Infracţiunea de agresiune sexuală. Executarea mandatului european de arestare. Contestație respinsă ca nefondată (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 686/2018

L. nr. 302/2004: art. 85, art. 96 alin. (1), art. 101 alin. (5) lit. a), art. 103 alin. (5), art. 107 alin. (1); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin sentința penală nr. 157/F din data de 23 iulie 2018, Curtea de Apel București, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de emis la data de 04.05.2018 de către Tribunalul de prima instanță și investigații preliminare numărul 7 din Alcorcon, Madrid privind pe persoana solicitată A. A dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 23.07.2018 până la data 21.08.2018 inclusiv, și predarea acestuia, în stare de arest, în vederea efectuării urmăririi penale și judecării de către autoritățile din Spania cu privire la infracțiunile ce fac obiectul prezentului mandat, cu respectarea regulii specialității. A constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată în vederea predării în baza mandatului european de arestare de la data de 10.07.2018 până la zi.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe durată de 15 zile, conform art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole față de numitul A. urmărit internațional.

Prima instanță a procedat la identificarea persoanei solicitate și la informarea acesteia despre motivul reținerii, iar persoana solicitată inițial a arătat că dorește să fie predată în Spania, pentru ca la un termen ulterior să declare că nu este de acord cu predarea sa și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, întocmindu-se proces-verbal în acest sens, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Curtea a constatat că a fost emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare spaniole față de numitul A. urmărit pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală prevăzute de art. 180 alin. (1) pct. 5 din C. pen. spaniol la data de 04.05.2018 de către Tribunalul de prima instanță și investigații preliminare nr. 7 din Alcorcon, Madrid, iar durata maximă a pedepsei pentru infracțiunea ce constituie obiectul mandatului, este închisoarea (pedeapsă cu privare de libertate) de până la 15 ani.

În fapt, s-a reținut că persoana solicitată, la data de 30.09.2006, în jurul orei 07.00, a amenințat cu o armă victima să se urce în mașina condusă de acesta, a condus-o în spatele unui mall și a forțat-o pe victima să întrețină raporturi sexuale.

Curtea a apreciat că nu este incident în cauză niciun impediment la predare, iar faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, care sunt prevăzute în C. pen. spaniol și pedepsite conform acestor texte cu pedepse de până la 15 ani închisoare, deși nu se încadrează în vreuna din categoriile de infracțiuni enumerate la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie infracțiune și potrivit legii române, circumscriindu-se infracțiunii de viol.

Din examinarea actelor dosarului Curtea a constatat că nu este incidentă vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 98 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni la identitate, dându-și consimțământul la predare. În ceea ce privește motivul opțional de refuz al punerii în executare al mandatului european de arestare invocat, respectiv prescripția răspunderii penale, prima instanță a constatat că termenul de prescripție al răspunderii penale pentru infracțiunea ce face obiectul mandatului european de arestare nu este împlinit nici conform legislației interne și nici legislației statului emitent, acesta fiind un termen de 20 de ani conform C. pen. spaniol.

Curtea nu a constatat incidența niciunui motiv de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare, iar mandatul cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat contestație persoana solicitată A., motivele fiind arătate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri astfel că ele nu vor mai fi reluate.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată de persoana solicitată pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 101 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, semnalarea în vederea arestării echivalează cu un mandat european de arestare.

Art. 84 din Legea nr. 302/2004 prevede că mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. (2) al acestui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002”.

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială – art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 – care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare de către autoritățile judiciare din Spania constituie infracțiune și potrivit legii române, circumscriindu-se infracțiunii de viol .

Față de natura infracțiunii menționate în semnalarea emisă pe numele persoanei solicitate, gravitatea ei, modalitatea de comitere (a amenințat victima cu o armă ca să se urce în mașina condusă de acesta, a condus-o în spatele unui mall și a forțat-o pe victima să întrețină raporturi sexuale), Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond de a dispune arestarea acesteia este întemeiată, înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă nefiind oportună, existând temerea că ar putea încerca să se sustragă de la executarea mandatului european de arestare.

În același timp, se are în vedere și faptul că măsura arestării provizorii se impune și pentru soluționarea cu celeritate a solicitării autorității judiciare spaniole . Sub acest aspect, se reține că scopul bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare poate fi atins doar prin dispunerea arestării provizorii în vederea predării, circumstanțele personale ale persoanei solicitate (respectiv faptul că are doi copii care în prezent au probleme de sănătate), nejustificând luarea unei măsuri provizorii mai puțin grave, în condițiile în care predarea autorităților străine a persoanei solicitate se poate face doar în stare de arest preventiv.

În ceea ce privește lipsa acordului la predare, se constată că persoana solicitată personal, în fața instanței de control judiciar a arătat că este de acord cu predarea către autoritățile judiciare spaniole, singura solicitare fiind de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu o alta mai puțin restrictivă de drepturi.

În consecință, având în vedere toate aceste aspecte anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.