Interese legitime vătămate. Contestație (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (Complet de 5 judecători) nr. 17/2017

NCPP: art. 275 alin. (2); art. 425¹; Constituția României: art. 21, art. 129; CEDO: art. 13

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Astfel, potrivit art. 425¹ alin. (2) C. proc. pen.: „Pot face contestație procurorul și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum și persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta”.

Din conținutul textului de lege enunțat rezultă că subiectul îndreptățit să formuleze contestație este persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței de judecată.

Pentru ca un act să fie considerat vătămător pentru o anume persoană, este necesar ca menționata consecință negativă (fie ca rezultat, fie ca stare de pericol), să se producă efectiv, să se răsfrângă nemijlocit asupra persoanei care o invocă, să îi afecteze ori să îi pericliteze un drept sau un interes actual și determinat.

Ținând seama de această condiție, este de reținut că hotărârea instanței este de natură a produce o vătămare unei persoane, atunci când hotărârea se referă în mod direct la acea persoană sau când, fără o referire expresă, hotărârea produce efecte asupra drepturilor sau intereselor acelei persoane, dând naștere unei situații juridice în care acestea sunt implicate.

În cauză, prin soluția de respingere, ca inadmisibilă, a contestației în anulare declarată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 669 din 23 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori și de familie, care face obiectul contestației de față, nu s-a dispus cu privire la petenta B. și nici nu s-a luat vreo altă măsură care să creeze, fie și indirect, pentru aceasta o situație defavorabilă.

În aceste condiții, contestația promovată de petenta B. împotriva Deciziei nr. 451/A din data de 9 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2015 apare ca fiind declarată de o persoană ce nu are calitate procesuală prevăzută de lege pentru a uza de această cale de atac, fiind, prin urmare inadmisibilă.

Totodată, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Așadar, limitând calea de atac a contestației exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluție inadmisibilă.

În acest context se reține că potrivit art. 425¹ C. proc. pen.: „Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel”.

În contextul concret al cauzei, Completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu contestația promovată de către contestatoarea petentă A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia nr. 451/A din data de 9 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2015, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea contestației promovate.

Pentru considerentele ce preced, în conformitate cu prevederile art. 425¹ alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentele A. și B. împotriva Deciziei nr. 451/A din data de 09 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarele petente la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.