Solicitare în vederea obligării pârâtei la plata sumei reprezentând contravaloarea facturii emise de reclamantă, cu dobânda legală de la data scadenţei, până la plata efectivă a debitului. Respingerea recursului declarat ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată la data de 24.09.2019 sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice – Transelectrica S.A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.433.608,52 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x/29.01.2018, emisă de instituţia sa, cu dobânda legală de la data scadenţei, până la plata efectivă a debitului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 din C. proc. civ., art. 39 – art. 42 din Codul silvic – Legea nr. 46/2008.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1949 din 2 noiembrie 2023)

Cerere în vederea obligării pârâtei la plata sumei reprezentând diferenţa dintre preţul imobilului stabilit prin raportul de evaluare şi valoarea stabilită cu respectarea standardelor internaţionale de evaluare a imobilului, actualizată cu indicele de inflaţie de la data emiterii titlului de conversie şi până la data plăţii efective

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 13.10.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Ministerul Finanţelor, în reprezentarea Statului Român, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea pârâtei la plata sumei de 362.442 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea 656.000 RON, preţul imobilului stabilit prin raportul de evaluare nr. x din data de 18.05.2009, întocmit de către S.C. A. S.A. în dosarul nr. x C. civ. şi valoarea de 293.558 RON, stabilită cu respectarea standardelor internaţionale de evaluare a imobilului situat în municipiul Slatina, str. x I. Cuza, nr. 86 (fosta str. x), actualizată cu indicele de inflaţie de la data emiterii titlului de conversie şi până la data plăţii efective. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data emiterii titlului de conversie şi până la data plăţii.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar în subsidiar a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată. Pârâta a formulat şi cerere de chemare în garanţie a S.C. A. S.A. şi B., respinsă, ca tardivă, la termenul din 19.01.2022.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1794 din 25 octombrie 2023)

Critici privind valorificarea imobilelor litigioase pentru stingerea datoriei din pasivul succesoral preluat de stat cu titlu de moştenire vacantă de la debitorul cedat și distribuirea sumei reprezentând creanţă ipotecară deţinută de reclamantă. Admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă de apel

Prin cererea de chemare judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în data de 04 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Statul Român – Domeniul Privat, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, B. şi C. S.R.L., ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:

I. obligarea pârâtei DGRFP Craiova la transmiterea unui răspuns către A. S.R.L., ca urmare a solicitărilor societăţii cu privire la distribuirea sumei în cuantum de 1.046.803,81 RON, reprezentând creanţă ipotecară de rang I deţinută de A. S.R.L.;

II. obligarea pârâtei DGRFP Craiova la îndeplinirea actelor şi operaţiunilor administrative necesare în vederea distribuirii sumei în cuantum de 1.046.803,81 RON, reprezentând creanţă ipotecară de rang I, deţinută de A. S.R.L.;

III. obligarea pârâtei DGRFP Craiova la îndeplinirea actelor şi operaţiunilor administrative necesare în vederea valorificării imobilelor descrise la punctul 7 (i)-(iii) din cerere, în vederea stingerii datoriei în cuantum de 894.909,96 euro, dobândită de Statul Român prin moştenire vacantă, potrivit certificatului de vacanţă succesorală nr. 51/11.07.2012 eliberat de Notar Public D.;

IV. obligarea pârâtei DGRFP Craiova la daune-interese moratorii pentru neîndeplinirea obligaţiei de a face, potrivit art. 1536 din C. civ., şi în subsidiar, potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, de la data la care era obligată să transmită un răspuns şi până la data emiterii răspunsului;

V. obligarea pârâtei B., în calitate de şef serviciu AJFP Dolj, la plata daunelor-interese, în solidar cu pârâta DGRFP Craiova, în cuantumul prevăzut la capătul III de cerere, în condiţiile art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004;

VI. stabilirea unui termen de executare a obligaţiei de a face, astfel cum a fost solicitată potrivit capetelor I şi II de cerere, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea contenciosului, precum şi a unei amenzi, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului, în cazul în care pârâtele vor întârzia în executarea obligaţiilor;

VII. obligarea pârâtei DGRFP Craiova, în solidar cu pârâta B., la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, inclusiv a onorariilor avocaţiale.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 801 din 11 mai 2023)

Acțiune în vederea obligării pârâtului la anularea sancţiunii avertismentului aplicată reclamantei. Casarea sentinței și admiterea acțiunii reclamantei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Curtea De Conturi a României a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, modificarea în parte a Hotărârii nr. 457/19.11.2018 emisă de pârât, în sensul anulării sancţiunii avertismentului aplicată reclamantei.

La termenul de judecată din data de 13.05.2019, instanţa a dispus, în temeiul art. 16^1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de intervenient forţat, a persoanei care a formulat sesizarea la CNCD, A..

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1373 din 9 martie 2022)

Solicitare privind obligarea unităţii de învăţământ la calculul şi plata, în favoarea membrului de sindicat, personal didactic auxiliar, a sporului de 15% din salariul de bază pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, la data de 4 iulie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, în numele membrului de sindicat A., a chemat în judecată pârâtul Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Târgu Lăpuş, solicitând instanţei obligarea unităţii de învăţământ la calculul şi plata, în favoarea membrului de sindicat, personal didactic auxiliar, a sporului de 15% din salariul de bază pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare, precum şi a diferenţelor salariale, începând cu 31.01.2018 şi, în continuare, până la acordarea acestuia pe statul de plată lunar. Totodată, s-a solicitat actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor calculate conform punctului 1 şi plata sumelor rezultate, precum şi calculul şi plata dobânzii legale – daune interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor băneşti calculate conform punctelor 1 şi 2, începând cu data de la care se cuvin diferenţele salariale şi până la achitarea integrală a acestor diferenţe.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 153/2017, H.G. nr. 34/2018, H.G. nr. 569/2017, ale art. 1530 şi următoarele din C. civ., ale art. 2 din O.G. nr. 13/2011, ale art. 268 alin. (1) lit. c) şi art. 278 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1217 din 16 mai 2023)

Critici legate de nemotivarea corespunzătoare a soluţiei de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat. Recurs respins ca nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la 5 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., constatarea nulităţii absolute a tranzacţiei încheiate între părţi şi depusă la termenul de judecată din 21 iulie 2011, în dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Pucioasa, care face parte din dispozitivul sentinţei nr. 991 din 21 iulie 2011 pronunţate în acest dosar; anularea hotărârii de expedient, respectiv a sentinţei civile nr. 991 din 21 iulie 2011 pronunţate de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr. x/2011; repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii tranzacţiei, respectiv în starea de indiviziune, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de completare formulată la data de 24.09.2019, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta D., în raport atât de calitatea acesteia de coproprietar cu cotă nedeterminată conform titlului de proprietate nr. x din 24.03.2010, cât şi de mandatar.

Totodată, a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a tranzacţiei pentru cota de 1/4 ce îi revine reclamantului din dreptul de proprietate, să se dispună rectificarea celor 14 cărţi funciare cu nr. x şi a celor 7 cărţi funciare cu nr. x, în sensul înregistrării acestora pe numele titularilor C., E. şi A. şi instituirea interdicţiei de înstrăinare pentru pârâţi.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2336 din 24 noiembrie 2022)

Cerere în vederea revizuirii unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul. Respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă

Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2019 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Timiş şi preşedinta Tribunalului Timiş, judecător B. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei judecător B. la soluţionarea integrală, punctuală şi efectivă a cererilor reclamantului şi comunicarea răspunsului către acesta având în vedere solicitările făcute în sala de judecată şi care nu sunt menţionate în motivarea încheierii penale nr. 67/PI/25.01.2019; să constate nelegalitatea Ordonanţei de declinare de competenţă cu nr. 21/D/P/2017 din 20.02.2017 emisă de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timişoara; să constate nelegalitatea încheierii penale cu nr. 67/PI/25.01.2019; să dispună recuperarea cheltuielilor judiciare întreprinse de reclamant; obligarea pârâtei la plata către reclamant de despăgubiri materiale şi morale.

La solicitarea instanţei de a-şi preciza obiectul cererii şi temeiul juridic al acţiunii, reclamantul a pecizat, în procedura de regularizare, la data de 25.07.2019 că obiectul acţiunii îl constituie refuz soluţionare cerere, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 281 din 17.10.2019 a Curţii de Apel Timişoara s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, date fiind dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 127 alin. (2) şi (2)^1 C. proc. civ.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 86 din 11 ianuarie 2023)

Cerere privind anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă. Motive de casare nefondate

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul Municipiul Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 şi a Deciziei nr. 358/19.10.2016 emise de MDRAP, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă nr. x/20.09.2016, menţinându-se corecţia de 10% la contractul de lucrări nr. x/12.10.2009 încheiat de reclamant cu S.C. „Avensa Consulting” S.R.L.

Prin sentinţa nr. 100 din data de 13 iunie 2017, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a admis acţiunea formulată de către reclamantul Municipiul Vaslui în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. A anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 şi Decizia nr. 358/19.10.2016 emise de către pârâtul M.D.R.A.P., pe care l-a obligat la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, instanţa a dispus restituirea către reclamant a sumei de 5000 RON, cauţiune achitată cu Ordinul de plată nr. x/2.03.2017 la A. S.A.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1750 din 28 martie 2023)

Încetarea de drept a raportului de serviciu ca urmare a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Casarea sentinţei şi admiterea acţiunii reclamantei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Curtea De Conturi a României a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, modificarea în parte a Hotărârii nr. 457/19.11.2018 emisă de pârât, în sensul anulării sancţiunii avertismentului aplicată reclamantei.

La termenul de judecată din data de 13.05.2019, instanţa a dispus, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de intervenient forţat, a persoanei care a formulat sesizarea la CNCD, A..

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1373 din 9 martie 2022)

Recursul. Cale de atac exclusiv de legalitate care se grefează pe situaţia de fapt stabilită de instanţele devolutive ale fondului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă sub nr. x/2018, în data de 11 octombrie 2018, astfel cum a fost modificată ulterior, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Covasna, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata:

– sumei de 965.834 RON (804.862 RON + TVA) reprezentând valoarea lucrărilor executate de reclamantă în baza dispoziţiilor de şantier emise de pârâtă nr. D13/30.10.2015 şi nr. 22/30.10.2015 (situaţia de plată nr. x şi nr. 7) şi recepţionate de pârâtă prin procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 30.05.2016:

– în principal, în temeiul răspunderii civile delictuale;

– în subsidiar, în temeiul principiului efectelor nulităţii privind restabilirea situaţiei anterioare/repunerea părţilor în situaţia anterioară (în special în temeiul art. 1638 din C. civ. ca urmare a constatării nulităţii manifestării de voinţă a părţilor (nerespectarea prevederilor imperative stabilite de O.U.G. nr. 34/2006)/constatării cauzei ilicite a manifestării de voinţă ce stă la baza lucrărilor executate de reclamantă în baza dispoziţiilor de şantier D13/30.10.2015 şi nr. 22/30.10.2015) şi recepţionate de pârâtă în baza procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 30.05.2016;

– în terţiar, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză;

– dobânzii legale aplicabile (dobânda legală penalizatoare între profesionişti) pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data refuzului achitării lucrărilor executate (21.04.2016)/data recepţiei lucrărilor (30.05.2016) şi până la data efectivă a plăţii cu titlu de lipsă de folosinţă a banilor;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata prezentei cauze.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1494 din 5 iulie 2022)

Criticarea respingerii ca inadmisibilă a cererii în constatarea existenţei dreptului la despăgubiri sau compensaţii. Recurs nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la data de 06.03.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003: să se constate existenta dreptului său, în temeiul Legii nr. 290/2003 cu modificările şi completările ulterioare, la despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile imobile avute în proprietate până în anul 1940 de către autorii săi B. şi C. (bunicii paterni) refugiaţi din localitatea Storojineţ Bucovina de Nord, respectiv, o casă de cărămidă cu două nivele în suprafaţă de 1920 mp, suprafaţa locuibilă 334 mp, suprafaţa comercială -2″120 mp, 10 camere şi 2 apartamente, acoperită cu material refractor, magazie de lemn şi 10 prăjini de pământ ca urmare a părăsirii forţate din anul 1940, conform cererilor formulate in acest scop si dovezilor prezentate; anularea deciziilor de validare, a hotărârii nr. 185/2006 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava, ordinul nr. 1280/2007 şi nr. 687/02.07.2017 emise de A.N.R.P, prin care au fost respinse cererile nr. x/2003 şi nr. y/2004 formulate în temeiul Legii nr. 290/2003 de către reclamant; obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor pe numele reclamantului pentru proprietăţile arătate la primul capăt al cererii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a soluţiei pronunţate în prezentul dosar.

În drept, a invocat art. 35, art. 194 şi urm. N C. proc. civ., art. 2502 alin. (2) pct. 2 N C. civ., art. 509 alin. (1) pct. 5 N C. proc. civ., Legea nr. 290/2003, art. 2, art. 17 alin. (1) lit. c) şi f) din H.G. nr. 1120/2006, Constituţia României – art. 16 şi art. 46.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia tardivităţii introducerii cererii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1261 din 9 iunie 2021)

Motivarea contradictorie a respingerii criticilor din apel vizând inadmisibilitatea şi lipsa de interes în promovarea acţiunii reclamantei. Recurs respins ca nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, să se constate că, în calitate de succesoare, prin reorganizare a fostului Oficiu Farmaceutic Regional Cluj, este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului apartamentul nr. x înscris în CF vechi nr. x Indiv Dej, Cartea Funciară nr. x Dej, nr. top: x, situat în Oraşul Dej, judeţul Cluj, compus din construcţie – farmacie cu 5 încăperi, cu cota de 23,3/100, parte din părţile indivize comune şi asupra terenului aferent apartamentului înscris în CF x Dej, CF vechi x Dej cota de 23,3/100; să se dispună intabularea în Cartea Funciară nr. x Dej, în Cartea Funciară nr. x Dej şi în Cartea Funciară nr. x-CI în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate mai sus indicat.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1181 din 26 mai 2021)

Principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil. Stabilirea obiectului şi limitelor procesului prin cererile şi apărările părţilor

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.08.2013 sub numărul x/2013 reclamanta Societatea Naţională a Sării S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea încheierii nr. 81/31.05.2013 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, în principal ca emisă cu exces de putere si, în subsidiar, ca netemeinică şi să se dispună pe cale de consecinţă şi anularea Deciziei nr. 18/31.05.2013 a Curţii de Conturi.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 899 din 17 februarie 2020)

Procedura acţiunii în constatarea existenţei unui drept. Înrăutăţirea situaţiei părţii în propria cale de atac faţă de aceea din hotărârea atacată. Respingerea recursului ca neîntemeiat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la data de 06.03.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003: să se constate existenta dreptului său, în temeiul Legii nr. 290/2003 cu modificările şi completările ulterioare, la despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile imobile avute în proprietate până în anul 1940 de către autorii săi B. şi C. (bunicii paterni) refugiaţi din localitatea Storojineţ Bucovina de Nord, respectiv, o casă de cărămidă cu două nivele în suprafaţă de 1920 mp, suprafaţa locuibilă 334 mp, suprafaţa comercială -2″120 mp, 10 camere şi 2 apartamente, acoperită cu material refractor, magazie de lemn şi 10 prăjini de pământ ca urmare a părăsirii forţate din anul 1940, conform cererilor formulate in acest scop si dovezilor prezentate; anularea deciziilor de validare, a hotărârii nr. 185/2006 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava, ordinul nr. 1280/2007 şi nr. 687/02.07.2017 emise de A.N.R.P, prin care au fost respinse cererile nr. x/2003 şi nr. y/2004 formulate în temeiul Legii nr. 290/2003 de către reclamant; obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor pe numele reclamantului pentru proprietăţile arătate la primul capăt al cererii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a soluţiei pronunţate în prezentul dosar.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1261 din 9 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contract de împrumut. Restituirea sumei împrumutate. Sechestru asigurător. Autoritatea de lucru judecat. Considerente decizorii. Principiul contradictorialităţii. Dreptul la apărare

Atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă (inclusiv sub vechiul Cod de procedură civilă) s-a afirmat că în cadrul sechestrului asigurator nu se discută fondul litigiului, spunându-se uneori şi că hotărârea prin care se înfiinţează sechestrul nici măcar nu s-ar bucura de autoritate de lucru judecat.
Când însă, precum prin decizia civilă nr. 284/A/11.12.2019 a Curţii de Apel Cluj (căreia instanţa de apel din prezentul proces i-a atribuit un rol fundamental, în virtutea dezlegărilor cuprinse în considerentele ei), instanţa, dovedind zel procedural, nu se mărgineşte la a verifica îndeplinirea condiţiilor stabilite prin prevederile art. 953 C. proc. civ., ci face aprecieri inclusiv cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi, devine necesar a considera, din raţiunile expuse mai sus, că toate aceste dezlegări sunt neavenite, ele excedând limitelor de verificare specifice procedurii sechestrului. Într-o asemenea situaţie, respectivele considerente trebuie apreciate ca aparţinând categoriei celor indiferente/supraabundente, deci care, prin caracterul lor neavenit, nu dobândesc privilegiul autorităţii de lucru judecat, ele neavând vocaţia de a susţine dispozitivul hotărârii, în sensul prevederilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel fiind, rezultă că în prezentul proces instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. atunci când a recunoscut autoritate de lucru judecat dezlegărilor făcute, prin decizia civilă nr. 284/A/11.12.2019 a Curţii de Apel Cluj, cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 744 din 31 martie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ 1) Acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra bunurilor aportate în societate. Lipsa obiectului determinat al obligației de transfer de drepturi reale. 2) Acțiune în constatarea nulității actului constitutiv al societății. Invocarea încălcării art. 37 din Legea nr. 31/1990. Condiții și efecte

1) Potrivit dispozițiilor art. 948 C. civ. din 1864, pentru a fi valabilă, obligația contractuală trebuie să aibă un obiect determinat, înțeles ca sferă a drepturilor și obligațiilor asumate de părți.
În cazul în care se invocă lipsa identificării bunului care a făcut obiectul transferului de drepturi reale, determinată de împrejurarea că acesta nu a fost individualizat prin datele de carte funciară, nu se poate reține că obligaţia nu are ca obiect un lucru determinat, întrucât bunul tranzacţionat, imobil prin natura lui, are determinată, prin ipoteză, individualitatea ca lucru cert.
Condiţia identificării imobilelor prin date cadastrale ori funciare nu are caracter esenţial în caracterizarea obiectului obligaţiei, iar lipsa acestor date nu poate atrage sancţiunea nulităţii contractului.
2) Împrejurarea că raportul de expertiză pe baza căruia s-a dispus înmatricularea societăţii nu a fost întocmit de un expert desemnat de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului în care s-a operat înregistrarea societăţii, acesta fiind, însă, valorificat corect în procedura de înființare a societăţii de către judecătorul delegat care a admis cererea de înregistrare, nu poate atrage nulitatea societății astfel constituite, dacă acest viciu procedural nu a fost invocat în procedura derulată în fața judecătorului delegat.
Nulitatea unei societăţi comerciale deja înmatriculate poate fi cerută numai pentru situaţiile enumerate în art. 56 din Legea nr. 31/1990.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 2369 din 10 noiembrie 2021)