Cerere în vederea dispunerii obligării pârâtului la plata ajutoarelor cuvenite la ieşirea la pensie stabilite în raport cu salariul funcţiei de bază avut în luna schimbării poziţiei de activitate a reclamantului
- Legea nr. 284/2010: art. 20
- Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (1)
- NCPC: art. 413 alin. (1) pct. 1
- NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
- NCPC: art. 496 alin. (1)
- OUG nr. 114/2018: art. 41 alin. (1)
- OUG nr. 90/2017: art. 11 alin. (1)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în data de 3.01.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, a solicitat obligarea acestuia la plata ajutoarelor cuvenite la ieșirea la pensie, stabilite în raport cu salariul funcției de bază avut în luna schimbării poziției de activitate, respectiv luna mai 2016.
Prin sentința nr. 410 din 11 octombrie 2019, Tribunalul Botoșani – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani.
Împotriva acestei sentinței nr. 410 din 11 octombrie 2019 a Tribunalului Botoșani – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..
Recursul a fost înregistrat la data de 26 noiembrie 2019 pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, care la data de 26 februarie 2020 a constatat că au devenit incidente prev. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât pe rolul Curții Constituționale a României a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanța de Urgență nr. 114/2018 și că soluționarea excepției de neconstituționalitate din dosarul nr. x/2019 reprezintă o chestiune prejudiciară soluționării cauzei.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2326 din 14 aprilie 2022)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
În cauza de față motivele invocate în recurs nu sunt incidente, soluția instanței cu privire la cererea de suspendare formulată în cauză este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din actele și lucrările dosarului.
Astfel, recurentul-pârât a supus controlului de legalitate încheierea pronunțată în data de 26 februarie 2021 de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal prin care a suspendat judecarea cauzei în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții Constituționale.
Curtea de apel a reținut că soluția din prezenta cauză depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2019, având în vedere că instanța constituțională se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal – bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene.
La aceeași concluzie a ajuns și Înalta Curte în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident cauzei, la situația de fapt.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este și el nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
Astfel, prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, a solicitat obligarea instituției la plata ajutoarelor cuvenite la ieșirea la pensie, stabilite în raport cu salariul funcției de bază avut în luna schimbării poziției de activitate, respectiv luna mai 2016.
Din analiza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reiese că: judecătorul va suspenda: „1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”;
În cauza de față, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat – plata ajutoarelor cuvenite la ieșirea la pensie, stabilite în raport cu salariul funcției de bază avut în luna schimbării poziției de activitate, respectiv luna mai 2016.
Prin sentința recurată prima instanță a reținut, cu relevanță asupra măsurii suspendării, în esență, că „O.U.G. nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, prevede expres, la art. 1 alin. (3), că art. 1 alin. (3) – (5), art. 2 – 4, art. 5 alin. (2) – (4) și art. 6 – 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător și în perioada 1 martie – 31 decembrie 2017.
Art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2016, aflat printre cele la care se referă O.U.G. nr. 9/2017, dispunea în sensul că în perioada 1 ianuarie – 28 februarie 2017, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică. Ulterior O.U.G. nr. 9/2017, s-au publicat O.U.G. nr. 90/2017 și O.U.G. nr. 114/2018 conținând dispoziții similare, cu aplicare în perioada 2018-2021.
Instanța de fond a apreciat că aceste acte normative nu sunt apte a permite supraviețuirea drepturilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 284/2010, pentru persoanele care au întrunit condițiile încasării ajutoarelor/indemnizațiilor înainte de abrogarea legii-cadru. Astfel, dincolo de împrejurarea că art. 11 din O.U.G. nr. 90/2017 și art. 41 din O.U.G. nr. 114/2018 au o formulare imperativă, în sensul neacordării de ajutoare/indemnizații la ieșirea la pensie/trecerea în rezervă (care poate fi interpretată în mod independent, ca expresie a voinței legiuitorului de a nu acorda astfel de drepturi, fie ele prevăzute sau nu în alte acte normative), o susținere contrară ar fi incompatibilă cu cele anterior expuse, anume cu concluzia că drepturile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 284/2010 nu au avut niciodată conținut concret, pierzând orice șansă la un atare conținut, odată cu abrogarea legii menționate”.
Având în vedere și că prin recursul exercitat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței de fond s-a susținut, printre alte critici invocate, faptul că în mod eronat instanța ar fi reținut că dreptul de acordare a ajutoarelor la pensie recunoscut prin dispozițiile art. 20 din Legea cadru nr. 284/2010 nu i se aplică, deși inițial aceste drepturi i-au fost acordate prin hotărâre judecătorească, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiată concluzia Curții de apel cu privire la faptul că pentru justa soluționare a cauzei se impune suspendarea judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții Constituționale.
Cu privire la celelalte critici formulate în recurs referitoare la greșita aplicare a normelor de drept material, în sensul că soluția din prezentul dosar nu ar depinde de soluția ce ar putea fi pronunțată definitiv în dosarul nr. x/2019 de către Curtea Constituțională, Înalta Curte apreciază că acestea nu pot fi primite deoarece nu au în vedere soluția suspendării, ci sunt adevărate argumente de fond ce vizează fie soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2019, fie soluționarea dosarului în care s-a pronunțat încheierea de suspendare ce face obiectul prezentului recurs. Astfel, răspunsul la aceste argumente de fond ar implica o analiză care ar putea să conducă la o antepronunțare cu privire la anumite aspecte litigioase ce fac obiectul acestui dosar care se află în stadiul procesual al recursului la Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, dosar care se află așadar încă pe rolul instanțelor judecătorești, nefiind soluționate definitiv.
Înalta Curte are în vedere și faptul că este atributul instanței de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiție, precum și în respectarea principiului aflării adevărului, instanța este datoare să valorifice în interesul tuturor părților din proces, dispozițiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor și interesele legitime ale celorlalte părți.
Instanța constituțională prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004 a stabilit că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești (și nu numai) ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți. Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfășurării judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursul, ca nefondat.
Sursa informației: www.scj.ro.