Infracțiunea de şantaj. Stare de recidivă postcondamnatorie. Cerere de contopire (VCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 119/2019

VCP: art. 37 lit. a), art. 41 alin. (1), art. 83 alin. (1), art. 86 alin. (1); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425 alin. (3)

Prin Sentința penală nr. 248/F din data de 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018, a respins ca nefondată cererea de contopire pedepse formulată de petentul A.

Pentru a pronunța această hotărâre, cu privire la inculpatul A., Curtea de apel a reținut că prin Sentința penală nr. 25/F din 12 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 424/A din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de șantaj în luna octombrie 2011, în stare de recidivă postcondamnatorie.

S-a dispus, de asemenea, revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 496/2009 a Tribunalului București (definitivă prin Decizia penală nr. 4519 din 14 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și executarea acestei pedepse alături de cea de 1 an închisoare aplicată în cauză, numitul A. urmând să execute în final o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A fost emis MEPI nr. 46 din 11 decembrie 2017, petentul fiind încarcerat la data de 11 decembrie 2017.

Curtea a reținut că raportat la situația juridică a petentului, rezultă cu claritate că cererea acestuia de contopire conform regulilor specifice pluralității intermediare a pedepselor de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 25/F din 12 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, respectiv de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 496/2009 a Tribunalului București, este nefondată.

În ceea ce privește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 496/2009 a Tribunalului București s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării acesteia, stabilindu-se executarea sa alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de șantaj săvârșită în termenul de încercare al suspendării, conform dispozițiilor art. 86 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969.

Totodată, noua infracțiune a fost săvârșită în condițiile recidivei postcondamnatorii, atât potrivit disp. art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, cât și disp. art. 41 alin. (1) C. pen., pedeapsa aplicată pentru primul termen al recidivei fiind mai mare de 6 luni închisoare conform art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, respectiv de 1 an închisoare, conform art. 41 alin. (1) C. pen., iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de șantaj comisă de petent în termenul de încercare este mai mare de 1 an potrivit ambelor legi penale survenite până la data soluționării definitive a cauzei.

Pe cale de consecință, Curtea a dispus că, cele două pedepse se execută alăturat, fără a fi contopite, astfel cum s-a și dispus prin Sentința penală nr. 25/F din 12 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

Împotriva Sentinței penale nr. 248/F din data de 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație inculpatul A. pe care nu a motivat-o.

Prin cererea din data de 26 februarie 2019, transmisă la dosar de către conducerea Penitenciarului Găiești, aflată la dosar instanță, contestatorul condamnat A. a declarat în fața conducerii penitenciarului că nu își însușește contestația formulată în prezenta cauză.

Față de declarația formulată în scris de către contestatorul condamnat în sensul că nu își însușește „cererea formulată în prezenta cauză”, Înalta Curte apreciază că, contestatorul înțelege să nu-și însușească înscrisul aflat la dosar și intitulat contestație, urmând a lua act de manifestarea de voință a acestuia.

Ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție văzând cererea formulată, în temeiul dispozițiilor art. 425 alin. (3) C. proc. pen., va lua act de retragerea contestației formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 248/F din data de 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.