Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Certificat de atestare a dreptului de proprietate. Principiul rolului activ al judecătorului vs. principiul disponibilităţii. Regulator de competenţă. Calificarea cererii de chemare în judecată în raport cu obiectul acesteia

Posted on by Redacția ProLege

Potrivit art. 22 C.proc.civ. revine judecătorului competenţa deplină privind identificarea, instrumentarea şi aplicarea normelor de drept incidente, ţinând seama de cadrul procesual stabilit prin cererile şi apărările părţilor, cum prevede art. 9 alin. (2) C.proc.civ. În egală măsură, judecătorul poate trece peste calificarea dată de părţi, întrucât este chemat să califice juridic faptele deduse judecăţii, cărora le va aplica prevederile legale în vigoare; aşadar, chiar în lipsa acordului expres al părţilor, pentru o judecată cu respectarea legii, instanţa dă ori restabileşte calificarea juridică exactă cererii cu care este învestită.
Ca atare, cum certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui completare se solicită prin cererea de chemare în judecată este un act administrativ, emis de o autoritate publică centrală, în regim de putere publică, în vederea executării legii, acţiunea are natura unui litigiu de contencios administrativ.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 1874 din 13 octombrie 2022)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Încălcarea dreptului la apărare prin neparticiparea expertului consilier propus şi prin neregularitatea convocării pentru efectuarea expertizei tehnice la judecata în primă instanţă. Nelegalitatea soluţiei de respingere a cererii de chemare în garanţie ca tardiv formulate

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2015, reclamanta Enel Distribuţie Muntenia S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 601.483,53 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului provocat reclamantei prin avarierea LES (linie electrica subterane) 110 kV Fundeni – Obor circ. 2, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2339 din 5 decembrie 2019)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ 1) Rolul judecătorului în aflarea adevărului. Analiză prin raportare la principiile fundamentale ale procesului civil: principiul imparțialității instanței, principiul contradictorialității, al disponibilității, principiul dreptului la apărare și principiul egalității părților. 2) Dovedirea situației de fapt fiscale. Caracterul de mijloc de probă al corespondenței electronice. Limitele în care instanța de recurs poate analiza, în contextul procedural oferit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. porc civ, criticile de recurs vizând aspecte ce țin de probatoriul cauzei

Posted on by Redacția ProLege

1) Rolul judecătorului nu este acela de a dispune, din oficiu, administrarea de probe, ci acela ca, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, să afle adevărul, păstrându-și imparțialitatea. Intervenția instanței în alte împrejurări ar echivala cu substituirea părții în efectuarea unui act procedural, cu încurajarea atitudinii culpabile a părții căreia îi revine sarcina probării pretențiilor, ceea ce ar avea drept consecință ruperea echilibrului procesual, printr-o atitudine părtinitoare a instanței, de natură a defavoriza și prejudicia cealaltă parte din proces.
Față de conținutul art. 254 alin. (5) NCPC, în lipsa caracterului imperativ al dispozițiilor acestui articol, este lăsat la aprecierea instanţei, în cadrul cercetării judecătoreşti pe care o efectuează, să solicite experţilor să lămurească sau să completeze expertiza. În aceste condiții, faptul că judecătorul cauzei nu a dispus din oficiu completarea raportului de expertiză nu poate fi reținută ca o încălcare a principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului.
2) Corespondența electronică (e-mail) a contribuabilului reprezintă, în înțelesul art. 55 alin. (1) și (2) Cod procedură fiscală, coroborat cu art. 265 Cod procedură civilă, un mijloc de probă care atestă situația de fapt fiscală, în considerarea faptului că prestarea efectivă a serviciilor, precum şi scopul acestor servicii, reprezintă fapte juridice ce pot fi dovedite prin orice mijloace de probă prevăzute de lege.
În condițiile în care prima instanță nu a aplicat aceste dispoziții legale în sensul înlăturării corespondenței electronice din probatoriul cauzei, ci dimpotrivă, analizând conținutul emailurilor din punct de vedere probator, a constatat că acestea nu fac dovada faptului juridic invocat (efectivitatea şi realitatea prestării serviciilor), motivul de recurs vizând nelegalitatea soluției primei instanțe prin raportare la probele propuse de parte nu poate fi primit.

(ICCJ, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 3151 din 2 iunie 2022)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciul pretins. Motivare insuficientă şi necontradictorie

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A., în nume propriu şi ca mandatar pentru moştenitorii victimei B., a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., motivat de faptul că s-a depăşit durată rezonabilă de soluţionare a solicitării reclamanţilor, aceştia pretinzând suma de 5.000.000 euro, la care se adaugă penalităţi în valoare de 2%, pentru fiecare zi ce trece peste doi ani de la data producerii accidentului, până la achitarea daunelor, pentru tergiversarea soluţionării legale şi corecte a cauzei, daune morale şi materiale

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1985 din 7 octombrie 2021)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Persoană aflată în stare de detenție. Anularea cererii de apel pentru lipsa semnăturii. Transmiterea dovezii achitării taxei de timbru aferentă căii de atac. Manifestare neechivocă a părții de a-şi însuşi cererea de apel. Sancţiune disproporţionată. Vătămare procesuală. Atingere adusă dreptului de acces la o instanță

Posted on by Redacția ProLege

În acord cu jurispudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în contextul în care apelantul s-a conform obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, prin depunerea la dosarul cauzei a chitanţei doveditoare în acest sens, se impunea ca instanţa de apel, în raport de prevederile art. 22 alin. (7) NCPC, să acorde preeminenţă cerinţelor echităţii şi ale bunei-credinţe şi să aprecieze că demersul de complinire a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru reprezintă o manifestare neechivocă a părţi cu privire la intenţia sa de continuare a demersului judiciar, iar nu de desistare, prin nesemnarea cererii de apel.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 1177 din 26 mai 2021)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune în răspundere civilă delictuală. Prescripție extinctivă. Încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 22 NCPC. Consecinţe

Posted on by Redacția ProLege

Este încălcat principiul rolului activ al instanţei de judecată în aflarea adevărului în cazul în care instanţa de apel a stabilit că, pe baza unei situaţii de fapt pe care nu o poate decela din perspectiva elementelor răspunderii delictuale, se justifică respingerea apelului, lăsând nerezolvat întreg procesul judiciar al cărui scop era esenţial legat de clarificarea faptelor, autoratului şi vinovăţiei, iar nu de negarea stabilirii lor, hotărârea astfel pronunţată fiind nelegală.

(ICCJ, Secţia a II-a civilă, decizia nr. 298 din 9 februarie 2021)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune în constatarea nulității absolute. Invocarea unor aspecte ulterioare încheierii actului, specifice executării acestuia. Respingerea cererii de probatorii în baza art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Invocarea existenței motivelor străine de natura pricinii. Condiții și efecte

Posted on by Redacția ProLege

A) În planul probaţiunii judiciare, chestiune lăsată de lege în atributul instanţelor de fond, acestea au o marjă de apreciere asupra utilităţii probelor, adică a aptitudinii acestora de a duce în mod direct sau implicit la soluţionarea procesului, conform art. 255 alin. (1) C.proc.civ., în exercitarea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, statornicit prin art. 22 C.proc.civ.
Nu sunt încălcate aceste norme de procedură în cazul în care instanța de apel a pus în dezbatere probele solicitate de apelantă prin cererea de apel, deliberând asupra admisibilităţii şi aptitudinii acestora de a duce la soluţionarea procesului și a hotărât respingerea lor justificată, prin considerente adecvate, în care se arată că acestea nu au utilitate în planul cercetării judecătorești, mai exact, nu au aptitudinea să demonstreze fapte concomitente încheierii actelor atacate cu nulitate, ci demonstrează aspecte ulterioare acestora, specifice executării actelor verificate.
B) Se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ. nemotivarea hotărârii, motivarea sa contradictorie sau prezentarea, de către instanţa a cărei hotărâre este recurată, numai a motivelor străine de natura pricinii.
Aşadar, o hotărâre nu poate fi casată în recurs dacă, pe lângă motive adecvate, care explică sistematic şi logic raționamentul instanței care a pronunțat soluția, aceasta cuprinde aprecieri de circumstanță care nu reprezintă cauza principală sau relevantă a hotărârii prin care s-a soluţionat procesul.
Nu reprezintă motive străine de natura pricinii acele considerente ale instanței de apel care, fundamentându-se pe probele administrate, exprimă concluziile proprii asupra faptelor, reținând că reclamanta invocă o stare de fapt ulterioară încheierii actelor a căror nulitate absolută o solicită prin cererea de chemare în judecată, care ţine de evaluarea modului de executare a convenţiilor, iar nu de evaluarea circumstanțelor încheierii lor, fiind astfel nerelevante în analiza nulității.

(I.C.C.J., secția a II-a civilă, decizia nr. 197 din 3 februarie 2021)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Complet de divergenţă. Lipsa informării părţilor într-un mod concret şi efectiv asupra chestiunii ce a impus reluarea dezbaterilor. Încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii

Posted on by Redacția ProLege

În condiţiile în care obiectul divergenţei, relevat de considerentele deciziei instanţei de apel, l-a constituit caracterul gratuit/oneros al contractului de împrumut încheiat între părţi – natura gratuită/oneroasă a împrumutului în bani şi modul în care trebuia făcută imputaţia plăţii reprezentând, de altfel, principala controversă a părţilor litigante şi dezacordul de opinii între instanţa de fond şi cea de apel – informarea părţilor asupra chestiunii care a generat divergenţa de opinii într-o manieră extrem de sumară nu satisface exigenţele normei de ordine publică cuprinsă în art. 399 alin. (2) NCPC, echivalând, practic, cu o lipsă de informare. Aceasta întrucât, scopul normei juridice anterior enunţată trebuie pus în legătură cu imperativul garantării efectivităţii principiilor fundamentale ale procesului civil, precum dreptul la apărare, contradictorialitatea, publicitatea şi rolul judecătorului în aflarea adevărului, consacrate de art. 13, 14, 17 şi 22 din acelaşi cod.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 2058 din 14 octombrie 2020)

Continue reading →
Drept administrativ, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Anulare act administrativ. Calitate procesuală pasivă. Introducerea în cauză a altor subiecte de drept

Posted on by Redacția ProLege

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Exigenţele art. 16¹ din Legea nr. 554/2004 au fost respectate în condiţiile în care, pentru primul termen de judecată s-a pus în vedere reclamantului să indice dacă se judecă cu Ministerul Afacerilor Interne. Deşi trebuia şi putea, reclamantul nu a indicat expres faptul că se judecă cu Ministerul Afacerilor Interne, menţionând expres faptul că se judecă numai cu emitentul actului, emitent care potrivit susţinerilor sale din cererea de chemare în judecată este Ministrul Afacerilor Interne. Curtea a respectat atât exigenţele textului arătat anterior, dar şi ale art. 22 NCPC privind rolul activ, dar şi principiul disponibilităţii (art. 9), neputând fi modificat cadrul procesual stabilit de reclamant, ci doar pusă în discuţie o astfel de necesitate. De asemenea, în lipsa unei precizări exprese de individualizare a unui anumit pârât, instanţa nu are posibilitatea să aleagă o entitate nenominalizată de către reclamant, pentru a soluţiona litigiul pe fond, iar nu pe calea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

(Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 19 din 14 aprilie 2020)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Respingerea ca tardivă a cererii de încuviințare a probelor formulată în fața instanței de judecată. Nelegalitate

Posted on by Redacția ProLege

Interpretarea potrivit căreia încuviinţarea probelor este îngăduită numai în măsura în care ele sunt detaliat descrise și indicate în cererea de apel ar constitui un formalism excesiv, dat fiind faptul că legea procesuală oferă remedii pentru ipoteza în care instanța se află în fața unor cereri neclare ori lacunare, anume posibilitatea de a cere părţilor lămuririle necesare spre a se putea asigura aflarea adevărului în cauza dedusă judecății, potrivit prevederilor art. 22 alin.(2) din Codul de procedură civilă. Atâta vreme cât teza probatorie a solicitării de probe era circumscrisă argumentelor din cererea de apel, care conținea solicitarea de a se administra dovada cu înscrisuri precum şi orice alte dovezi a căror necesitate ar reieşi din dezbateri, era, în mod evident, vorba de o solicitare care se reitera de o manieră mai detaliată în fața instanței, iar nu de o cerere de probe expusă pentru prima dată la termenul de judecată, care să fi fost afectată de viciul tardivității.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 537 din 25 februarie 2020)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Respingerea ca tardivă a cererii de încuviințare a probelor formulată în fața instanței de judecată. Nelegalitate

Posted on by Redacția ProLege

Interpretarea potrivit căreia încuviinţarea probelor este îngăduită numai în măsura în care ele sunt detaliat descrise și indicate în cererea de apel ar constitui un formalism excesiv, dat fiind faptul că legea procesuală oferă remedii pentru ipoteza în care instanța se află în fața unor cereri neclare ori lacunare, anume posibilitatea de a cere părţilor lămuririle necesare spre a se putea asigura aflarea adevărului în cauza dedusă judecății, potrivit prevederilor art. 22 alin. (2) NCPC.
Atâta vreme cât teza probatorie a solicitării de probe era circumscrisă argumentelor din cererea de apel, care conținea solicitarea de a se administra dovada cu înscrisuri precum şi orice alte dovezi a căror necesitate ar reieşi din dezbateri, era, în mod evident, vorba de o solicitare care se reitera de o manieră mai detaliată în fața instanței, iar nu de o cerere de probe expusă pentru prima dată la termenul de judecată, care să fi fost afectată de viciul tardivității.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 537 din 20 februarie 2020)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Principiul disponibilităţii şi rolul activ al judecătorului. Limitele învestirii instanţei

Posted on by Redacția ProLege

Rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilităţii şi cel al contradictorialităţii, neputând constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia dintre părţi şi în apărarea intereselor acesteia.
Potrivit art. 22 alin. (6) NCPC, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a ceea ce s-a cerut, iar întelegerea acestei expresii trebuie raportată la prevederile înscrise în art. 9 alin. (2) din acelaşi cod, conform cărora obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererea de chemare în judecată. Astfel, limitele judecății trebuie raportate la ceea ce constituie obiect al învestirii instanţei, rolul activ al judecătorului de a stărui prin toate mijloacele la stabilirea situaţiei de fapt fiind limitat la aspectele ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii, instanţa având sarcina de a clarifica doar acele situaţii care impun o explicitare a cererii de chemare în judecată, cum sunt cea în care cererea este denumită greşit, sau cea în care deşi se face referire la o anumită instituţie juridică, argumentarea în fapt a cererii vizează o altă instituţie.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2051 din 13 noiembrie 2019)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Evaziune fiscală. Prejudiciu cauzat bugetului statului. Achitare. Nesoluționarea laturii civile în cadrul procesului penal. Acțiune în răspundere civilă delictuală. Principiul disponibilității

Posted on by Redacția ProLege

Acțiunea întemeiată pe dispozițiile dreptului comun ce reglementează răspunderea civilă delictuală, chiar dacă are ca izvor juridic o creanță bugetară, este admisibilă, în condițiile în care a rămas nesoluționată acțiune civilă ce fusese alăturată procesului penal în care reclamanta, autoritate publică, se constituise parte civilă pentru recuperarea prejudiciului adus bugetului general consolidat al statului, ce se presupunea a fi fost cauzat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 12 din 16 ianuarie 2019)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Respingerea căii de atac a apelului. Lipsa examinării efective a criticilor formulate prin motivele de apel. Nemotivarea hotărârii. Casare

Posted on by Redacția ProLege

În condițiile în care instanța de apel nu a răspuns criticilor reclamanților cu privire la prezumția dreptului de proprietate întemeiată pe titlul exhibat și nici nu a lămurit deplin situația de fapt, nu se poate determina dacă norma juridică a fost corect aplicată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1860 din 22 noiembrie 2017)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Respingerea căii de atac a apelului. Lipsa examinării efective a criticilor formulate prin motivele de apel. Nemotivarea hotărârii. Casare

Posted on by Redacția ProLege

În condițiile în care instanța de apel nu a răspuns criticilor reclamanților cu privire la prezumția dreptului de proprietate întemeiată pe titlul exhibat și nici nu a lămurit deplin situația de fapt, nu se poate determina dacă norma juridică a fost corect aplicată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 495 din 22 noiembrie 2017 )

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cerere de intervenţie principală. Lipsa îndeplinirii condiţiei de a fi pretins pentru sine dreptul dedus judecăţii. Sprijinirea apărării uneia dintre părţi. Obligaţia instanţei de a califica corect cererea

Posted on by Redacția ProLege

În considerarea rolului său activ, consacrat prin art. 22 NCPC, instanţa este datoare ca în sistuaţia în care o cerere de intervenţie în interes propriu nu îndeplineşte condiţiile procedurale pentru a fi admisă – înţelegând că finalitatea acesteia vizează respingerea acţiunii introductive – să califice judicios cererea ca fiind una de intervenţie accesorie, „care sprijină numai apărarea uneia dintre părţi”.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 71 din 22 ianuarie 2016

Continue reading →