ITALIA – Paradisul pierdut (și regăsit) al condamnaților definitiv

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dacă în urmă cu mult timp refugierea pe teritoriul altor state a condamnaților care doreau să evite executarea pedepselor constituia o soluție optimă, odată cu dezvoltarea instrumentelor juridice de cooperare judiciară internațională și, mai ales, cu simplificarea și armonizarea procedurilor de predare între statele membre ale Uniunii Europene, spațiile în care persoanele condamnate se puteau considera la adăpost s-au restrâns din ce în ce mai mult. Acest lucru a condus la nevoia persoanelor urmărite de a identifica, de cele mai multe ori recurgând la ajutorul juriștilor, lacune sau imperfecțiuni în legislațiile altor state, care să permită fie refuzul de predare către statul de condamnare, fie executarea pedepselor în modalități alternative celei în regim privativ de libertate.

În cuprinsul articolului sunt analizate două cazuri, în care persoanele condamnate definitiv au reușit să evite executarea sancțiunilor aplicate, refugiindu-se pe teritoriul Italiei, țară în care punerea în acord a legislației naționale cu prevederile Deciziei – cadru 2008/909/JAI și cu principiile care derivă din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a realizat cu întârziere și s-a suprapus peste o mare flexibilitate a autorităților judiciare în interpretarea normelor de drept european.

O primă problemă analizată se referă la posibilitatea autorităților judiciare ale statului de executare de a proceda, subsecvent recunoașterii hotărârii de condamnare definitive, la o reindividualizare a modului de executare a pedepsei, înlocuind-o practic cu una neprivativă de libertate, chestiune considerată contrară scopului principiului încrederii și recunoașterii reciproce care stă la baza cooperării judiciare internaționale.

O a doua problemă vizează arogarea de către autoritățile judiciare ale statului de executare a prerogativelor de interpretare și aplicare a dreptului intern al statului de condamnare, chestiune care contravine principiului teritorialității circumscris aplicării legii penale în spațiu.

În fine, ultima chestiune analizată se referă la imposibilitatea coexistenței unui mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, emis de statul de condamnare și în baza căruia a fost emis și un mandat european de arestare, cu un alt mandat de executare, emis de autoritățile judiciare ale statului care a procedat la recunoașterea hotărârii de condamnare și care, astfel, a fost integrată în ordinea juridică internă a acestui din urmă stat.

Articolul a fost publicat în revista online a Facultății de Drept, AUBD – Forum Juridic nr. 1/2023, și poate fi consultat în integralitate aici.