Înscrisul pe suport informatic

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Fișierul, documentul în care este regăsită colecția de date între care există relații logice și funcționale (înscrisul în formă electronică), reprezintă un înscris pe suport informatic, dacă prezintă garanțiile menționate în cadrul art. 282 C. pr. civ. Observăm nexusul indisolubil dintre cei doi termeni, precizat și în paragraful anterior. Într‑adevăr, dacă înscrisurile pe suport informatic ar fi reduse doar la scanarea unui înscris, distincția ar fi mai clară datorită specificității procesului. Se poate susține faptul că, Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. De asemenea, se poate face următoarea afirmație, în situația în care legiuitorul ar fi avut intenția de a asimila înscrisul pe suport informatic strict cu documentul scanat, ar fi precizat acest fapt, nefiind necesară crearea unei definiții legale complexe cum este cea stipulată în C. pr. civ. Un act scanat prezintă garanții de integritate mai mari comparativ cu un document word. Rezultatul scanării este o imagine, care poate fi editată utilizând un editor de imagine, însă există dificultăți tehnice pentru modificarea textului într‑un mod în care să pară veridică această modificare (lipire de alte imagini). Pentru a scana un act juridic, fiind posibilă modificarea directă a textului, trebuie utilizat un program software care recunoaște textul actului. Prin urmare, există un grad de integritate a documentului, însă ținând cont de faptul că există actul juridic în formă clasică, se poate verifica înscrisul clasic preexistent cu documentul scanat. Având în vedere cele enunțate anterior și cele prezentate în paragraful anterior cu privire la atașarea semnăturii electronice unor date pe suport informatic, considerăm că legiuitorul a avut în vedere doar rezultatul scanării unui înscris clasic preexistent cu privire la un act juridic, când a elaborat dispozițiile referitoare la înscrisul pe suport informatic, deoarece în caz contrar integritatea înscrisului nu ar putea fi asigurată pe deplin.

O metodă de soluționare a diferendului între înscris pe suport informatic și cel în formă electronică a fost oferită în cadrul altei lucrări juridice de specialitate^[26]. În cadrul acesteia a fost sugerată eliminarea art. 266 C. pr. civ. și să se reformuleze celelalte prevederi, astfel încât să dispară noțiunea de înscris pe suport informatic^[27]. De asemenea, redenumirea înscrisului în formă electronică în înscris pe suport electronic, este necesară conform celor menționate în lucrare^[28]. Definiția acestui înscris este următoarea: „Înscrisul pe suport electronic este un instrument care include date, între care există relații logice și funcționale, constând în redarea de litere, cifre și alte caractere, care au semnificație inteligibilă și prezintă garanții suficient de serioase pentru a face deplină credință în privința conținutului acestui instrument probatoriu, pe suport electronic și identitatea persoanei de la care emană”^[29]. Acest enunț a rezultat din combinarea prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 455/2001 și art. 282 C. pr. civ. Puterea probatorie posibilă a înscrisului pe suport electronic este cea a unui înscris sub semnătură privată^[30]. Într‑adevăr existența dispozițiilor cu privire la înscrisul pe suport informatic produce numeroase dificultăți, iar soluția oferită este una satisfăcătoare. Eliminarea noțiunii de înscris pe suport informatic din cadrul C. pr. civ., ar determina o claritate legislativă datorită problematicilor existente în legătură cu realizarea unei distincții între înscrisul pe suport informatic și cel în formă electronică. Precizăm însă, faptul că definiția propusă nu este una potrivită deoarece semnătura electronică reprezintă un mod de identificare a persoanei de la care emană datele. În situația în care înscrisul pe suport electronic ar permite identificarea persoanei de la care emană, ce rol are semnătura electronică? Tehnic, prin introducerea acestei definiții, doar datele care permit identificarea persoanei de la care emană pot fi considerate înscris pe suport electronic. În ce măsura mai prezintă relevanță prevederile Legii nr. 455/2001 cu privire la semnătura electronică? Considerăm că intenția introducerii definiției a fost aceea de a modifica strict articolul referitor la noțiunea înscrisului în formă electronică. Prin urmare, doar datele care poartă o semnătură electronică pot fi clasificate ca înscris pe suport informatic. De asemenea, datele care poartă o semnătură electronică simplă, pot fi considerate înscrisuri pe suport electronic? Având în vedere faptul că integritatea datelor cărora li s‑a atașat o asemenea semnătură, nu este asigurată de identitatea celui de la care emană aceste date, răspunsul ar fi negativ. Așadar, datele care poartă o semnătură electronică simplă, nu ar putea fi calificate în categoria înscrisurilor pe suport electronic. Considerăm că eliminarea noțiunii de înscris pe suport informatic prezintă beneficii, însă definiția înscrisului în formă electronică existentă în legea specială, nu ar trebui modificată în forma propusă, ci în conformitate cu prevederile Regulamentului European nr. 910/2014. Sintagma înscris pe suport electronic, apreciem că nu este corespunzătoare datorită complexității și a unei posibile confuzii a acestui înscris, cu înscrisul pe suport informatic sau cu înscrisul în formă electronică, chiar dacă ar fi abrogate aceste noțiuni prin introducerea noii definiții. Există o confuzie generală în legătură cu înscrisurile în formă electronică, iar uzitarea acestei sintagme nu ar soluționa problema. Utilizarea expresiei înscris electronic ar putea crea o înțelegere sporită. Opinia prezentată în literatura juridică de specialitate ar trebui adaptată ținând cont de dispozițiile Regulamentului eIDAS. Menționăm de asemenea, faptul că sunt necesare explicații suplimentare pentru a putea înțelege modul în care sunt coroborate prevederile legii speciale, cu schimbarea legislativă oferită.

Analizând condițiile specificate în art. 282 C. pr. civ., menționăm faptul că expresia document inteligibil face referire la posibilitatea citirii în mod direct, clar, accesibil^[31]. Acest fapt este confirmat și de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul Dezlegării unor chestiuni de drept nr. 34/2016, pct. 111. Conform art. 282 alin. (2) C. pr. civ. „Pentru a aprecia calitatea documentului, instanța trebuie să țină seama de circumstanțele în care datele au fost înscrise și documentul pe care le‑a reprodus”. Prin intermediul acestei dispoziții legiuitorul a dorit să lase judecătorului prerogativa aprecierii aspectelor legate de calitatea documentului^[32]. Astfel se vor aprecia în cazuri concrete existența garanțiilor suficient de serioase, enunțate în art. 282 alin. (1) C. pr. civ. și calitatea, inteligibilitatea documentului. Primul alineat al articolului menționat a fost preluat din art. 2837 C. civ. Quebec, versiunea anului 1999^[33]. Conform acestei prevederi, când datele unui act juridic sunt introduse într‑un sistem informatic, „documentul care reproduce aceste date, face dovada cu privire la conținutul actului, dacă este inteligibil și prezintă garanții suficient de serioase referitoare la veridicitatea acestuia”. Acest document purta denumirea de înregistrare computerizată, nu înscris pe suport informatic.

Dispozițiile din C. pr. civ. cu privire la înscrisul pe suport informatic au fost preluate integral din C. civ. din Quebec. Astfel, art. 282‑284 C. pr. civ. au același conținut cu art. 2837‑2839 din C. civ. Quebec, forma din anul 1999. Însă prin intermediul legii speciale care a fost introdusă în anul 2001, s‑au modificat prevederile C. civ. din Quebec. Acest act normativ poartă denumirea de Legea referitoare la stabilirea unui cadru legal pentru informația tehnologică^[34]. Important a preciza este faptul că această lege nu conține aspecte contradictorii cu privire la alte acte normative. Astfel, nu există două tipuri de înscrisuri electronice ca și în cadrul legislației României. Scopul legiuitorului din provincia Quebec a fost realizarea unei înțelegeri clare a dispozițiilor acestor acte electronice. Actual există o dispoziție în cadrul C. civ. din Quebec^[35], respectiv art. 2837, teza 2, în cadrul căreia este menționat faptul că în situația în care o scriere este pe un mediu (suport) informatic, aceasta poartă denumirea de document tehnologic. Prin acest mod nu mai este creată o confuzie între document și conținutul acestuia, respectiv înscrisul în formă electronică. De asemenea, nu există valoare probatorie diferită între document și conținutul acestuia. Legea referitoare la stabilirea unui cadru legal pentru informația tehnologică, consacră multiple prevederi cu privire la integritatea documentului. Conform art. 5 teza 2, din prezentul act normativ, dacă integritatea unui document este asigurată, are puterea probatorie a unui înscris clasic. Este precizată și valoarea probatorie a documentului a cărui integritate nu este confirmată sau negată. Potrivit art. 5, teza 3 din legea specială, acest document poate fi admis prin intermediul probei testimoniale sau poate reprezenta un început de dovadă.

Alt aspect demn a fi menționat este faptul că integritatea trebuie să fie asigurată de‑a lungul timpului, fiind necesare anumite măsuri de protecție. În cadrul capitolului 3 al Legii referitoare la stabilirea unui cadru legal pentru informația tehnologică, este stipulată echivalența între un document olograf (înscris) și un document electronic în situația în care ambele documente respectă prevederile legale pentru întocmirea acestora și integritatea este asigurată. Deci aceste documente sunt interschimbabile. Există și prevederi referitoare la necesitatea unei legături între documentul tehnologic și identitatea persoanei de la care emană. Această legătură se realizează și prin intermediul unei semnături electronice, conform art. 39 din legea specială. Prin urmare, atașarea unei semnături electronice documentului permite identificarea persoanei de la care emană înscrisul electronic. Potrivit art. 28 teza 2, în situația în care legea cere utilizarea e‑mailului, aceste prevederi sunt respectate dacă este folosită o tehnologie potrivită mediumului documentului. Astfel, scopul dispozițiilor legale din cadrul legislației interne cu privire la uzitarea e‑mailului, respectiv eficientizarea metodelor de transmitere a informațiilor, este îndeplinit. Dispozițiile legii referitoare la stabilirea unui cadru legal pentru informația tehnologică și a C. civ. din Quebec sunt extensive și complexe, însă nu permit apariția unor conflicte între actele normative. Anterior, am enunțat faptul că prevederile C. civ. din Quebec au fost modificate de legea specială, astfel dispozițiile nu mai au același conținut în prezent. Având în vedere aspectele precizate în cadrul acestui paragraf, considerăm că normele referitoare la înscrisul pe suport informatic din legislația noastră internă ar trebui abrogate, interpretate limitativ, în sensul acceptării doar a documentului scanat ca înscris pe suport informatic sau modificate într‑un mod în care să fie complementare Legii nr. 455/2001.

A doua condiție este consacrată în art. 282 alin. (1) C. pr. civ. și este reprezentată de necesitatea unor „garanții suficient de serioase pentru a face deplina credință în privința conținutului acestuia și a identității persoanei de la care emană”. Formularea legiuitorului ridică anumite probleme, fiind foarte relativă. O astfel de condiție ar putea avea repercusiuni negative în practică. Însă, efectul acesteia este atenuat de prezumția de validitate a înscrierii instituită de legiuitor în art. 283 C. pr. civ. Conform acestei prevederi „înscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic, este prezumată a prezenta garanții suficient de serioase, pentru a face deplină credință, în cazul în care ea este făcută în mod sistematic și fără lacune și când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor și contrafacerilor, astfel încât integritatea documentului este pe deplin asigurată. O astfel de prezumție există și în favoarea terților, din simplul fapt că înscrierea este efectuată de către un profesionist”. Instanța trebuie să decidă in concreto, de la caz la caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul anterior specificat. De asemenea, această prezumție are ca obiect garanții suficient de serioase de credibilitate a documentului^[36].

Prima condiție consacrată în art. 283 C. pr. civ. și care trebuie a fi îndeplinită, are în vedere înscrierea datelor în document într‑un mod sistematic și fără lacune. Cu privire la înscrierea sistematică a datelor, acest proces implică faptul că cel care înscrie respectivele date, autorul, să întocmească actele cu o anumită frecvență, continuitate, ordine. Deci, este necesar ca autorul să dețină o practică în acest sens. Nu poate fi acceptat ca cel care înscrie datele să fie la prima operațiune de gen. În situația în care a fost creată o adresă de e‑mail și nu a mai fost folosită respectiva adresă în vederea încheierii unor contracte la distanță, prezumția cu privire la validitatea înscrisului nu operează în acest caz^[37]. Cu privire la expresia fără lacune, apreciem faptul că legiuitorul nu a intenționat o accentuare a importanței înscrierii datelor cu o anumită frecvență. Această sintagmă se referă la înscrierea coerentă a datelor, fără omisiuni. Este imperios astfel, să nu lipsească elemente esențiale ale înscrisului pe suport informatic, pentru ca înscrierea să aibă o anumită logică, un sens. Acceptăm și posibilitatea interpretării termenilor sistematic și fără lacune împreună, nefiind necesară analiza separată a fiecărei noțiuni. Astfel, s‑a exprimat opinia în literatura juridică de specialitate^[38], conform căreia sintagma sistematic și fără lacune vizează înscrierea în mod organizat, ordonat, rațional, fără a lipsi elemente ale raportului juridic sau cu elemente care nu oferă coeziune înscrierii. Considerăm că termenul sistematic implică totuși o întocmire a actelor cu o anumită frecvență, nefiind de acord cu opinia precizată în literatura juridică de specialitate. Practica judiciară trebuie să clarifice semnificația acestei condiții, fiind posibile și alte interpretări.

^[26] V. Patulea, op. cit. ‑ https://lege5.ro/App/Document/ge3dinjrhe3q/tehnici‑de‑negociere‑si‑formare‑a‑contractului-electronic?pid=200286882#p‑200286882.

^[27] Ibid.

^[28] Ibid.

^[29] Ibid.

^[30] Ibid.

^[31] V. M. Ciobanu, M. Nicolae, Noul Cod de procedură civilă. Comentat și adnotat. Vol. I, art. 1‑526, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 926.

^[32] Ibid.

^[33] http://legisquebec.gouv.qc.ca/fr/showdoc/cs/CCQ‑1991/19990513?langCont=en.

^[34] http://legisquebec.gouv.qc.ca/en/showDoc/cs/C‑1.1?&digest=.

^[35] http://legisquebec.gouv.qc.ca/en/ShowDoc/cs/CCQ‑1991.

^[36] I. Leș, Tratat de drept procesual civil – Volumul I – Principii și instituții generale, Judecata în fața primei instanțe, Ed. Universul Juridic, București, anul 2014, p. 777.

^[37] G. Piperea, C. Antonache, P. Piperea, A. Dumitriu, M. Piperea, A. Rățoi, A. Atanasiu, op. cit., p. 317.

^[38] V. M. Ciobanu, M. Nicolae, op. cit., p. 927.