Invocarea vicierii consimţământului prin dol şi violenţă psihică. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea formulată în 10 septembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând: 1) anularea actului de partaj voluntar, autentificat sub nr. x din 10 august 2017- C. – pentru cauză ilicită şi imorală, vicierea consimţământului prin dol şi violenţă psihică; atribuirea casei ce a constituit locuinţa comună a foştilor soţi; 2) anularea inscripţiilor de CF x Oradea, CF x Brusturi; CF x Paleu; CF x Paleu efectuate în baza actului de partaj voluntar; 3) partajarea în natură a bunurilor mobile existente în locuinţa în litigiu; 4) stabilirea unui drept de retenţie asupra imobilului- casă de locuit.

Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate că pe lângă bunurile imobile indicate de reclamant în timpul căsătoriei au fost dobândite şi bunuri mobile, că părţile au avut o cotă de contributivitate de 50% la dobândirea tuturor bunurilor, să se dispună sistarea comunităţii matrimoniale cu privire la bunurile mobile.

Prima instanţă învestită- Judecătoria Oradea, secţia civilă prin sentinţa nr. 6230 din 13 noiembrie 2019, în raport de criteriul valoric, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvenţională şi o precizare a cererii introductive, prin care a formulat propriile pretenţii cu privire la bunurile mobile.

Prin încheierea din 8 septembrie 2020, Tribunalul Bihor –Secţia I civilă a disjuns cererea de partaj-dosar nr. x/2020 – şi a suspendat judecarea acesteia până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze-dosar nr. x/2018.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 392 din 2 martie 2023)

Evaluarea despăgubirilor necesare pentru repararea prejudiciului moral cauzat intimatului-reclamant prin arestarea injustă timp de 116 zile şi pentru vătămarea adusă drepturilor nepatrimoniale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 3 iunie 2020, astfel cum a fost precizată prin cererea depusă la data de 11 iunie 2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în principal, la plata sumei de 117.335,56 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, şi a sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune morale, iar, în subsidiar, la plata sumei de 95.268,56 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 344 din 28 februarie 2023)

Solicitare în vederea constatării obligației pârâților de a suporta costul reprezentând contravaloarea taxei de mediu. Respingerea recursului declarat în cauză ca fiind nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, în data de 14 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii UAT Municipiul Drobeta Turnu Severin, prin Primar şi Consiliul Local Al Municipiului Drobeta Turnu Severin, să se constate că obligaţia de a suporta costul reprezentând contravaloarea taxei de mediu, instituite prin art. 9 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 196/2005 privind fondul pentru mediu, contravaloare aferentă cantităţilor de deşeuri provenite din aria pârâtei depozitate în perioada ianuarie- iunie 2017 la depozitul ecologic Izvorul Barzii, revine pârâtei UAT Municipiul Drobeta Turnu Severin, precum şi să oblige pârâta UAT Municipiul Drobeta Turnu Severin la plata către reclamantă a sumei de 1.184.283,2 RON reprezentând contravaloarea taxei de mediu instituite prin art. 9 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 196/2005 privind fondul pentru mediu, contravaloare aferentă cantităţilor de deşeuri provenite din aria pârâtei depozitate în perioada ianuarie- iunie 2017 la depozitul ecologic Izvorul Barzii, stabilită ca atare de Administraţia Fondului de Mediu, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1530, art. 1547 C. civ., art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, precum şi normele legale invocate în cuprinsul cererii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 311 din 16 februarie 2023)

Termenul de prescripţie în cazul unei acţiuni întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză. Momentul la care cel al cărui patrimoniu s-a micşorat a cunoscut sau trebuia să cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât şi pe cel care a beneficiat de această mărire

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă la 29.11.2016, reclamanta S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara – Traian Vuia S.A. l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 24.598,22 RON, reprezentând daune-interes pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat prin stabilirea în contractul de închiriere nr. x/28.12.2011 a cuantumului chiriei de 6,5 euro/m.p./lună, cu încălcarea hotărârii nr. 28/2005 a Consiliului de Administraţie, ce prevede o chirie minimă de 8 euro/m.p./lună, precum şi la daune-interese la nivelul penalităţilor de întârziere prevăzute în contractul de închiriere nr. x/28.12.2011, până la acoperirea integrală a prejudiciului; cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 916 din 7 aprilie 2021)

Cerere în vederea dispunerii obligării pârâtului la plata ajutoarelor cuvenite la ieşirea la pensie stabilite în raport cu salariul funcţiei de bază avut în luna schimbării poziţiei de activitate a reclamantului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în data de 3.01.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, a solicitat obligarea acestuia la plata ajutoarelor cuvenite la ieşirea la pensie, stabilite în raport cu salariul funcţiei de bază avut în luna schimbării poziţiei de activitate, respectiv luna mai 2016.

Prin sentinţa nr. 410 din 11 octombrie 2019, Tribunalul Botoşani – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani.

Împotriva acestei sentinţei nr. 410 din 11 octombrie 2019 a Tribunalului Botoşani – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost înregistrat la data de 26 noiembrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, care la data de 26 februarie 2020 a constatat că au devenit incidente prev. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât pe rolul Curţii Constituţionale a României a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 114/2018 şi că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate din dosarul nr. x/2019 reprezintă o chestiune prejudiciară soluţionării cauzei.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2326 din 14 aprilie 2022)

Acțiune în vederea dipunerii obligării pârâtelor la anularea Deciziei prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulată pe cale administrativă împotriva Deciziei de impunere și a Raportului de inspecţie fiscală

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B. şi administrator judiciar C., a chemat în judecată pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi A.N.A.F- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

– anularea Deciziei nr. 535/08.11.2018 comunicata cu adresa de înaintare nr. x/08.11.2018, prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulata pe cale administrativa împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016-3466/03.08.2016 si a Raportului de inspecţie fiscala nr. x/02.08.2016, si pe cale de consecinţa,

– anularea Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016 – 3466/03.08.2016, prin care s-au stabilit obligaţii fiscale principale, aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite in cadrul inspecţiei fiscale, în suma de 5.000.301 RON, din care suma de 1.947.994 RON reprezintă impozit pe profit suplimentar, suma de 2.959.236 RON TVA stabilita suplimentar si 73.638 RON impozit pe dividende distribuite persoanelor fizice, obligaţii suplimentare pe care le contestă în totalitate, împreuna cu bazele impozabile stabilite-suplimentar; anularea Raportului de inspecţie fiscala nr. x/02.08.2016; anularea Deciziei nr. 84521/16.08.2016, referitoare la obligaţiile de plata accesorii, în cuantum de 2.064.119 RON, întocmite de AJFP Prahova – Activitatea de Inspecţie Fiscala si exonerarea subscrisei de plata obligaţiilor fiscale suplimentare, stabilite prin acestea;

– suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/3466/03.08.2016 si a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, întocmite de A.J.F.P. Prahova – Activitatea de Inspecţie Fiscala, pană la soluţionarea definitiva a cererii privind anularea actelor administrativ-fiscale contestate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.03.2019 instanţa a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 84521/16.08.2016 şi a Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/3466/03.08.2016, ca neîntemeiată, dispunând, din oficiu, restituirea cauţiunii în cuantum de 18.500 RON, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2203 din 11 aprilie 2022)

Solicitarea daunelor morale pentru suferinţele pricinuite de măsurile preventive luate împotriva reclamantului. Recurs respins ca fiind nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, în data de 24 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 750.000 RON cu titlu de daune morale şi a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plăţii efective.

În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esenţă, că a fost cercetat penal în dosarul nr. x/2010 al DIICOT-Serviciul Teritorial Iaşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat, spălare de bani şi trafic de persoane, fiind arestat preventiv timp de 14 luni, în perioada 20.01.2010-10.03.2011, şi achitat prin sentinţa penală nr. 25/10.03.2016, pronunţată de Tribunalul Maramureş, definitivă prin decizia penală nr. 92A/30.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, ca urmare a respingerii apelului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 539 şi 541 alin. (1) C. proc. pen., art. 52 alin. (3) din Constituţia României şi art. 96 din Legea nr. 303/2004.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat inadmisibilitatea acţiunii raportat la dispoziţiile art. 539 C. proc. pen., susţinând că instanţa penală are abilitatea legală de a stabili caracterul nelegal al privării de libertate, astfel cum a fost stabilit şi prin Decizia nr. 15/18.09.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 315 din 16 februarie 2023)

Suspendrea din funcţie pe durata participării la grevă, iar imediat ulterior, la reluarea activităţii profesionale, reîncadrarea pe posturile deţinute anterior suspendării. Stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând venituri de natură salarială acordate în mod necuvenit angajaţilor

Prin cererea formulată, reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat in România in perioada 1945-1989 a formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României contestaţie împotriva încheierii nr. 13/12.09.2018 emise în urma examinării contestaţiei nr. 18/5504/30.07.2018 formulate împotriva Deciziei nr. 4/18.07.2018 – constatarea 1 măsura II pct. l emisă de către echipa de auditori externi de la Departamentul VIII, Direcţia 2 din cadrul Curţii de Conturi.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2184 din 8 aprilie 2022)

Angajarea răspunderii autorului ca urmare a unui accident rutier. Admiterea cererii de acordare de daune materiale şi morale părţii reclamante

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01.11.2018 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. şi intervenientul forţat E., obligarea pârâtei la plata daunelor morale şi materiale pentru prejudiciul încercat urmare a decesului victimei F., astfel: pentru prima reclamantă, în calitate de mamă a decedatei, suma de 1.000.000 RON cu titlu de daune morale, iar pentru al doilea reclamant, în calitate de tată al decedatei, sumele de 1.000.000 RON daune morale şi de 3.347,64 RON daune materiale, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale pentru prejudiciul încercat urmare a decesului victimei G., respectiv pentru prima reclamantă, în calitate de fiică a decedatei, suma de 500.000 RON, iar pentru ultimul reclamant, în calitate de fiu al decedatei, suma de 500.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanţii au depus precizare la acţiune, prin care au solicitat obligarea pârâtei şi la plata dobânzii legale penalizatoare pentru daunele morale solicitate, începând cu data de 11.05.2017 şi până la data executării efective a obligaţiei de plată, plata dobânzii legale penalizatoare pentru daunele materiale începând cu data suportării acestora şi până la data executării efective a obligaţiei de plată, actualizarea sumelor cu rata inflaţiei.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 191 din 8 februarie 2023)

Acordarea daunelor morale în conformitate cu jurisprudenţa relevantă în materia despăgubirilor morale. Respingerea recursurilor ca fiind nefondate

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor solicitând anularea deciziilor nr. 1160/11.09.2019, nr. 21247/18.09.2019, nr. 21161/11.09.2019, nr. 21246/18.09.2019 şi nr. 21163/11.09.2019 prin care le-a fost admisă în parte cererea de despăgubire, reprezentând daune morale de pe urma decesului tatălui acestor şi obligarea FGA la plata sumei totale de 1.000.000 RON daune morale, câte 200.000 RON pentru fiecare.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1863 din 29 martie 2022)

Solicitare în vederea obligării pârâtului la modificarea Planului de management și a Regulamentului în conformitate cu dispoziţiile legale și cu cerinţele reclamantei. Admiterea excepţiei nulităţii recursului şi anularea recursului declarat de recurentul-pârât

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 aprilie 2017, reclamanta S.C. A. S.A. Adrian a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului:

– în principal, anularea în parte a anexelor 1 si 2 ale Ordinului nr. 1177/27 iunie 2016 privind aprobarea Planului de management si a Regulamentului sitului de importanţă comunitară x Râul Tur, ariei de protecţie specială avifaunistică ROSPA0068 Lunca Inferioară a Turului, ariei naturale protejate de interes naţional VII.Râul Tur si a rezervaţiei naturale de interes judeţean Noroieni, publicat în Monitorul Oficial nr. 630/17.08.2016, în sensul înlăturării următoarelor obligaţii/măsuri/acţiuni/restricţii/prevederi:

Planul de management:

– interzicerea circulaţiei cu ambarcaţiunile motorizate neelectrice în tot timpul anului pe toate apele Ariei si interzicerea circulaţiei cu ambarcaţiuni fără motor sau cu motor electric în perioada 01.03-15.08., pe toate apele stătătoare ale Ariei, cu excepţia activităţilor de hrănire a peştilor, în amenajările piscicole (…)-măsură de management prevăzută la Punctul 1.3.2-Menţinerea/creşterea populaţiilor de păsări acvatice si îmbunătăţirea condiţiilor necesare pentru realizarea stării de conservare favorabile prin reglementarea activităţilor de pescuit si vânătoare (pagina 212).

– păstrarea stufărişului si păpurişului existent pe o suprafaţă de cel puţin 25 % din zonele cu producţie semiintesivă si tradiţională a amenajărilor piscicole-măsură de management stabilită la Punctul 1.3.4-Asigurarea menţinerii habitatelor necesare pentru reproducerea si adăpostirea speciilor de păsări acvatice în habitatele de apă stătătoare si habitatele umede (pagina 213).

– instituirea unui sistem de rotaţie în recoltarea stufului si papurei, prin păstrarea a cel puţin 25 % din suprafaţa acoperită cu stuf vechi din anul anterior. În acest sens, 75 % din suprafaţa stufărişului si păpurişului existent poate fi tăiat anual în perioada 01.09.-28.02.-măsură de management stabilită la Punctul 1.3.4-Asigurarea menţinerii habitatelor necesare pentru reproducerea si adăpostirea speciilor de păsări acvatice în habitatele de apă stătătoare si habitatele umede (pagina 213).

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1833 din 25 martie 2022)

Sentință dată cu încălcarea dispoziţiilor privind atragerea răspunderii disciplinare în cazul existenţei unui conflict de interese. Admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acţiunii formulată de reclamant

Prin cererea înregistrată initial pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 19.04.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/26.03.2019 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2011 din 31 martie 2022)

Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare–cumpărare. Pierderea dreptului de proprietate a reclamanţilor

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, Statul Român reprezentat de Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Societatea Drumuri Municipale Timişoara în calitate de succesoare a societăţii Administrarea Domeniului Public S.A. Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara reprezentat de Primarul Municipiului Timişoara şi de Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara, C. şi D., au solicitat următoarele:

– în principal, să se dispună obligarea solidară a pârâţilor de a plăti reclamanţilor, cu titlul de răspundere pentru evicţiune, despăgubiri pentru apartamentul situat în Timişoara, jud. Timiş, înscris în CF nr. x Timişoara (CF vechi x Timişoara), nr. top. xV, compus din două camere şi dependinţe cu 5% din p.c.i şi din teren în folosinţă, cumpărat de pârâţii C. şi D. în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din data de 22 octombrie 1998 încheiat cu Statul Român prin Administrarea Domeniului Public S.A. Timişoara, promis spre vânzare reclamanţilor prin promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la 17 septembrie 1999 şi constatat nul absolut, despăgubiri constând în: preţul plătit de reclamanţi pentru acest apartament, compus din preţul achitat Statului Român, respectiv avans şi rate cu dobânzi aferente pe o perioadă de 5 ani, actualizat cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală, precum şi suma de 17.500 euro (ca echivalent al sumei de 33.000 DM), conform promisiunii de vânzare-cumpărare din 17 septembrie 1999; valoarea actualizată a lucrărilor de amenajare a apartamentului, respectiv a cheltuielilor necesare şi utile efectuate de reclamanţi în acest scop;

– în subsidiar, obligarea pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de creditori ai pârâţilor C. şi D., la plata către reclamanţi a sumei reprezentând preţul actualizat cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală, plătit Statului Român pentru apartamentul descris mai sus, constând în avans şi rate cu dobânzi aferente pe o perioadă de 5 ani.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 5 din 17 ianuarie 2023)

Inventarierea bunurilor care aparţin domeniului public. Analizarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii. Respingerea recursului formulat ca fiind nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 octombrie 2019, sub nr. x/2019, prin declinare de competenţă prin sentinţa civilă nr. 949 din 27 august 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie şi Materie Condensată Timisoara, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială – Primăria Municipiului Timişoara – Consiliul Local al Municipiului Timisoara, Institutia Prefectului Judetului Timiş, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş şi Statul Român reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, în calitate de titular al dreptului de proprietate publică, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună:

1. obligarea Primăriei Municipiului Timişoara să îndeplinească formalităţile legale în vederea corectării în Cărţile funciare, respectiv să solicite Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş:

(i) radierea dreptului de proprietate a municipiului Timişoara – domeniul public şi revenirea la situaţia anterioară, respectiv reînscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român – în administrarea operativă/concesiunea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Electrochimie şi Materie Condensată – INCEMC Timişoara, conform anexelor la adresa nr. x/26.08.2016, eliberate de Direcţia Generală de legislaţie şi reglementare în domeniul activelor statului – Ministerul Finanţelor Publice, a:

– imobilului identificat în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al Statului la nr. 61981, reprezentând teren în suprafaţă de 5648 mp, CF. nr. x;

– imobilului identificat în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al Statului la nr. 61980, reprezentând construcţii compuse din staţie pilot şi laboratoare, CF. nr. x (Al. 1);

– imobilul identificat în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al Statului la nr. 61979, reprezentând teren în suprafaţă de 237 mp, CF nr. x;

(ii) casarea încheierilor nr. 42513/2009 şi nr. 8590/2011 şi revenirea la situaţia anterioară, în Cărţile funciare nr. x şi nr. y, deoarece dreptul de proprietate a fost modificat cu încălcarea dispoziţiilor legale privind proprietatea publică a statului;

2. să se constate faptul că în mod nelegal au fost transferate bunurile prevăzute în anexa nr. 2, poziţiile 1775, 1776, 1777, 1778 şi 2795 la H.G. nr. 1016/2005 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi a municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş, din domeniul public al Statului în domeniul public al Municipiului Timişoara;

3. anularea în parte a HCL nr. 166/2003, nr. 122/2004, nr. 145/2004 şi nr. 146/2004 privind inventarierea bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Timişoara, precum şi anularea în parte a H.G. nr. 1016/2005, în ceea ce priveşte poziţiile 1775, 1776, 1777, 1778 şi 2795 din anexa nr. 2, reţinând că bunurile în cauză, la momentul emiterii Hotărârii, aveau natura unor bunuri de interes naţional, neputând fi incluse în categoria bunurilor domeniului public al judeţului Timiş, precum si al municipiilor, oraşelor si comunelor din judeţul Timiş.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1915 din 30 martie 2022)

Examinarea cauzei doar sub aspectul sesizării organelor penale ca urmare a reţinerii existenţei indiciilor privind săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, fără analizarea conflictului de interese în materie administrativă. Respingerea recursului formulat ca fiind lipsit de interes

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 413 din 14 decembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 5227 din 31 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ atacat a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 413 din 14 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând, în esenţă, că în mod greşit judecătorul fondului a examinat cauza doar sub aspectul sesizării organelor penale ca urmare a reţinerii existenţei indiciilor privind săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, apreciind că raportul de evaluare este exclusiv un act de sesizare a organelor de urmărire penală, fără să analizeze conflictul de interese în materie administrativă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016*.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1769 din 24 martie 2022)

Critici referitoare la greşita soluţionare pe fond acţiunii fără citarea persoanei reclamate. Respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat, admiterea recursului pârât, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acţiunii formulată de reclamantă

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta, A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii CNCD nr. 465/05.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018. De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată şi daune morale.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1716 din 23 martie 2022)

Solicitare privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă neefectuat. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată SOCIETATEA B. S.A. solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 45.864 RON reprezentând contravaloarea concediului de odihnă neefectuat în perioada 2012 – 2016 (un număr de 39 zile de concediu de odihnă) cât timp reclamantul a fost Director al Diviziei Strategii Dezvoltare conform prevederilor Contractului de mandat nr. x din 28 septembrie 2012 şi actelor adiţionale la acesta, la care se va adăuga dobânda legală şi indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 680 din 30 mai 2017, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Judecătoria Târgu Jiu prin sentinţa civilă nr. 6220 din 14 septembrie 2017 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 232 din 30 ianuarie 2020)

Solicitare în vederea anulării ordinului privind încetarea numirii reclamantului, prin detaşare în interesul învăţământului, în funcţia de inspector şcolar general, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reintegrare în funcţia deţinută anterior, precum şi obligarea pârâtului la plata diferenţelor dintre drepturile cuvenite pentru funcţia de inspector şcolar general şi cele efectiv încasate

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 21.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a solicitat anularea Ordinului MEC nr. 3120/14.01.2021 privind încetarea numirii acestuia, prin detaşare în interesul învăţământului, în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior, precum şi obligarea pârâtului la plata diferenţelor dintre drepturile cuvenite pentru funcţia de inspector şcolar general şi cele efectiv încasate în perioada cuprinsă între data eliberării din funcţia menţionată şi data reluării acestor atribuţii.

Reclamantul a mai solicitat şi suspendarea executării Ordinului contestat, în conformitate cu disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1683 din 22 martie 2022)