Legea nr. 232/2019 privind ratificarea acordului de parteneriat și cooperare dintre UE şi statele sale membre şi Republica Singapore

În M. Of. nr. 978 din 04 decembrie 2019 s-a publicat Legea nr. 232/2019 privind ratificarea acordului de parteneriat și cooperare dintre UE și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Singapore, pe de altă parte.

Astfel, această știre se va axa pe prezentarea generală a unor dispoziții relevante și de interes din acest act normativ.

În acest sens, art. 2 stabilește ca obiectiv al consolidării purtarea unui dialog amplu care să promoveze cooperarea în domeniile de interes reciproc.

„Eforturile lor vor viza, în special:

a) instituirea cooperării în cadrul tuturor forurilor și organizațiilor regionale și internaționale relevante;

b) instituirea cooperării privind combaterea terorismului și a criminalității transnaționale;

c) instituirea cooperării privind combaterea celor mai grave infracțiuni de interes internațional;

d) instituirea cooperării privind combaterea proliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora, precum și a stocării și a comerțului ilicit cu arme de calibru mic și armament ușor, sub toate aspectele sale;

e) asigurarea condițiilor necesare pentru promovarea creșterii și a dezvoltării comerțului dintre părți, în avantajul reciproc al acestora;

f) instituirea cooperării în toate domeniile comerciale și investiționale de interes reciproc, pentru a se facilita fluxurile comerciale și investiționale și pentru a se preveni și a se înlătura obstacolele din calea comerțului și a investițiilor, în concordanță și în complementaritate cu inițiativele regionale în derulare și viitoare ale UE-ASEAN;

g) instituirea cooperării în domeniul justiției, libertății și securității, inclusiv în ceea ce privește statul de drept și cooperarea judiciară, protecția datelor, migrația, traficul de migranți și de persoane, combaterea criminalității transnaționale organizate, a spălării de bani și a drogurilor ilicite;

h) instituirea cooperării în toate celelalte sectoare de interes reciproc, în special în ceea ce privește vama, politica macroeconomică și instituțiile financiare, domeniul fiscal, politica industrială și întreprinderile mici și mijlocii, societatea informațională, știința și tehnologia, energia, transporturile, educația și cultura, mediul și resursele naturale, sănătatea și statistica;

i) creșterea participării actuale și încurajarea participării viitoare a Republicii Singapore la programele de cooperare ale Uniunii de pe întreg teritoriul Asiei;

j) sporirea rolului și a vizibilității fiecărei părți în regiunile celeilalte părți;

k) instituirea unui dialog constant în vederea unei mai bune înțelegeri reciproce a societății celuilalt și a conștientizării diferitelor puncte de vedere culturale, religioase și societale din Asia și Europa”.

Art. 5 cuprinde chestiuni legate de cooperarea în materia combaterii terorismului.

„Părțile reafirmă importanța luptei împotriva terorismului, în conformitate cu statul de drept și cu obligațiile care le revin în temeiul Cartei ONU, al rezoluțiilor CSONU relevante și al dreptului internațional, inclusiv al legislației aplicabile privind drepturile omului, refugiații și dreptul umanitar internațional. În acest context și având în vedere Strategia globală a ONU de combatere a terorismului, prevăzută în Rezoluția nr. 60/288 a Adunării Generale a ONU din 8 septembrie 2006, precum și în Declarația comună UE-ASEAN din 28 ianuarie 2003 privind cooperarea pentru combaterea terorismului, părțile convin să coopereze în materie de prevenire și reprimare a terorismului, în special, după cum urmează:

1. a) în cadrul punerii integrale în aplicare a Rezoluției 1373 a CSONU și a altor rezoluții ale ONU, convenții și instrumente internaționale aplicabile;

b) prin schimbul de informații cu privire la grupurile teroriste și rețelele de sprijin ale acestora, în conformitate cu dreptul național și internațional aplicabil;

c) prin schimbul de opinii cu privire la mijloacele și metodele utilizate pentru combaterea terorismului, inclusiv în domeniile tehnice și în materie de formare, precum și prin schimbul de experiență referitor la prevenirea terorismului;

d) prin cooperare, în vederea aprofundării consensului internațional referitor la lupta împotriva terorismului și a cadrului normativ al acestuia, precum și prin ajungerea cât mai curând posibil la un acord asupra Convenției generale privind terorismul internațional, astfel încât să se completeze instrumentele existente ale ONU în materie de combatere a terorismului;

e) prin promovarea cooperării între statele membre ale ONU în vederea punerii efective în aplicare a Strategiei globale a ONU de combatere a terorismului prin toate mijloacele corespunzătoare;

f) prin schimbul de cele mai bune practici în domeniul protecției drepturilor omului în cadrul luptei împotriva terorismului.

2. Părțile convin asupra faptului că acțiunile de cooperare în temeiul prezentului articol vor fi permise în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative interne ale acestora”.

În cadrul art. 7 se tratează combaterea proliferării armelor de distrugere în masă.

„(1) Părțile consideră că proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora, atât către actori statali, cât și către actori nestatali, reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa stabilității și a securității internaționale.

(2) Prin urmare, părțile convin să coopereze și să contribuie la combaterea proliferării ADM și a vectorilor acestora prin respectarea deplină și punerea în aplicare la nivel național a obligațiilor care le revin în temeiul tratatelor și al acordurilor internaționale de dezarmare și neproliferare și al altor rezoluții ale ONU și instrumente internaționale aplicabile la care părțile sunt părți contractante. Părțile convin că această dispoziție constituie un element esențial al prezentului acord.

(3) Mai mult, părțile convin să coopereze și să contribuie la combaterea proliferării ADM și a vectorilor acestora prin:

a) luarea de măsuri de către fiecare parte, după caz, pentru a semna, a ratifica sau a adera și a pune în aplicare pe deplin toate celelalte instrumente internaționale relevante pentru lupta împotriva proliferării ADM; și

b) instituirea unui sistem eficace de control al exporturilor la nivel național, care să controleze exporturile și tranzitul mărfurilor legate de ADM, inclusiv un control al utilizării finale a produselor/tehnologiilor cu dublă utilizare în ceea ce privește ADM, și care să prevadă mijloace eficace de punere în aplicare din punct de vedere juridic sau administrativ, inclusiv sancțiuni eficiente și măsuri preventive împotriva încălcării procedurii de control al exporturilor.

(4) În cadrul cooperării, părțile convin să poarte cu regularitate un dialog privind aspectele legate de combaterea proliferării AMD. Un astfel de dialog poate să aibă loc la nivel regional”.

În cadrul art. 8 se tratează problematica armelor de calibru mic și armament ușor (SALW).

„(1) Părțile recunosc că fabricarea, transferul și circulația ilicite a armelor de calibru mic și a armamentului ușor, inclusiv a muniției aferente, precum și acumularea excesivă și răspândirea necontrolată a acestora reprezintă în continuare o amenințare importantă pentru pacea și securitatea internațională.

(2) Părțile convin să respecte și să pună în aplicare pe deplin obligațiile care le revin în ceea ce privește combaterea comerțului ilicit cu SALW, inclusiv cu muniția aferentă, în temeiul acordurilor internaționale la care sunt părți contractante și al rezoluțiilor relevante ale CSONU, precum și în temeiul angajamentelor asumate în cadrul altor instrumente internaționale aplicabile în acest domeniu, cum ar fi Programul de acțiune al ONU pentru prevenirea, combaterea și eradicarea comerțului ilicit cu arme de calibru mic și armament ușor în toate aspectele sale.

(3) Părțile se angajează să coopereze și să asigure coordonarea, complementaritatea și sinergia eforturilor lor, în conformitate cu obligațiile lor internaționale de combatere a comerțului ilicit cu SALW, inclusiv cu muniția aferentă, la nivel mondial, regional, subregional și național, și convin să instituie un dialog periodic care să însoțească și să consolideze acest demers”.

În altă ordine de idei, art. 20 prevede modalitatea de combatere a criminalității organizate.

„Părțile convin să coopereze în ceea ce privește combaterea criminalității organizate și a corupției. Cooperarea respectivă are, în special, scopul de a pune în aplicare și de a promova, după caz, standarde și instrumente internaționale relevante, cum ar fi Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate și Convenția ONU împotriva corupției”.

Cu privire la cooperarea în alte sectoare, art. 23 privește tratează modul de cooperare în domeniul drepturilor omului.

„(1) Părțile convin să coopereze, în cazul în care s-a convenit reciproc astfel, în ceea ce privește promovarea și asigurarea protecției efective a drepturilor omului, inclusiv punerea în practică a instrumentelor internaționale aplicabile privind drepturile omului la care părțile sunt părți contractante.

(2) Acest tip de cooperare poate să includă, între altele:

a) promovarea drepturilor omului și educația în acest domeniu;

b) consolidarea instituțiilor naționale și regionale competente cu atribuții în domeniul drepturilor omului;

c) instituirea unui dialog constructiv și amplu cu privire la drepturile omului;

d) consolidarea cooperării dintre instituțiile din cadrul ONU cu atribuții în domeniul drepturilor omului”.

Cu privire la mediu și resurse naturale, conform art. 34: „(1) Părțile convin asupra necesității de a conserva și de a gestiona în mod durabil resursele naturale și diversitatea biologică, ca fundament al dezvoltării generațiilor actuale și viitoare.

(2) Punerea în aplicare a rezultatelor Conferinței ONU privind mediul și dezvoltarea din 1992, ale Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă din 2002 și ale Conferinței ONU privind dezvoltarea durabilă din 2012 va fi luată în considerare în toate activitățile întreprinse de părți în temeiul prezentului acord.

(3) Părțile se angajează să continue cooperarea cu privire la protecția mediului, inclusiv prin schimbul de cele mai bune practici în domenii cum ar fi:

a) schimbările climatice și eficiența energetică;

b) tehnologiile de mediu și tehnologiile curate, în special cele care sunt sigure și durabile;

c) consolidarea capacităților în materie de negociere și punere în aplicare a acordurilor multilaterale de mediu;

d) mediul marin și cel costier;

e) combaterea exploatării forestiere ilegale și a comerțului aferent, precum și promovarea gestionării durabile a pădurilor”.