Întrunirea tuturor condițiilor privind predarea persoanei solicitate. Retragerea contestației (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 344/2017

L. nr. 302/2004: art. 101 alin. (5) lit. a), art. 103 alin. (9) și (13), art. 104, art. 108, art. 109; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 415, art. 425^1 

Prin Sentința penală nr. 17 din 22 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/45/2017, a fost admisă sesizarea formulată de Procuratura din Hamburg, Germania, prin procuror șef A., în Dosarul cu număr de referință x/12, pentru executarea mandatului european de arestare din data de 10 aprilie 2015, întemeiat pe mandatul de arestare emis, la data de 24 martie 2015, de Judecătoria din Hamburg în urma deciziei Tribunalului Districtual din Hamburg, dată în Dosarul cu nr. de referință x/12, pe numele persoanei solicitate B.

S-a constatat că persoana solicitată B. nu a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

S-a dispus predarea persoanei solicitate B., cetățean moldovean, născut în orașul Hincești, Republica Moldova, cu domiciliul în oraș Hincești, Republica Moldova, către autoritatea judiciară emitentă, respectiv Procuratura din Hamburg, Germania, procuror șef A., în baza mandatului european de arestare din data de 10 aprilie 2015, întemeiat pe mandatul de arestare emis, la data de 24 martie 2015, de Judecătoria din Hamburg în urma deciziei Tribunalului Districtual din Hamburg, în Dosarul cu nr. de referință x/12, în vederea cercetării pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor de răpire prin șantaj în coroborare cu șantaj de răpire, folosind un instrument periculos și vătămare corporală gravă, prevăzute de paragrafele 223, 224 alin. (1), nr. 2 și nr. 4, 239 a alin. (1), 249 alin. (1), 250 alin. (2) nr. 1, 253 alin. (1), 255, 25 alin. (2), 52 C. pen. german cu respectarea beneficiului regulii specialității.

S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reținută și arestată începând cu data de 17 martie 2017, ora 09,45.

În baza dispozițiilor art. 103 alin. (9) și (13) din Legea nr. 302/2004, modificată, a menținut starea de arest a persoanei solicitate B. pentru o durată de 30 de zile, începând de la data de 22 martie 2017 până la data de 20 aprilie 2017, inclusiv, în vederea predării.

Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că, la data de 17 martie 2017, a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în vederea arestării provizorii a persoanei solicitate B., în baza semnalării Schengen – Biroul SIRENE Național din Germania, din 24 aprilie 2015, transmisă prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Sirene, la data de 16 martie 2017, în baza mandatului european de arestare emis la data de 30 martie 2015 de Procuratura din Hamburg, Germania, procuror A., în Dosarul cu număr de referință x/12, ce se fundamentează pe mandatul de arestare pentru detenție pre-proces, emis de Curtea din Hamburg în Dosarul cu nr. de referință x/12, în vederea cercetării pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii prevăzute de paragrafele 223, 224 I, Nr. 2, Nr. 4, 239 A I, 249 I, 250 II NR. 1, 253 I, 255, 25 II, 52 C. pen. german.

Văzând semnalarea Schengen și valoarea ei juridică, echivalentă cu mandatul european de arestare în baza căruia a fost emisă, prin încheierea din 17 martie 2017, Curtea de Apel Iași a dispus, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate B., pe o durată de 15 zile, respectiv de la 17 martie 2017 și până la 31 martie 2017, inclusiv, în vederea predării.

Anterior dispunerii arestării provizorii, persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoștință drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 și drepturile prevăzute de Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 și Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013, un exemplar al notei privind aceste drepturi fiind înmânat, în scris, persoanei solicitate, exemplarul semnat de persoana solicitată fiind atașat la dosarul cauzei. Persoana solicitată a fost audiată cu privire la propunerea de arestare provizorie, aducându-i-se la cunoștință conținutul semnalării Schengen.

Mandatul european de arestare a fost înaintat instanței în limba germană și în limba română.

După primirea mandatului european de arestare, la termenul de judecată din 22 martie 2017, s-a adus la cunoștința persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, conținutul și efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere caracterul irevocabil al consimțământului dat și caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza respectivei manifestări de voință.

S-a procedat la ascultarea persoanei solicitate B., cetățean moldovean, acesta declarând că nu este de acord să fie predat autorității judiciare din Germania – Procuratura din Hamburg, emitentă a mandatului european de arestare, precizând că nu renunță la regula specialității și că a înțeles conținutul regulii specialității și efectele consimțământului la predare. Persoana solicitată a mai declarat că nu a fost judecat, condamnat, lipsit de libertate, pentru aceleași fapte care întemeiază mandatul european de arestare, în alt stat membru al U.E sau într-un stat terț, suferind condamnări anterioare în Italia și România, însă pentru alte fapte. Totodată, persoana solicitată a arătat că nu îi cunoaște pe ceilalți acuzați, C. și D., că a fost în Germania o singură zi când a fost predat autorităților judiciare austriece și apoi autorităților din Italia.

În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare, Curtea a constatat că Procuratura din Hamburg, Germania, procuror șef A., a emis mandatul european de arestare din data de 10 aprilie 2015, întemeiat pe mandatul de arestare emis, la data de 24 martie 2015, de Judecătoria din Hamburg în urma deciziei Tribunalului Districtual din Hamburg, în Dosarul cu nr. de referință x/12, pe numele persoanei solicitate B., prin care se solicită arestarea și predarea acestuia în vederea cercetării pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor de răpire prin șantaj în coroborare cu șantaj de răpire, folosind un instrument periculos și vătămare corporală gravă, fapte care sunt prevăzute de paragraful 223, 224 alin. (1), nr. 2 și nr. 4, 239 a alin. (1), 249 alin. (1), 250 alin. (2) nr. 1, 253 alin. (1), 255, 25 alin. (2), 52 C. pen. german.

În cuprinsul mandatului european de arestare, s-a arătat, sub aspectul situației de fapt reținute, că „în ziua infracțiunii, inculpatul B. împreună cu inculpatul C. și D., precum și un alt eventual complice au rupt, prin efracție, ușa de la balconul care dă în baie, de la primul etaj al casei de pe strada E. A rupt lanțul de protecție aplicat pe cadrul de ușă și a reușit să intre în baie împreună cu ceilalți complici. Făptașii purtau măști din ciorap negru de nailon. Inculpatul C. și un alt complice aveau cu sine câte o armă de foc. Inculpatul D. și B. l-au învins mai întâi pe martorul F. Acesta se grăbise din cauza zgomotelor făcute la primul etaj. Între timp, inculpatul C. ducea în mână o rangă cu gheare, la parter, îndreptându-se spre martorul G., care era înarmat cu un cuțit de bucătărie. Martorul G. putea să îi aplice inculpatului C. un junghi în abdomen. După aceea, inculpatul C. l-a lovit pe martorul G. cu ranga în cap. Apoi a avut loc o încăierare cu cuțitul și ranga, în timpul căreia martorul G. a fost învins. După ce ceilalți făptași l-au bătut și l-au ștrangulat de mai multe ori pe martorul F. la etaj, au venit și ei la parter. Aici, inculpatul C. și un alt făptaș și-au arătat armele de foc și au legat martorii de mâini și de picioare cu bandă adezivă și cabluri. Inculpatul C. l-a chestionat pe martorul cu privire la condițiile din casă, precum și cu privire la autoturism, garaj și condițiile de închidere. Apoi l-au condus pe martorul F., împreună cu un complice înarmat, în încăperea de tezaur. Acolo a lăsat martorii să deschidă încăperea de tezaur cu ajutorul unui cod de intrare. Apoi martorul F. a înmânat făptașilor mai multe bancnote, o mulțime de ceasuri de mână și piese de bijuterie. Inculpatul C. a cerut apoi martorilor să deschidă tezaurul aflat în cameră. În același timp ținea un cuțit la gâtul martorului G., care era întins pe jos. Martorul F. putea totuși să împiedice deschiderea tezaurului. Mai mult decât atât, făptașii au rupt lanțul de aur de la gâtul martorului G.. Apoi au fugit și au luat cu ei o cheie de autoturism, aproximativ 41.500 euro, bani în numerar și un număr nedeterminat de ceasuri de mână. În urma faptei, martorii F. și G. s-au ales cu numeroase leziuni, în special hematoame”.

Prima instanță a reținut că infracțiunile ce formează obiectul cercetării penale au fost marcate de autoritatea judiciară emitentă în categoriile infracțiunilor de răpire, sechestrare de persoană și luare de ostatici, furturi organizate sau cu mână armată și șantaj și extorcare de fonduri, infracțiuni care, potrivit art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

A constatat că mandatul european de arestare din data de 10 aprilie 2015, emis în Dosarul cu număr de referință x/12, se întemeiază pe mandatul de arestare emis, la data de 24 martie 2015, de Judecătoria din Hamburg, în urma deciziei Tribunalului Districtual din Hamburg în Dosarul cu nr. de referință x/12, iar durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile comise este de 15 ani închisoare.

A observat că, din declarația persoanei solicitate și examinarea dosarului, nu rezultă incidența vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, opțional sau obligatoriu, apreciind că negarea faptelor și a prezenței sale pe teritoriul german, la momentul comiterii presupuselor fapte, nu constituie temei pentru neexecutarea respectivului mandat. Ca atare, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de validitate și condițiile de fond pentru emiterea și executarea mandatului european de arestare.

Coroborând dispozițiile legale în materia executării mandatului european de arestare, Curtea a reținut că sunt întrunite toate condițiile privind predarea persoanei solicitate, nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare și, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și a încrederii reciproce între autorități judiciare pe care se fundamentează instituția mandatului european de arestare, în conformitate cu dispozițiile art. 107 coroborat cu art. 103 alin. (6) și 9 din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Procuratura din Hamburg, Germania.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată B., fără, însă, a o motiva.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. x/45/2017, cu termen de judecată fixat aleatoriu la data de 30 martie 2017.

Anterior acestui termen, la 28 martie 2017, prin fax, Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul I.P.J. Iași a înaintat cererea contestatorului B., dată în fața unui reprezentant al locului de deținere, prin care acesta precizează că își retrage contestația formulată împotriva Sentinței nr. 17 din 22 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, înscris care, ulterior, a fost transmis instanței și în original.

Față de această manifestare de voință, examinând dispozițiile legale incidente, se constată că art. 425^1 C. proc. pen. cu referire la art. 108 și art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, face trimitere la prevederile art. 415 C. proc. pen., text de lege care prevede posibilitatea apelantului de a-și retrage calea de atac promovată.

Ca atare, având în vedere că retragerea căii de atac s-a făcut de către persoana solicitată, printr-o declarație dată în fața unui reprezentant al administrației locului de deținere, până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voință expresă a contestatorului B. în sensul retragerii contestației formulate.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.