație a imobilului în condițiile Legii nr. 33/1994.

Din considerentele Deciziei nr. 789 din 26 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, rezultă că instanța de fond și cea de apel au statuat în sensul că cererea dedusă judecății are ca fundament juridic o expropriere de fapt, arătându-se că cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Burghelea contra României își găsesc aplicabilitatea în speța de față, întrucât este vorba despre o deposedare a reclamantei de terenul proprietatea sa, fără emiterea de către autoritatea publică a unui act de expropriere.

Astfel, instanța de apel a reținut că, în temeiul art. 44 alin. (3) din Constituția României, art. 562 alin. (3) C. civ., precum și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, aplicabilă în considerarea art. 20 din Constituția României și art. 4 C. civ., persoana privată de proprietatea sa prin actele sau măsurile unei autorități are dreptul la despăgubire, indiferent dacă este vorba de o expropriere dispusă și realizată în temeiul legii sau de o expropriere de facto, efectuată în afara cadrului legal sau fără parcurgerea de către expropriator a procedurii reglementate de legea specială.

Din perspectiva celor ce preced, față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu având ca obiect expropriere de facto, Înalta Curte reține că pretenția dedusă judecății se circumscrie dispozițiilor prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora hotărârile pronunțate în materie de expropriere nu sunt supuse recursului.

Prin reglementarea căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate în materie de expropriere, legiuitorul nu a făcut distincție între exproprierile în fapt (cum este cea în speță), exproprierile în care s-a urmat procedura prevăzută de lege ori cele în care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamant în cadrul acestei proceduri.

Ca atare, în aplicarea principului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus („unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă”), Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate în fond, în materia exproprierii, introduse după data intrării în vigoare a C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt susceptibile de recurs. Or, astfel cum s-a arătat, în cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 18 noiembrie 2017.

Astfel, coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materie de expropriere, rezultă că Decizia nr. 789 din data de 26 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Cu referire la împrejurarea că în dispozitivul hotărârii atacate s-a menționat că hotărârea este susceptibilă de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează principiul legalității căilor de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

„Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege”.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu pot folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova, prin primar, împotriva Deciziei nr. 789 din data de 26 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.

Sursa informației: www.scj.ro.