Solicitare în vederea obligării pârâtului la înaintarea deciziilor privind acordarea/neacordarea titlului ştiinţific de doctor reclamantului pentru a fi promovate prin ordin de ministru și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Admiterea recursului declarat, casarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin Direcţia Generală învăţământ Universitar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

(i) obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la înaintarea deciziilor consiliului privind acordarea/neacordarea titlului ştiinţific de doctor reclamantului atât în domeniul ştiinţa şi ingineria materialelor, cât şi în domeniul inginerie civilă şi instalaţii, pentru a fi promovate prin ordin de ministru;

(ii) obligarea pârâtului Ministrul Educaţiei şi Cercetării, prin Direcţia Generală Învăţământ Universitar, la emiterea ordinului/ordinelor de ministru pentru promovarea deciziilor Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, cu privire la acordarea/neacordarea titlului ştiinţific de doctor reclamantului atât în domeniul ingineria materialelor, cât şi în domeniul inginerie civilă;

(iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 783 din 15 februarie 2023)

Apel declarat împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinţei. Recurs respins ca fiind nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia civilă, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., A., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta U. S.A. Bucureşti, obligarea pârâtei la plata, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a decesului victimei V., a următoarelor sume: 200.000 euro pentru fiecare în parte, cu titlu de daune morale, pentru reclamanţii A., B., C., D., E., copiii victimei; 100.000 euro pentru fiecare în parte, cu titlu de daune morale, pentru reclamanţii F., A., H., I., G., J., K., L., nepoţii victimei; 150.000 euro pentru fiecare în parte, cu titlu de daune morale, pentru reclamanţii M., N., O., P., fraţii victimei; 19.347,11 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamantul A., fiul victimei, care a suportat majoritatea cheltuielilor ce au urmat decesului; 150.000 euro cu titlu de daune morale şi 25.404,09 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta Q.; 70.000 euro cu titlu de daune morale şi 918.12 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta R.; 30.000 euro cu titlu de daune morale şi 603,19 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta S.; 60.000 euro cu titlu de daune morale şi 210.83 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta T.; cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2022)

Procedura formulării cererii de completare a unei hotărâri judecătoreşti. Situaţiile în care instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale

În cauza pendinte, petentul A. a formulat cerere de completare a hotărârii, apreciind că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cererii privind cheltuielile de judecată, astfel cum rezultă din dovezile de plată ataşate la dosar.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia „partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.

Acest drept este recunoscut părţii, atunci când aceasta a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2296 din 17 noiembrie 2022)

Contestarea uneia dintre etapele care trebuie parcurse în vederea obţinerii dreptului de liberă practică pentru treapta de practicant. Admiterea recursurilor formulate, casarea în tot a sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., D. – IN – E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. şi II. au chemat în judecată în calitate de pârât Colegiul Psihologilor din România, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea în parte a Hotărârii nr. 1/11.01.2019 emisă de Colegiul Psihologilor din România privind aprobarea normelor referitoare la competenţele profesionale, educaţia, formarea şi atestarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 173/05.03.2019, cu privire la următoarele articole:

– art. 6 lit. a), b), c), d), g), h), 1, Art. 8 din Anexa 1

– art. 1 alin. (2), (4) şi 5, art. 2 alin. (2) lit. c), h), art. 7, art. 9, art. 11, art. 18, art. 26, art. 27 din Anexa 2

– art. 4 alin. (1) lit. a), c) şi d) şi alin. (4), art. 5 alin. (3) lit. a), alin. (5) lit. b), Art. 8, Art. 11 alin. (1) lit. c) din Anexa 3.

Din dosarul cu nr. x/2019 s-au disjuns cererile formulate de unii dintre reclamanţi, formându-se alte 8 dosare, printre care şi dosarul nr. x/2020 având ca obiect cererea reclamantelor A., D., G. şi T..

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 436 din 27 ianuarie 2022)

Critici privind aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de acordare a daunelor materiale. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 16 februarie 2018, A. şi B., în contradictoriu cu C. S.A. şi intervenientul forţat D., au solicitat obligarea pârâtei la achitarea următoarelor sume: 5.143,79 RON, reprezentând pagube materiale, 18.018 RON, cu titlu de despăgubiri pentru repararea unor prejudicii cu caracter patrimonial în favoarea reclamantului B., 283.788 RON, cu titlu de despăgubiri pentru repararea unor prejudicii cu caracter patrimonial în favoarea ambilor reclamanţi şi câte 1.500.000,00 euro, sume calculate la cursul RON/euro afişat de BNR la data introducerii acţiunii de 4,66 ron, adică suma de 6.990.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru repararea unor prejudicii fără caracter patrimonial, în favoarea ambilor reclamanţi, precum şi la plata unor penalităţi de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 621 din 24 martie 2021)

Obligarea pârâților la plata contravalorii investiţiei efectuate de reclamant în imobil. Neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile contractuale. Respingerea recursului ca nefondat

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 mai 2017, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., obligarea pârâţilor la plata contravalorii investiţiei efectuate de reclamant la imobilul din Amara, judeţul Ialomiţa, proprietatea pârâţilor, în procent de 80% din preţul total al acesteia, precum şi la plata dobânzii legale, calculate de la data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, 1271, 1350, 1530, 1531, 1528, 1385 C. civ., O.G. nr. 13/20111, Legea nr. 72/2013.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 551 din 18 martie 2021)

Critici privind motivarea deciziei atacate ca fiind străină de obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată deduse judecăţii. Respingerea recursului ca nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08 decembrie 2016, sub nr. x/2016, pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj, pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 447.790 RON reprezentând contravaloarea prestaţiei de manager de proiect realizată de reclamant pentru proiectele europene derulate de pârâtă, după cum urmează: pentru proiectul B. suma de 9.000 RON, calculată pe perioada 08.12.2013-21.12.2013, pentru proiectul C. suma de 345.000, calculată pe perioada 08.12.2013 – 01.03.2015, pentru proiectul D. suma de 67.230 RON, calculată pe perioada 27.04.2014-08.12.2015; pentru proiectul E. suma de 26.560 RON, calculată pe perioada 01.04.2015-15.11.2015, să fie obligată pârâta AJOFM la plata în favoarea sa a sumei de 1.270.000 euro în echivalent RON din ziua plăţii, reprezentând remuneraţie pentru atragerea fondurilor europene, după cum urmează: pentru proiectul „Funcţionarul Electronic 1.0” (x) o remuneraţie în sumă de 170.000 euro; pentru proiectul Apelaţi Centrul Electronic de Medierea Muncii (x) o remuneraţie în sumă de 185.000 euro; pentru proiectul B. o remuneraţie în sumă de 210.000 euro; pentru proiectul C. o remuneraţie în sumă de 355.000 euro; pentru proiectul D. o remuneraţie în sumă de 250.000 euro; pentru proiectul E. o remuneraţie în sumă de 100.000 euro; să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data promovării cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 261 din 10 februarie 2021)

Termenul de formulare a cererii de retrocedare. Decăderea din dreptul de a solicita instanţei soluţionarea cererii privind dosarul de despăgubire

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la data de 22 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând obligarea acestuia la plata despăgubirilor în valoare de 300.000 euro pentru terenul în suprafaţă de 1800 mp aflat pe platforma B., unde se află un parc industrial.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a susţinut că nu a solicitat soluţionarea dosarului de despăgubire, ci acordarea sumei de 300.000 euro pentru tergiversarea trimiterii dosarului la Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, instituţie cu care înţelege, de asemenea, să se judece în contradictoriu, conform cererii depuse la dosarul Tribunalului Argeş.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 51 din 21 ianuarie 2021)

Recurs în casație. Controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv a concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 decembrie 2015, reclamanţii A., B., C., D. şi E., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

– încetarea şi interzicerea publicării pe site-ul web al tabloidului H. – www.x.ro ori pe alte site-uri partenere, precum şi remiterea spre difuzare în cadrul unor emisiuni TV de fotografii, înregistrări video şi comentarii în care reclamanţii sunt prezentaţi în cadrul unor activităţi private;

– constatarea caracterului ilicit al acestor publicări;

– obligarea pârâtelor, pe cheltuiala acestora, la publicarea hotărârii de condamnare;

– obligarea pârâtei F. S.R.L. la reparaţie patrimonială pentru prejudiciul cauzat în cuantum de 450.000 RON, cu cheltuieli de judecată (conform încheierii din 21 septembrie 2016 a tribunalului, câte 90000 RON pentru fiecare).

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2140 din 20 noiembrie 2019)

Critici cu privire la situaţia de fapt sau la modalitatea în care instanţa de apel a evaluat probele administrate. Casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instaţa de apel

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 13 aprilie 2021 completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 1638A din 6 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2014 şi a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Prin această încheiere s-a reţinut caracterul nefondat al apărării prin care intimaţii pârâţi D. şi S.C. E. S.A. au invocat nulitatea/inadmisibilitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în cazurile de casare reglementate prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1152 din 25 mai 2021)

Acţiune privind anularea actelor administrative. Modificarea cererii de chemare în judecată

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471^1 şi art. 201 C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013 iar prin rezoluţia din data de 11.01.2019 s-a fixat termen de judecată la data de 09.06.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3484 din 9 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ A) Societate agricolă. Acțiune în răspundere formulată împotriva administratorului. Natura juridică a răspunderii. Condiții și efecte. B) Apel. Încălcarea de către instanţă a limitelor efectului devolutiv

A) Raporturile de mandat care guvernează relația dintre administrator și societate diferă de regulile mandatului de drept comun, întrucât mandatul administratorului este unul cu o natură duală, atât contractuală, cât și legală, Legea nr. 36/1991 reglementând în mod distinct procedura de administrare a societăților agricole în capitolul IV denumit „Administrarea societății agricole”. Prin urmare, răspunderea administratorilor este o răspundere de natură contractuală grefată pe contractul de mandat și pe dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 36/1991, iar nu o răspundere civilă delictuală cu caracter special.
B) În cazul în care prima instanţă de control judiciar a limitat cercetarea faptelor imputate pârâtului doar la cele săvârşite în calitate de administrator, sunt încălcate limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C. proc. civ., dar și limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat. Aceasta întrucât prin cererea introductivă de instanţă s-a solicitat antrenarea răspunderii pârâtului, atât pe temeiul răspunderii speciale, decurgând din calitatea de administrator al societății pârâte, pentru fapte exercitate în această calitate și, subsecvent, antrenarea răspunderii civile delictuale pe temeiul art. 1357 C. civ. – în situația în care s-ar stabili că unele dintre faptele imputate acestuia au avut loc după încetarea calității de administrator în cadrul societății reclamante.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 2403 din 24 noiembrie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Principiile fundamentale ale procesului civil. Decăderea reclamantului din proba încuviințată. Condiții și efecte. Rolul judecătorului în aflarea adevărului

Prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. instituie obligaţia ca părţile să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.
În cazul în care reclamantului i-a fost încuviințată proba cu expertiza judiciară, iar, ulterior, acesta a fost decăzut din dreptul de a o administra ca urmare a faptului că nu a achitat avansul onorariului expertului în termenul fixat de instanţa de judecată, nu se poate reţine încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. În acest context, decăderea reclamantului din dreptul de a administra proba cu expertiza judiciară a reprezentat sancționarea neglijenței de care a dat dovadă această parte, care nu și-a îndeplinit obligaţiile procesuale înăuntrul termenului fixat de instanță.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1572 din 16 septembrie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Hotărâre judecătorească. Încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. Efecte

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Aşadar, instanţa trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, cu menţionarea motivelor pentru care unele au fost reţinute, iar altele înlăturate, excepţiile invocate şi soluţionarea acestora, normele juridice aplicate la situaţia de fapt stabilită.
O motivare implicită a unor capete de cerere ori cereri adiţionale sau incidentale nu este permisă, constituind o nerespectare a dispoziţiilor art. 425 alin. (1) C.proc.civ., deoarece soluţia dată fiecărei cereri ce a făcut obiectul judecăţii trebuie să se regăsească şi să îşi aibă fundamentarea în considerentele hotărârii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1025 din 15 mai 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Hotărâre judecătorească. Încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. Efecte

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Aşadar, instanţa trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, cu menţionarea motivelor pentru care unele au fost reţinute, iar altele înlăturate, excepţiile invocate şi soluţionarea acestora, normele juridice aplicate la situaţia de fapt stabilită.
O motivare implicită a unor capete de cerere ori cereri adiţionale sau incidentale nu este permisă, constituind o nerespectare a dispoziţiilor art. 425 alin. (1) C.proc.civ., deoarece soluţia dată fiecărei cereri ce a făcut obiectul judecăţii trebuie să se regăsească şi să îşi aibă fundamentarea în considerentele hotărârii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1025 din 15 mai 2019)