Crere privind anularea deciziei de concediere/sancţionare, în mod netemeinic şi nelegal şi, pe cale de consecinţă reintegrarea reclamantei pe postul şi funcţia deţinute anterior emiterii acestei decizii. Constatarea recursului declarat ca fiind perimat de drept

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A., a solicitat:

– I. anularea deciziei de concediere/sancţionare, emisă la data de 11.05.2015 de societatea B. S.R.L. în mod netemeinic şi nelegal şi, pe cale de consecinţă reintegrarea reclamantei pe postul şi funcţia deţinute anterior emiterii acestei decizii, şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu toate sporurile şi drepturile de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediată, pentru perioada 11.05.2015 şi până la data punerii efective în executare a hotărârii ce se va pronunţa; de asemenea, anularea celor 88 de ore nemotivate apărute în fluturaşul său de salariu pe luna aprilie 2015.

– II. obligarea societăţii să-i achite diferenţa de despăgubire în cuantum de 8.899 RON, aferentă perioadei 22.10.2013 – 31.07.2014, conform sentinţei civile nr. 1837/PI/03.07.2014, pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2013 şi a sumei de 3.580 RON, reprezentând onorariul de expert contabil.

– III. obligarea societăţii să-i acorde efectuarea concediilor de odihnă aferente anilor 2009, 2010, 2011 şi 2012.

– IV. obligarea societăţii să-i corecteze fluturaşul de salariu pe luna octombrie 2014, respectiv la rubrica ore standard 72 ore în loc de 64 ore şi la rubrica zile de concediu medical, 14 zile în loc de 15 zile, precum şi obligarea societăţii pârâte la înregistrarea unei declaraţii rectificative aferente lunii octombrie 2014, cu modificările de mai sus.

– V. obligarea societăţii să-i corecteze fluturaşul de salariu pentru luna aprilie 2015, la rubrica privind zilele de concediu de odihnă rămase, 25 de zile în loc de 23 de zile.

– VI. obligarea societăţii să-i recalculeze toate drepturile salariale începând cu data de 01 august 2014 având în vedere salariul de bază de 1.907 RON brut, începând cu data de 01.09.2014 având în vedere salariul de bază de 2.037 RON brut şi începând cu data de 01.12.2014 având în vedere salariul de bază de 2.067 RON brut.

– VII. obligarea societăţii la plata unor daune morale în sumă de 150.000 RON pentru prejudiciul material în sumă de 8.899 RON neachitat conform sentinţei civile nr. 1837/PI/03.07.2014 pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2013, şi prejudiciul moral suferit ca urmare a modului vădit abuziv în care societatea a înţeles să pună în aplicare sentinţa civilă menţionată, conform solicitărilor anterioare ale reclamantei.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1274 din 24 mai 2022)

Invocarea aplicării greşite a normelor în materia prescripţiei extinctive în privinţa momentului de la care curge prescripţia în cauză şi a cauzelor de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub nr. x/2020, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (A.N.P.R.) a chemat în judecată pe pârâta S.C. Evaluar S.R.L. Alba Iulia, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 375.000 RON reprezentând contravaloarea titlului de plată nr. x/10.08.2009 emis de A.N.R.P. în favoarea numitei A., sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1852/2020, Judecătoria Alba Iulia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 156 din 27 ianuarie 2022)

Cerere de chemare în judecată privind anularea Raportului de inspecţie fiscală şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, necomunicate, precum şi a Deciziei de soluţionare, ca fiind nelegale. Respingerea recursului ca nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 octombrie 2014, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Prahova – Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Biroul de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat:

(i) anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.10.2013 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, necomunicată, precum şi a Deciziei de soluţionare nr. 221/31.03.2014, ca fiind nelegale;

(ii) în subsidiar, desfiinţarea Deciziei de soluţionare nr. 221/31.03.2014, cu consecinţa trimiterii cauzei în vederea soluţionării contestaţiei administrative de către DGRFP Galaţi – Biroul Soluţionare Contestaţii;

(iii) obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1488 din 14 martie 2022)

Obligaţia subiecţilor plătitori ai taxei clawback de a deduce TVA-ul din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de CNAS, în vederea stabilirii, calculării şi declarării contribuţiei trimestriale

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (în continuare, CNAS) şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (în continuare, ANAF), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea:

– comunicării CNAS primită de S.C. A. S.R.L. în data de 30.04.2015;

– adresei nr. x/29.04.2015 emisă de CNAS;

– adresei nr. x/05.06.2015 emisă de CNAS în legătură cu contestaţia administrativă formulată de societate împotriva notificărilor, completată cu adresa CNAS nr. x/24.07.2015;

– obligarea ANAF la restituirea sumei plătită cu titlul de contribuţie clawback aferentă trimestrului I 2015, în temeiul Notificărilor contestate;

– obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 610 din 2 februarie 2022)

Încetarea de drept a raportului de serviciu ca urmare a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Casarea sentinţei şi admiterea acţiunii reclamantei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Curtea De Conturi a României a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, modificarea în parte a Hotărârii nr. 457/19.11.2018 emisă de pârât, în sensul anulării sancţiunii avertismentului aplicată reclamantei.

La termenul de judecată din data de 13.05.2019, instanţa a dispus, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de intervenient forţat, a persoanei care a formulat sesizarea la CNCD, A..

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1373 din 9 martie 2022)

Critici referitoare la impozitul pe profit aferent diferenţelor dintre veniturile şi cheltuielile înscrise în evidenţa fiscală şi cele înscrise în evidenţa contabilă. Respingerea recursului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (în continuare, D.G.A.M.C.) şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor (în continuare, D.G.S.C.) din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, solicitând instanţei:

în principal:

– anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x din 10.09.2015 emise de D.G.A.M.C. pentru suma de 722.992 RON, reprezentând impozit pe profit;

– anularea în parte a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 10.09.2015;

– anularea în parte a Deciziei şi a Raportului anterior arătate pentru suma de 624.730 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor de plată suplimentare privind impozitul pe profit, menţionate în decizie; în subsidiar, în situaţia în care se va considera totuşi că societatea datorează impozit pe profit suplimentar, a solicitat recalcularea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere astfel încât să se ţină cont de plăţile de impozit pe profit în sumă de 160.804 RON efectuate de societate pentru perioada 2008-2012 în plus faţă de sumele declarate;

– obligarea la restituirea către societate a sumei de 1.347.722 RON, reprezentând obligaţiile suplimentare de plată, principale şi accesorii, privind impozitul pe profit, obligaţii achitate de societate în temeiul deciziei de impunere;

– obligarea la stabilirea corectă a bazei de impunere, a impozitului pe profit şi a pierderii fiscale a societăţii pentru perioada 2010-2012, inclusiv emiterea unei decizii pentru restituirea sumei de 378.273 RON, reprezentând impozit pe profit plătit în plus de societate şi stabilirea corectă a pierderii fiscale pe care societatea o are de reportat la finalul anului 2012;

– anularea în parte a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 478/26.11.2015 emise de D.G.S.C.;

– obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acţiune;

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 939 din 16 februarie 2022)

Invocarea excesului de putere. Criticile de nelegalitate privind procedura de aprobare a regulilor de aplicare a măsurii carantinei asupra persoanelor

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07.02.2022, sub numărul x/2022, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea art. 3 şi art. 4 alin. (3) din Hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă nr. 6/31.01.2022 privind procedura de aprobare a regulilor de aplicare a măsurii carantinei asupra persoanelor şi au solicitat obligarea pârâtului ca, la aplicarea dispoziţiilor hotărârii contestate şi la adoptarea hotărârilor privind contacţii direcţi ai persoanelor confirmate cu infecţia cu virusul SARS-CoV-2, dovada situaţiei persoanelor confirmate cu infecţia cu virusul SARS-CoV-2 şi a persoanelor testate negativ cu infecţia cu virusul SARS-CoV-2 să se efectueze prin documentele rezultate prin accesarea de pârât a aplicaţiei CORONAFORMS, precum şi prin luarea în considerare a testelor de anticorpi.

Pârâtul Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii, excepţia necompetentei funcţionale faţă de dispoziţiile art. 15 alin. (10) din Legea nr. 136/2020, excepţia necompetenţei teritoriale, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (3) Legea 554/2004 şi excepţia lipsei de interes, pe motiv că nu se dovedeşte vătămarea unor drepturi ale reclamanţilor prin dispoziţiile contestate, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 16.02.2022, pârâtul a arătat că nu mai susţine excepţia netimbrării, excepţia necompetenţei funcţionale şi excepţia necompetenţei teritoriale. La acelaşi termen, Curtea de apel a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes, pentru motivele expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1317 din 7 martie 2022)

Acțiune privind anularea în parte a deciziei de impunere reprezentând impozit pe profit și anularea în parte a raportului de inspecţie fiscală. Respingerea recursurilor ca fiind nefondate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (în continuare, D.G.A.M.C.) şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor (în continuare, D.G.S.C.) din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, solicitând instanţei:

în principal:

– anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x din 10.09.2015 emise de D.G.A.M.C. pentru suma de 722.992 RON, reprezentând impozit pe profit;

– anularea în parte a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 10.09.2015;

– anularea în parte a Deciziei şi a Raportului anterior arătate pentru suma de 624.730 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor de plată suplimentare privind impozitul pe profit, menţionate în decizie; în subsidiar, în situaţia în care se va considera totuşi că societatea datorează impozit pe profit suplimentar, a solicitat recalcularea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere astfel încât să se ţină cont de plăţile de impozit pe profit în sumă de 160.804 RON efectuate de societate pentru perioada 2008-2012 în plus faţă de sumele declarate;

– obligarea la restituirea către societate a sumei de 1.347.722 RON, reprezentând obligaţiile suplimentare de plată, principale şi accesorii, privind impozitul pe profit, obligaţii achitate de societate în temeiul deciziei de impunere;

– obligarea la stabilirea corectă a bazei de impunere, a impozitului pe profit şi a pierderii fiscale a societăţii pentru perioada 2010-2012, inclusiv emiterea unei decizii pentru restituirea sumei de 378.273 RON, reprezentând impozit pe profit plătit în plus de societate şi stabilirea corectă a pierderii fiscale pe care societatea o are de reportat la finalul anului 2012;

– anularea în parte a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 478/26.11.2015 emise de D.G.S.C.;

– obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acţiune;

în subsidiar:

– în situaţia în care se va considera că societatea datorează impozit pe profit suplimentar pentru perioada 2008-2012, să dispună alocarea diferenţei de 160.804 RON, reprezentând impozit pe profit plătit în plus pentru stingerea oricăror obligaţii suplimentare de impozit pe profit stabilite de organele fiscale şi dispunerea recalculării în mod corespunzător a accesoriilor.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 939 din 16 februarie 2022)

Cerere privind constatarea inexistenţei unui temei legal pentru care s-a dispus refuzul de autorizare a jocului de tip pariuri în cotă fixă. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 02.04.2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc:

– anularea ca nelegală şi netemeinică a Deciziei nr. 1832/21.09.2018 emisă de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată sub nr. x/28.08.2018;

– anularea în parte a Deciziei nr. 1625/26.07.2018 emisă de către Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, în ceea ce priveşte refuzul de autorizare a jocului de tip pariuri în cotă fixă denumit „B.”;

– obligarea Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc la emiterea unei decizii privind autorizarea exploatării jocului tip pariuri în cotă fixă denumit „B.”, acesta întrunind toate condiţiile de legalitate în vederea autorizării.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1255 din 2 martie 2022)

Cererea de repunere în termenul de declarare a recursului. Respingerea recursului declarat

Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

– să se constate că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a imobilului din Bucureşti, respectiv pentru acordarea de măsuri compensatorii constând în puncte pentru imobilul din Bucureşti, în cotă de 1/1;

– să se anuleze parţial, respectiv să se modifice decizia pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor din 31.08.2016 prin care s-au acordat măsuri compensatorii în valoare de 417.609 de puncte pentru dosarul înregistrat la Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP);

– să fie obligată pârâta Primăria Municipiului Bucureşti să emită, în favoarea reclamantei, o dispoziţie cu propunere de restituire în natură a imobilului din Bucureşti, acolo unde este posibil, chiar si pentru o suprafaţa de teren parţială din imobil;

– să emită în favoarea reclamantei o dispoziţie cu propunere de acordare de măsuri compensatori prin puncte pentru suprafaţa de teren ce nu a putut fi restituită în natură;

– obligarea CNCI să emită în favoarea reclamantei, în cadrul dosarului nr. x C. civ. al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietarilor (ANRP), o decizie de restituire în natură pentru imobilul din Bucureşti sau o decizie de acordare de măsuri compensatorii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1647 din 27 septembrie 2022)

Critici privind încheierea de conexare a cererii de anulare a ordinului care formează obiectul dosarului, apreciind că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură. Recurs nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 august 2018, sub nr. x/2018 (disjunsă din dosarul nr. x/2018), reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat anularea în parte a Ordinului comun nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016 privind recalcularea şi actualizarea pensiilor militare emis de Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază şi obligarea pârâţilor la punerea în acord a dispoziţiilor Ordinului cu dispoziţiile art. 2 lit. a) şi b), art. 28, 60, 109, 110 şi 123 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul de Interne, Casa Sectorială de Pensii a MAI şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa a solicitat:

– anularea Ordinului nr. 31/2016 al Ministrului Afacerilor Interne, respectiv a procedurii de recalculare a pensiilor militare de stat, aprobată prin acest ordin;

– obligarea pârâtului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa să modifice „Situaţia soldelor lunare realizate la funcţia de bază, actualizate” pe care a trimis-o Casei Sectoriale de Pensii din cadrul MAI pentru recalcularea pensiei reclamantului şi să includă în aceasta toate sporurile impersonale, care se acordă funcţiei de locţiitor şef de inspectorat conform legilor salarizării poliţiştilor, în vigoare la 01.01.2016;

– obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în calcul şi a sporurilor impersonale care, conform legislaţiei salarizării personalului din poliţie se aplică funcţiei de locţiitor al şefului Inspectoratului de Poliţie la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, iar drepturile astfel stabilite, să intre în plată începând cu data de 01.01.2016;

– în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1156 din 28 februarie 2022)

Recursul. Cale de atac exclusiv de legalitate care se grefează pe situaţia de fapt stabilită de instanţele devolutive ale fondului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă sub nr. x/2018, în data de 11 octombrie 2018, astfel cum a fost modificată ulterior, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Covasna, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata:

– sumei de 965.834 RON (804.862 RON + TVA) reprezentând valoarea lucrărilor executate de reclamantă în baza dispoziţiilor de şantier emise de pârâtă nr. D13/30.10.2015 şi nr. 22/30.10.2015 (situaţia de plată nr. x şi nr. 7) şi recepţionate de pârâtă prin procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 30.05.2016:

– în principal, în temeiul răspunderii civile delictuale;

– în subsidiar, în temeiul principiului efectelor nulităţii privind restabilirea situaţiei anterioare/repunerea părţilor în situaţia anterioară (în special în temeiul art. 1638 din C. civ. ca urmare a constatării nulităţii manifestării de voinţă a părţilor (nerespectarea prevederilor imperative stabilite de O.U.G. nr. 34/2006)/constatării cauzei ilicite a manifestării de voinţă ce stă la baza lucrărilor executate de reclamantă în baza dispoziţiilor de şantier D13/30.10.2015 şi nr. 22/30.10.2015) şi recepţionate de pârâtă în baza procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 30.05.2016;

– în terţiar, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză;

– dobânzii legale aplicabile (dobânda legală penalizatoare între profesionişti) pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data refuzului achitării lucrărilor executate (21.04.2016)/data recepţiei lucrărilor (30.05.2016) şi până la data efectivă a plăţii cu titlu de lipsă de folosinţă a banilor;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata prezentei cauze.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1494 din 5 iulie 2022)

Actele de reconstituire şi de constituire a dreptului de proprietate. Solicitare privind repunerea părţilor în situaţia anterioară. Recurs nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la 1 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Gorj a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., S.C. D. S.R.L., Comisia Locală de Fond Funciar Runcu, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, E. şi F., a solicitat anularea tuturor actelor de înstrăinare a terenurilor din comuna Runcu, Munţii Plescioara şi Poiana Măcrişului, jud. Gorj, menţionate în HCJ nr. 4490/26.01.2007 pct. 4 anexa nr. 37, procesele-verbale de punere în posesie şi titlurile de proprietate constatate nule prin decizia nr. x/26.04.2018 a Tribunalului Vrancea în dosarul nr. x/2015, şi anume contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2015 de BNP G., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.09.2013 de BNP H., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/08.10.2013 de I., contractul de donaţie autentificat sub nr. x/21.07.2015 de BNP J. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actelor de retrocedare şi înstrăinare, în sensul revenirii terenurilor în cauză în proprietatea statului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 30 C. proc. civ., ale art. III alin. (2)4 din Legea nr. 169/1997 şi ale art. 1254 C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1485 din 27 iunie 2022)

Critici de nelegalitate referitoare la încălcarea statuărilor obligatorii ale deciziei în interesul legii. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată la 27 februarie 2015, pe rolul Tribunalului Botoşani, sub numărul x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a comunei Adăşeni a solicitat instanţei să dispună, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea pârâtului la plata sumei de 706.304,32 RON, reprezentând echivalentul prejudiciului pe care acesta l-a cauzat prin fapta sa culpabilă; plata prejudiciului nerealizat, respectiv plata dobânzilor şi penalităţilor, ce urmează a fi aplicate debitului principal; plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea procesului prezent.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1457 din 22 iunie 2022)

Principiul accesorium sequitur principale. Impunerea anulării debitului accesoriu celui principal anulat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Zentiva S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea Deciziei nr. 426 din 14 noiembrie 2017 privind soluţionarea contestaţiei; anularea Deciziei de impunere nr. x din 30 martie 2017 privind obligaţiile fiscale principale impuse cu titlu de contribuţie trimestrială datorată pentru medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii de 3.672.966 RON contribuţie clawback suplimentară pentru trimestrele I-III ale anului 2011; anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 30 martie 2017; anularea deciziilor nr. 1026EV/2017 (în parte, respectiv mai puţin pentru suma de 44 RON) şi nr. 1027 EV/2017 (înregistrate sub nr. x din 25 aprilie 2017 în dosarul fiscal x) referitoare la obligaţiile fiscale accesorii stabilite în sarcina reclamantei reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere în cuantum total de 4.494.934 RON compus din (i) 2.911.552 RON dobânzi/penalităţi de întârziere şi (ii) 1.583.382 RON dobânzi şi penalităţi aferente pretinsei contribuţii clawback impusă prin Decizia de impunere; anularea deciziei nr. 1025EV2/2017 (înregistrată sub nr. x din 12 aprilie 2017 în dosarul fiscal x) referitoare la stabilirea de obligaţii fiscale în cuantum de 187.960 RON aferente unui debit principal stabilit şi anulat potrivit Deciziei nr. F-MC 2370 din 22 decembrie 2015 şi Deciziei de anulare nr. 192 din 29 iulie 2016; în subsidiar, a solicitat obligarea ANAF la procesarea favorabilă a Declaraţiei 171 privind acordarea facilităţilor fiscale reglementate de O.G. nr. 17/2012 depusă de reclamantă.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 998 din 21 februarie 2022)

Prejudiciul moral suferit ca urmare a faptei proprii a autorului articolului. Afectarea demnităţii şi onoarei, precum şi a dreptului la imagine, afirmaţiile mincinoase având drept unic scop crearea unei opinii publice nefavorabile pentru partea reclamantă

Prin cererea înregistrată la data de 09.12.2020, pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 250.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat, precum şi înlăturarea articolului denigrator din data de 5 martie 2020, existent pe pagina de x „B.”, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 71-72, art. 253 alin. (4), art. 1349, art. 1357 şi art. 1381-1386 C. civ..

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1305 din 9 iunie 2022)

Răspunderea pentru fapta delictuală proprie sau a altei persoane. Stabilirea limitelor şi condiţiilor acţiunii în regres

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 11 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, B.. S.R.L., C. şi D., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 207.000 RON (echivalentul în RON a sumei de 45.000 euro), reprezentând preţul de piaţă a imobilului apartament – situat în Deva, Bulevardul 22 decembrie, apt. 8, judeţul Hunedoara, proprietatea sa, valorificat pe calea executării silite în vederea achitării unui credit bancar angajat şi garantat de pârâţi, precum şi a dobânzilor legale aferente sumei respective, începând cu data valorificării bunului imobil şi până la restituirea efectivă a sumei.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1127 din 19 mai 2022)

Critici privind greşita aplicare a normelor de drept material care reglementează interpretarea contractelor, răspunderea contractuală și punerea în întârziere

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018 reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., să se constatate rezilierea abuzivă şi nelegală a Contractului de închiriere nr. x/01.10.2017 încheiat între reclamantă, în calitate de Locatar şi pârâtă, în calitate de Locator şi să fie obligată pârâta la asigurarea liniştitei şi utilei folosinţe a imobilului situat în Jud. Prahova, Sinaia, str. x, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 1786, art. 1788, art. 1789, art. 1790, art. 1522, art. 1549 – 1553 C. civ.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 521 din 3 martie 2022)