Acțiune în vederea dipunerii obligării pârâtelor la anularea Deciziei prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulată pe cale administrativă împotriva Deciziei de impunere și a Raportului de inspecţie fiscală

23 mai 2024
109 views
  • C. fiscal: art. 21 alin. (4)
  • Legea 554/2004: art. 20
  • Legea 554/2004: art. 8 alin. (1)
  • NCPC: art. 22
  • NCPC: art. 488 pct. 6
  • NCPC: art. 496 alin. (1)
  • NCPC: art. 517 alin. (4)

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B. și administrator judiciar C., a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și A.N.A.F- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

– anularea Deciziei nr. 535/08.11.2018 comunicata cu adresa de înaintare nr. x/08.11.2018, prin care s-a dispus respingerea contestației formulata pe cale administrativa împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016-3466/03.08.2016 si a Raportului de inspecție fiscala nr. x/02.08.2016, si pe cale de consecința,

– anularea Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016 – 3466/03.08.2016, prin care s-au stabilit obligații fiscale principale, aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite in cadrul inspecției fiscale, în suma de 5.000.301 RON, din care suma de 1.947.994 RON reprezintă impozit pe profit suplimentar, suma de 2.959.236 RON TVA stabilita suplimentar si 73.638 RON impozit pe dividende distribuite persoanelor fizice, obligații suplimentare pe care le contestă în totalitate, împreuna cu bazele impozabile stabilite-suplimentar; anularea Raportului de inspecție fiscala nr. x/02.08.2016; anularea Deciziei nr. 84521/16.08.2016, referitoare la obligațiile de plata accesorii, în cuantum de 2.064.119 RON, întocmite de AJFP Prahova – Activitatea de Inspecție Fiscala si exonerarea subscrisei de plata obligațiilor fiscale suplimentare, stabilite prin acestea;

– suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/3466/03.08.2016 si a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, întocmite de A.J.F.P. Prahova – Activitatea de Inspecție Fiscala, pană la soluționarea definitiva a cererii privind anularea actelor administrativ-fiscale contestate.

Prin încheierea de ședință din data de 29.03.2019 instanța a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 84521/16.08.2016 și a Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/3466/03.08.2016, ca neîntemeiată, dispunând, din oficiu, restituirea cauțiunii în cuantum de 18.500 RON, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2203 din 11 aprilie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând legalitatea sentinței recurate în raport de criticile formulate, apărările din întâmpinare și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:

Recurenta AJFP Prahova susține teza incidenței art. 488 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde răspunsul instanței la susținerile părților.

Pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetarii fondului este un element esențial întrucât situatia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispozițiilor legale și presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situației de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între partile din proces.

Prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale care instituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva obligativității instanțelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observațiilor și argumentelor prezentate de părți și de a motiva hotărârea pronunțată prin prisma acestor elemente, precum și la jurisprudența constantă a Curții Europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special din cauzele împotriva României (Albina, Buzescu, Dima, Bock și Palade), instanța de recurs constată că abordarea instanței de fond a fost de natură a surprinde aspectele importante ale cauzei, fără însă ca prin aceasta să se înțeleagă necesitatea unui răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de acestea.

Înalta Curte subliniază că nu constituie o nemotivare, respectiv o omisiune de analizare a argumentelor invocate de parte împrejurarea că în cadrul considerentelor se regăsesc, parțial, susțineri ale părții potrivnice, acest fapt reprezentând practic suprapunerea convingerilor instanței cu cele ale uneia dintre părțile litigante.

În plus, raționamentul instanței de fond este ușor decelabil, lipsit de contradictorialitate, din punctul de vedere al standardelor de rezonabilitate, chiar acceptând teoretic faptul că judecătorul fondului a motivat sumar anumite critici ale reclamantei.

Înalta Curte apreciază că motivarea este suficient de concisă pentru a oferi părților certitudinea unei analize reale a cererii, iar eventuala insuficiență a motivării, astfel cum este clamată de către recurenta pârâtă, precum și omisiunea analizării unei realități faptice esențiale, în opinia acesteia, nu pot fi asimilate unei nemotivări astfel cum aceasta susține.

Pe de altă parte, faptul că recurenta nu fost în acord cu raționamentul judecătorului fondului nu poate echivala cu o nemotivare.

Analiza hotararii releva inclusiv observarea si examinarea concretă de către instanta fondului a documentelor care alcatuiesc probatoriul administrat, cu prezentarea atat a sustinerilor partilor, cat si a ratiunilor pentru care acestea au fost primite sau, dupa caz, inlaturate.

Astfel, instanța de fond a analizat punctual:

– prescripția dreptului organului fiscal de a stabili creanțe suplimentare aferente anului 2010;

– legalitatea stabilirii impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării unor cheltuieli ca fiind nedeductibîle, efectuate cu materiale si utilaje, achiziții servicii prestate de terți, achiziții de bunuri si servicii diverse si legalitatea neacceptarii TVA aferenta;

– impozitul pe profit aferent cheltuielilor in suma de 349.154 RON, reprezentând cheltuieli cu combustibilul, leasingul si direct atribuite vehiculelor, in suma de 257.588 RON, precum si taxa pe valoare adăugata in suma de 82.092 RON;

Pentru fiecare dintre acestea a stabilit situația de fapt corecta, a reținut dispozițiile legale aplicabile si coroborandu-le cu probele administrate in cauza, a pronuntatat o hotărâre temeinica si legala.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Ceea ce omite sa aibă in vedere recurenta este faptul ca instanța de fond a dat eficienta probelor administrate in cauza, respectiv expertiza specialitatea construcții si expertiza specialitatea contabilitate – fiscalitate, in concluziile instanței fiind reflectate concluziile acestor probe, criticile recurentei presupunând reiterarea expertizelor efectuate in cuprinsul considerentelor.

Concluziile expertizelor, la care instanța de fond face trimitere, permit identificarea sumelor anulate, respectiv menținute, iar susținerea ca instanța ar fi înlăturat posibilitatea părtilor de a analiza temeinicia soluției sub aspectul sumelor pentru care s-a dispus anularea actelor nu este reală, instanța analizând in cuprinsul hotărârii fiecare dintre categoriile de creanțe suplimentare stabilite.

În ceea ce privește motivul comun de recurs, prevăzut la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurentele să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Pornind de la starea de fapt rezultată din probele administrate, în ceea ce privește criticile referitoare la privind momentul de la care curge termenul de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale, Decizia nr. 21/2020 a ICCJ prin care a fost dezlegata această problema de drept a fost publicata in MO nr. 1257 din 18 decembrie 2020, fiind obligatorie de la data publicării, conform art. 517 alin. (4) C. proced. civ., inclusiv pentru litigiile aflate in curs.

Înalta Curte a statuat în sensul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 91 alin. (1) și (2), coroborate cu cele ale art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, termenul de 5 ani de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale reprezentând impozit pe profit și accesorii ale acestora curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabil din care rezultă impozitul pe profit datorat de contribuabil.

Recurentele susțin astfel nefondat că prezintă relevanta momentul depunerii declarației privind impozitul pe profit aferent anului 2010, respectiv a declarației de TVA pentru luna dec. 2010.

Recurenta ANAF susține inclusiv faptul că analiza făcuta de instanța nu are nici o legătura cu motivele invocate in cadrul contestației administrative or instanța de judecata s-a pronunțat in limitele investirii sale, determinate prin cererea de chemare în judecata, in conformitate cu art. 22 C. proc. civ. iar potrivit art. 8 alin. (1) teza finala din Legea 554/2004, motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

Referitor la cheltuielile cu materialele, ele au fost înregistrate in contabilitate, realitatea cheltuielilor este atestata de documentele analizate, sunt decontate de către beneficiari iar veniturile obținute sunt impozitate, cheltuielile cu acestea fiind efectuate in folosul activității economice.

Instanța de fond a reținut că, in ceea ce privește realitatea operațiunilor, in unele contracte incheiate de reclamanta cu subcontractorii au fost menționate elementele necesare determinării valorii finale a serviciilor, precum numărul si categoriile de personal necesare pentru realizarea serviciului, materialele cu toate specificațiile tehnice si activitatea desfășurata, defalcate pe subactivitati exprimate in unuitati de măsura, tariful unitar si tariful total.

De asemenea, au fost incheiate procese-verbale de recepție a lucrărilor, semnate de instituțiile publice beficiare, iar legiuitorul nu a impus o anumita forma a documentelor suplimentare care sa ateste prestarea serviciilor respective.

Cu privire la cheltuielile deductibile aferente serviciilor prestate de terți instanța a reținut in mod corect ca la data prestării serviciilor si a emiterii facturilor respectivii furnizori nu figurau ca inactivi si totodată a avut in vedere existenta documentelor justificative, necesitatea prestării serviciilor in folosul activității economice (art. 21 alin. (4) lit. . f si m din Codul fiscal) si realitatea acestora.

În aceste circumstanțe, opinia organelor fiscale este injustă, refuzul acordării unui drept prevăzut de lege pe motiv ca nu s-a îndeplinit o formalitate care nu este determinanta în obținerea acelui drept nesocotind principiile generale aplicabile in materie de fiscalitate, relevate si in jurisprudența Cuiții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv principiul certitudinii impunerii, principiul proportionalitatii si principiul prevalentei substanței asupra formei.

Nu se poate așadar susține rigiditatea instanței de fond în interpretarea jursisprudentei CJUE pe considerentul ca aceasta nu a observat toate demersurile efectuate de organul fiscal prin care s-au solicitat contribuabilului informații referitoare la corespondenta intre materiale înregistrate pe cheltuieli si cele care figurau in situațiile de lucrări întocmite.

Referitor la regimul deductibilității TVA, se susține in motivele de recurs ca instanța ar fi făcut o analiza formala a condițiilor de exercitare a dreptului de deducere al TVA aferent operațiunilor descrise in actele contestate retinând ca societatea deține facturi emise in conformitate cu prevederile legale, dar fara sa observe imprejurarile învederate de organul fiscal referitoare la neindeplinirea condiției referitoare la utilizarea bunurilor/serviciilor achiziționate pentru efectuarea oparatiunilor taxabile.

Contrar opiniei recurentei, instanța de fond a analizat in hotărâre si condiția ca bunurile si serviciile in discuție sa fie achiziționate in folosul activității economice ajungând la concluzia că ele sunt justificate, fiind efectuate în folosul activității economice, veniturile obținute fiind impozitate.

Corect a avut in vedere instanța de fond că organul fiscal nu poate sa refuze unei persoane dreptul de a deduce TVA datorata sau achitata pentru servicii care i-au fost furnizate pe motiv ca emitentul facturii aferenta unor servicii nu a avut ulterior un comportament fiscal adecvat.

Astfel, dreptul de deducere nu poate fi refuzat având in vedere specificitatea înregistrărilor contabile care oglindesc operațiunile efectuate si faptul ca reglementările contabile impun aplicarea principilui prevalentei economicului asupra juridicului, fiind relevanta jurisprudenta Curtii Europeane de Justiție in cauzele C-438/09, Boguslaw Juliusz Dankowski împotriva Dyrektorlzby Skarbowej Lodzi si C-324/11, Gabor Toth.

Referitor la motivul de recurs legat de accesoriile calculate de organele fiscale prin Decizia nr. 84521/16.08.2016 prin care se invoca ca soluția instanței nu este motivata, in cuprinsul acesteia neregasindu-se niciun element care sa arate cum au fost calculate accesoriile a căror diminuare a fost dispusa, anularea obligațiilor principale suplimentare atrage anularea accesoriilor calculate, acestea neputand avea o existenta de sine stătătoare, independenta de obligația principala la care acestea se refera.

Astfel, anularea in parte a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, pentru suma de 1.947.994 RON, reprezentând accesorii aferente creanțelor principale stabilite prin Decizia nr. 209/02.08.2016, anulata in parte, s-a impus in baza principiului potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului.

Temeiurile de drept ale soluției pronunțate în recurs

Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova împotriva sentinței nr. 36 din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Sursa informației: www.scj.ro.

Acțiune în vederea dipunerii obligării pârâtelor la anularea Deciziei prin care s-a dispus respingerea contestației formulată pe cale administrativă împotriva Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală was last modified: mai 23rd, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.