Critici privind motivarea deciziei atacate ca fiind străină de obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată deduse judecăţii. Respingerea recursului ca nefondat

22 nov. 2022
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 117
  • Legea nr. 188/1999: art. 2 alin. (3) lit. a)-h)
  • Legea nr. 188/1999: art. 4 alin. (1) şi (2)
  • NCC: art. 1854 alin. (3)
  • NCC: art. 2517
  • NCC: art. 2523
  • NCPC: art. 22 alin. (6)
  • NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b)
  • NCPC: art. 488 alin. (1)
  • NCPC: art. 493
  • NCPC: art. 496 alin. (1)
  • NCPC: art. 499
  • NCPC: art. 5 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08 decembrie 2016, sub nr. x/2016, pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 447.790 RON reprezentând contravaloarea prestației de manager de proiect realizată de reclamant pentru proiectele europene derulate de pârâtă, după cum urmează: pentru proiectul B. suma de 9.000 RON, calculată pe perioada 08.12.2013-21.12.2013, pentru proiectul C. suma de 345.000, calculată pe perioada 08.12.2013 – 01.03.2015, pentru proiectul D. suma de 67.230 RON, calculată pe perioada 27.04.2014-08.12.2015; pentru proiectul E. suma de 26.560 RON, calculată pe perioada 01.04.2015-15.11.2015, să fie obligată pârâta AJOFM la plata în favoarea sa a sumei de 1.270.000 euro în echivalent RON din ziua plății, reprezentând remunerație pentru atragerea fondurilor europene, după cum urmează: pentru proiectul „Funcționarul Electronic 1.0” (x) o remunerație în sumă de 170.000 euro; pentru proiectul Apelați Centrul Electronic de Medierea Muncii (x) o remunerație în sumă de 185.000 euro; pentru proiectul B. o remunerație în sumă de 210.000 euro; pentru proiectul C. o remunerație în sumă de 355.000 euro; pentru proiectul D. o remunerație în sumă de 250.000 euro; pentru proiectul E. o remunerație în sumă de 100.000 euro; să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data promovării cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 261 din 10 februarie 2021)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând recursul în condițiile art. 499 din C. proc. civ., în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de exigențele impuse prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În prealabil, se constată că prin notele scrise depuse la 28 ianuarie 2021, intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj a invocat excepția inadmisibilității căii de atac din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., susținând că recursul se întemeiază pe aceleași motive evocate atât în cererea de chemare în judecată, cât și în apelul declarat de partea adversă.

Esti avocat, magistrat, notar, executor judecatoresc, practician in insolventa sau consilier juridic? Atunci ai nevoie de pachetul Alpha Bank dedicat profesionistilor

Este adevărat că în condițiile dispozițiilor art. 5 alin. (1) din C. proc. civ., instanța are obligația de a primi și înregistra la dosarul cauzei orice cerere formulată de părți, deci inclusiv notele scrise pe care acestea înțeleg să le formuleze cu privire la susținerile lor verbale dintr-o anumită ședință de judecată, însă excepția menționată nu a fost invocată prin întâmpinarea depusă în procedura de filtrare a recursului, prevăzută de 493 din C. proc. civ., și nici până la momentul punerii concluziilor orale pe fondul cauzei de către reprezentantul intimatei-pârâte Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj în ședința publică din 27 ianuarie 2021.

Ca atare, solicitarea intimatei-pârâte privind respingerea recursului ca inadmisibil contravine principiilor dreptului la apărare și contradictorialității, câtă vreme a fost exprimată în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, și nu poate fi luată în considerare, fiind înregistrată după ce instanța, pe deplin lămurită asupra cauzei, a rămas în pronunțare, declarând dezbaterile închise.

Printr-o primă critică dedusă judecății, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că motivarea deciziei atacate este străină de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată deduse judecății în contextul reținerii temeiului de drept al cererii de chemare în judecată ca fiind Ordinul nr. 580/2013, Ordinul nr. 49/2014, Legii nr. 188/1999 coroborat cu Legea nr. 554/2004 și Ghidul Solicitantului.

Câtă vreme chestiunea privind natura acțiunii deduse judecății a fost clarificată atât prin hotărârile pronunțate în incidentele privitoare la stabilirea instanței competente să judece prezentul litigiu, cât și prin decizia civilă nr. 543/2018, recurentul-reclamant a invocat premisa eronată de la care a plecat instanța de apel în soluționarea apelului atunci când a considerat că acțiunea pune în discuție raporturi juridice ce decurg din contractul de management încheiat între o instituție publică și directorul acesteia în contextul stabilirii cu autoritate de lucru judecat a naturii civile a acțiunii și fără nicio legătură cu legislația salarizării funcționarilor publici și cu contractul de management încheiat cu AJOFM.

Criticile sunt nefondate.

Înalta Curte are în vedere faptul că punctul de plecare în analiza cererii de chemare în judecată deduse judecății primei instanțe s-a raportat la natura civilă a litigiului, astfel cum a fost statuată prin decizia nr. 543 din 22 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, atâta timp cât pretențiile recurentului decurg din raporturi juridice civile și că problema existenței contractului de prestări servici reclamat a reprezentat o chestiune de fond ce nu putea fi dezlegată în contextul stabilirii instanței competente.

Din perspectiva autorității de lucru judecat, decizia menționată este un regulator de competență prin funcția de stabilire a instanței competente să judece cauza în primă instanță. Astfel, Curtea de Apel Cluj, ca instanță de recurs, a aplicat dispozițiile art. 498 din C. proc. civ., determinând instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță în urma admiterii recursului promovat de aceeași parte cu reținerea necompetenței materiale a primei instanțe ca unic motiv de casare.

Obligativitatea celor statuate de Curtea de Apel Cluj, ca efect al autorității de lucru judecat, s-a impus în fața Tribunalului Cluj, care a analizat pretențiile reclamantului prin raportare la Ghidul Solicitantului pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007/2013 și la art. 1854 alin. (3) din C. civ., invocate în susținerea demersului judiciar, iar analiza criticilor deduse judecății în primul grad de jurisdicție realizată și prin prisma legislației evocate apare ca fiind justificată în procesul de calificare a raporturilor juridice dintre părți, prin reliefarea aspectelor pentru care nu se poate reține un alt izvor al obligațiilor.

Dezvoltând aspecte ce țin de situația de fapt în argumentarea unei motivări străine de natura pricinii, recurentul-reclamant a reliefat faptul că instanța de apel a încălcat prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cu care judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, în contextul schimbării obiectului cererii de chemare în judecată prin aceea că pretențiile recurentului decurg din Ordinul nr. 580/2013, Ordinul nr. 49/2014, Legea nr. 188/1999 și Contractul de management încheiat în calitate de director al AJOFM Cluj cât timp acțiunea a fost întemeiată pe contractul civil de prestări servicii privind calitatea de manager de proiect, iar nu pe contractul de manager privind raporturile de serviciu.

În contextul expus, este neîntemeiată susținerea recurentului potrivit căreia instanța de apel a dat o altă interpretare pretențiilor deduse judecății, de vreme ce analiza criticilor deduse judecății în apel s-a raportat la obiectul și limitele procesului stabilite prin cererea de chemare în judecată, potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., în respectarea efectului devolutiv al apelului, reținându-se solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata unor sume expres precizate în petitele cererii de chemare în judecată cu titlu de prestație de management de proiect, precum și remunerația pentru atragerea fondurilor europene cu dobânda legală aferentă.

Argumentele expuse de instanța de apel în considerentele deciziei atacate s-au circumscris demersului de stabilire a situației de fapt ce a rezultat din probatoriul administrat, demers care a constituit o premisă necesară spre a se putea tranșa cu privire la temeinicia pretențiilor deduse judecății, anume aceea că pretențiile reclamate nu derivă dintr-un contract civil de prestări servicii.

Astfel, pornind de la statutul de funcționar public al reclamantului-recurent, calitate ce rezultă din funcția de conducere (director executiv) exercitată pe perioada derulării proiectelor menționate în cererea de chemare în judecată, curtea de apel a subliniat că raporturile juridice între acesta și AJOFM Cluj sunt raporturi de serviciu în virtutea prevederilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Bibliolex Biblioteca juridica virtuala

Reținând incidența dispozițiilor art. 2 alin. (3) lit. a)-h) din aceeași lege, curtea de apel a stabilit în mod corect că în fișa postului recurentului-reclamant subzistau și obligațiile de prestare a activităților despre care a pretins că le-a desfășurat în cadrul proiectelor europene, obligații ce se regăseau stipulate și în contractele de performanță managerială, care au guvernat raportul de serviciu al recurentului-reclamant, ce relevau obiective specifice, precum „absorția fondurilor europene dedicate dezvoltării resurselor umane în vederea modernizării serviciului public de ocupare și creștere a șanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă”, iar pentru îndeplinirea obiectivelor generale și specifice directorului executiv acționează „pentru elaborarea și implementarea de proiecte cu finanțare din FSE în cadrul POSDRU 2007-2013”.

Tot potrivit contractelor de perfomanță managerială pentru îndeplinirea obiectivelor menționate, directorul executiv avea obligația de a asigura un management eficace al serviciilor oferite de AJOFM Cluj, de implementare de proiecte finanțate din Fondul Social European sau din alte surse care să vizeze consolidarea capacității administrative la nivel regional și local, inclusiv creșterea calității serviciilor oferite și a gradului de interacționare cu clienții.

De altfel, dispoziții similare conțineau toate contractele de performanță managerială, iar aceste obligații erau menționate inclusiv în fișa postului nr. x, dar și în fișa postului nr. x, în care se prevede în mod expres atribuția de coordonare și urmărire a elaborării și implementării proiectelor finanțate din fondurile structurale europene.

Toate aceste circumstanțe factuale converg către concluzia că realizarea activităților aferente implementării respectivelor proiecte, în conformitate cu atribuțiile specifice prevăzute în mod expres și distinct atât în contractele de perfomanță managerială, cât și în fișele postului, s-a produs în virtutea raporturilor de serviciu derulate cu AJOFM Cluj și nu în baza prevederilor Ghidului Solicitantului pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Cum în speță nu pot fi identificate motive străine de natura pricinii ce pot determina nelegalitatea deciziei atacate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile cu acest obiect vor fi respinse ca nefondate.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut nelegalitatea deciziei atacate prin prisma soluției greșite de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj atâta timp cât aceasta este doar semnatara contractului de finanțare a proiectelor B. și Combinatul social de la Câmpia Turzii, iar cheltuielile generate de implementarea proiectelor, astfel cum au fost detalitate la pct. 3 din prezenta decizie, au fost acoperite din bugetul Agenției Județeane pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj.

Criticile sunt nefondate.

Obiectul acțiunii deduse judecății și asupra căruia au statuat instanțele de fond se rezumă la pretențiile ce derivă din prestația de manger de proiect și cea pentru atragerea fondurilor europene în ceea ce privește proiectele B. și C..

Se observă că aspectele invocate în recurs cu privire la soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Județeane pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj nu au caracter de noutate, ci reprezintă o reiterare a criticilor deduse judecății în apel asupra cărora instanța de prim control judiciar s-a aplecat reținând în mod corect că în cazul pretențiilor formulate prin prisma celor două proiecte anterior menționate, nu există identitate între Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, chemată în judecată în calitate de pârâtă, și subiectul raportului juridic litigios, atâta timp cât beneficiarul contractelor de finanțare a fost Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, după cum rezultă din rapoartele finale depuse la dosarul cauzei .

Pe de altă parte, aspectele reclamate în combaterea excepției invocate își găsesc fundamentul în proceduri administrative cu privire la cheltuielile generate de personalul angajat în proiecte, finalizarea proiectelor, perioada de rambursare și cea de sustenabilitate a căror analiză excede controlului de legalitate a deciziei recurate.

O altă critică de nelegalitate adusă hotărârii recurate vizează soluția de respingere ca prescrise a pretențiilor privind remunerația de atragere a fondurilor europene pentru proiectul Apelați Centrul Electronic de Mediere a Muncii în contextul reținerii ca reper în calcularea termenului de prescripție a datei de 01 august 2013 (finalizarea proiectului), moment după care s-a produs rambusarea cheltuielilor generate de proiect și a urmat o perioadă de sustenabilitate până în anul 2016.

Critica este nefondată.

Prescripția extinctivă poate fi definită ca fiind stingerea acelei componente a dreptului la acțiune care oferă posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative sau la recunoașterea dreptului subiectiv contestat în condițiile nesesizării organului de jurisdicție în termenul prevăzut de lege.

Termenul general de prescripție, aplicabil tuturor acțiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligațional, este cel instituit de art. 2517 din C. civ., respectiv de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

În cauza dedusă judecății prezintă interes momentul la care a început să curgă termenul de 3 ani și anume data când s-a născut dreptul la acțiune, conform art. 2523 din C. civ.

În ceea ce privește capătul cererii introductive prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 185.000 euro reprezentând remunerația pentru atragerea fondurilor europene pentru proiectul Apelați Centrul Electronic de Mediere a Muncii (x), instanța de apel în mod corect a reținut incidența prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată pe cale de excepție de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la primul termen de judecată acordat în primă instanță la data de 27 martie 2017.

Reținând că proiectul menționat s-a derulat în perioada 02 august 2010 – 01 august 2013, conform raportului tehnic final, dreptul la acțiune în valorificarea pretențiilor reclamate s-a născut cel mai târziu la data finalizării proiectului (01 august 2013), întrucât la acel moment recurentul-reclamant cunoștea sau trebuia să cunoască activitatea pe care a desfășurat-o în calitate de manager de proiect și sumele de bani la care se considera îndreptățit pentru această activitate.

Ca atare, promovarea acțiunii la 08 decembrie 2016, situează demersul reclamantului peste termenul înăuntrul căruia își putea valorifica dreptul pretins, în caz contrar s-ar crea dreptul părții de a stabili prin voința proprie momentul începerii cursului prescripției, contrar voinței legiuitorului.

O altă critică cu referire la nelegalitatea deciziei recurate vizează considerentele instanței de apel potrivit cu care activitatea depusă în cadrul proiectelor derulate era o atribuție de serviciu și, din acest punct de vedere, nu era îndrituit la remunerația suplimentară față de salariul primit în calitate de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj.

Raportându-se la conținutul dispozițiilor art. 4.3.4 și art. 5.5 din Ghidul Solicitantului, recurentul-reclamant a prezentat propriile opinii cu privire la remunerația datorată pentru activitatea depusă în calitate de manager de proiect, prevăzută ca și cheltuială distinctă în bugetul proiectelor, la nivelul primit de ceilalți membri ai echipei de management angajați în proiecte în baza unor contracte civile de prestări servicii, respectiv 300 RON/oră pentru activitățile desfășurate pentru managementul Proiectelor B. și C., respectiv 83 RON/oră în Proiectele D. și E..

În acest punct, a susținut că nu îi este imputabil faptul neîncheierii unui contract de muncă sau a unui contract civil de prestări civile și nici nu se poate constitui într-o cauză exoneratoare de la plata drepturilor ce i se cuvin, mai ales că încheierea contractelor nu dă naștere unui raportului juridic, ci are rol strict probator.

Criticile sunt nefondate.

În acord cu raționamentul instanței de apel, Înalta Curte constată că pe toată perioada de timp aferentă derulării proiectelor cu finanțare europeană: proiectul Funcționarul Electronic 1.0 (x), proiectul Apelați Centrul Electronic de Medierea Muncii 23 (x), proiectul B., proiectul C., proiectul D., proiectul E., în virtutea funcției de director executiv și cea a calității de manager de proiect deținute în cadrul Agenției Județene a Forțelor de Muncă Cluj, recurentul-reclamant și-a exercitat atribuțiile specifice prevăzute în mod expres în fișele postului și contractele de performanță manageriale ce au guvernat raportul de serviciu.

În aceste condiții, activitățile derulate prin intermediul proiectelor nu pot fi analizate în mod distinct, după cum pretinde recurentul-reclamant, atâta timp cât sunt strâns legate de activitatea și scopul pentru care a fost creată Agenția Județeană a Forțelor de Muncă Cluj, iar separarea unor activități din sfera de lucru al directorului executiv în detrimentul managerului de proiect nu poate interveni tocmai în considerarea atribuțiilor conferite de funcția publică și de postul ocupat în cadrul agenției.

Relevante din acest punct de vedere sunt: Contractul de performanță managerială nr. x/17.01.2011, care menționează art. 3.1.2, la lit. l), printre obiectivele specifice, „absorbția fondurilor europene dedicate dezvoltării resurselor umane în vederea modernizării serviciului public de ocupare și creștere a șanselor de ocupare ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă”, iar pentru îndeplinirea obiectivelor generale și specifice, directorul executiv acționează, conform art. 3.2 lit. f), pentru elaborarea și implementarea de proiecte cu finanțare din FSE în cadrul POSDRU 2007 – 2013; potrivit art. 3.3. din același contract de performanță managerială, pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 3.1 din contract, directorul executiv avea obligația, conform art. 3.3.6 lit. j), pentru asigurarea unui management eficient al serviciilor oferite de A.J.O.F.M. Cluj, de a urmări „implementarea de proiecte finanțate din Fondul Social European sau din alte surse care să vizeze consolidarea capacității administrative la nivel regional și local, inclusiv creșterea calității serviciilor oferite și a gradului de interacționare cu clienții”.

Dispoziții similare erau conținute în art. 3.3.6 lit. j), coroborat cu art. 3.1 și art. 3.3 din contractul de performanță managerială nr. x/26.07.2010; în art. 3.3.7 lit. c), coroborat cu art. 3.1, 3.2, 3.3 din contractul de performanță managerială nr. x/22.04.2013; în art. 3.2. lit. g) din contractul de performanță managerială nr. x/27.03.2014; în art. 3.3.8 lit. d), coroborat cu art. 3.3. și art. 3.2 din contractul de performanță managerială nr. x/24.03.2015.

Totodată, aceste obligații erau înscrise și în art. 33 din fișa postului nr. x și în art. 36 din fișa postului nr. x, unde se prevede în mod expres atribuția de coordonare și urmărire a elaborării și implementării proiectelor finanțate din fonduri structurale europene.

Ghidul Solicitantului pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, invocat ca temei în susținerea pretențiilor reclamate, prevede la art. 5.5 – Echipa de Implementare:

„Persoanele care fac parte din echipa de management a proiectului, inclusiv managerul de proiect… își pot desfășura activitatea în cadrul unor raporturi juridice de muncă (precum raporturi juridice de muncă generate de încheierea unui contract individual de muncă, raporturi de serviciu) sau în afara unor raporturi juridice de muncă (precum contract civil de prestări servicii încheiat în temeiul prevederilor C. civ.)”.

Așadar, dispozițiile menționate nu instituie drept condiție desfășurarea activității de către persoanele din echipa de management a proiectului în cadrul unor raporturi de muncă sau în afara acestora, precum contract civil de prestări servicii, ci doar oferă posibilitatea nașterii unor astfel de raporturi juridice.

Contrar alegațiilor recurentului-reclamant, încheierea unor astfel de contracte determină nașterea raporturilor juridice în al căror conținut sunt incluse drepturi și obligații în sarcina părților și numai în ipoteza neexecutării obligațiilor din motive neimputabile s-ar fi pus problema analizei unei cauze exoneratoare de la plata sumelor solicitate, iar forma ad probationem se impune pentru considerente practice, întrucât asigură posibilitatea părților contractante de a putea dovedi conținutul contractelor pe care le-au încheiat.

Prin urmare, prevederile art. 5.5 din Ghidul Solicitantului, astfel cum s-a reținut din probatoriul administrat în cauză, nu conferă legitimitate pretențiilor sale, prin prisma dispozițiilor art. 1854 alin. (3) din C. civ., decât în ipoteza în care ar fi avut o atitudine diligentă față de propriul interes, însă recurentul-reclamant a preferat să stea în pasivitate fără a solicita încheierea unor astfel de contracte, aspect recunoscut în cadrul criticilor deduse judecății.

În acest punct, se cuvine a se menționa că salarizarea funcționarilor publici care prestau activități specifice proiectelor de finanțare europeană a fost reglementată de Ordinul nr. 580/27.08.2013, modificat și completat prin Ordinul nr. 49/04.02.2014, emise de ANOFM, prevăzându-se că orice funcționar public nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile și care urma să desfășoare activități de control, cum este și funcția de manager de proiect, puteau opta pentru a fi remunerate fie conform Legii nr. 284/2010, cu păstrarea calității de funcționar public, fie angajarea direct pe proiect cu contract de muncă sau cu contract de prestări servicii, însă cu suspendarea din funcția publică, în ultimele două ipoteze.

Drept urmare, partea nu era îndrituită la remunerația suplimentară, prevăzută de art. 4.3.4 din Ghidul Solicitantului, față de cea circumscrisă atribuțiilor exercitate în calitate de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, atâta timp cât activitatea de manager de proiect, prestată în cadrul proiectelor derulate, s-a înscris în atribuțiile de serviciu stabilite prin contractele de performanță și fișele postului, astfel cum au fost analizate de către instanța de apel și evidențiate în cuprinsul prezentei decizii.

Recurentul-reclamant a reiterat ad literam criticile cu caracter devolutiv în susținerea aceluiași motiv de recurs cu referire la rapoartele de evaluare anuală a performanțelor profesionale individuale în calitate de director executiv al pârâtei; adresa nr. x/27.04.2011 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj cu privire la procedura de reîncadrare și de stabilire a salariului de bază pentru personalul Agenției Județeane pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj și al unităților subordonate care desfășoară activități în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene; Ordinul nr. 477/28.06.2013, prin care intimata a susținut că apelantul ar fi fost nominalizat de președintele Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj în calitate de manager de proiect pentru Proiectul B.; pct. 33 din fișa postului din 04.11.2010; atribuțiile prevăzute la pct. 7 din fișa postului privind funcția de director executiv din 05.012015; faptul că pe lângă remunerația de manager de proiect, a solicitat obligarea Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj A.J.O.F.M. să îi plătească o remunerație pentru atragerea finanțărilor, conform uzanțelor în domeniu, făcând trimitere la prevederile art. 1854 alin. (3) din C. civ. care reglementează modalitatea de stabilire a remunerației atunci când nu există clauze referitoare preț și când nici legea nu conține astfel de prevederi; activitatea de întocmire a documentațiilor pentru obținerea finanțărilor nerambursabile; atribuțiile apelantului în calitate de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj.

O apreciere completă a acestor critici se impune și din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., atâta timp cât recurentul-reclamant a invocat și nemotivarea deciziei atacate, context în care este necesar a se face distincție între motive și argumente, căci textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele invocate, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate motivului pe care îl sprijină.

Criticile recurentului vor fi înlăturate având în vedere că instanța de apel, prin raportare la exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., printr-un raționament juridic de sinteză, a răspuns printr-un considerent comun argumentelor folosite de parte în dezvoltarea motivelor de apel reținând legalitatea hotărârii primei instanțe.

Pe de altă parte, în considerarea caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, ce poate fi exercitată doar pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ indicate de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte subliniază că în calea de atac a recursului, aspectele ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea probatoriului reprezintă chestiuni de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, ce nu pot fi supuse cenzurii instanței de control judiciar.

Așadar, prezentul recurs nu poate avea ca obiect reinterpretarea materialului probator administrat în cauză, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de către instanța de apel, ci doar verificarea modalității de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale evocate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în raport de situația de fapt definitiv stabilită în calea devolutivă de atac a apelului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 279 A din 04 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.

Critici privind motivarea deciziei atacate ca fiind străină de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată deduse judecății. Respingerea recursului ca nefondat was last modified: noiembrie 21st, 2022 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.