Inadmisibilitatea cererilor de intervenţie accesorie formulate în sprijinul apărărilor părţii. Trimiterea cererilor spre o nouă judecată (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 98/2020

NCPC: art. 33 teza a II-a, art. 61 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 5, art. 497

Recurenții susțin, în esență, că terții intervenienți justifică un interes propriu și personal în susținerea apărărilor apelantei-pârâte C. S.R.L. în cauza ce formează obiectul dosarului aflat, în apel, pe rolul Curții de Apel București. Astfel, autorii recursului învederează că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat ca fiind inadmisibile cererile de intervenție accesorie formulate în sprijinul apărărilor părții pentru care inițiaseră respectivul demers, fiind în mod eronat aplicate dispozițiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile din cererea de recurs se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii în cazul în care instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Referitor la aceste critici, instanța supremă constată că, prin acțiunea inițiată în fața Tribunalului București, secția a VII-a civilă, recurenta-pârâtă C. S.R.L. a fost chemată în judecată pentru anularea Contractului de cesiune nr. x din 22 decembrie 2016, cu obligarea C. S.R.L. la restituirea în patrimoniul B. S.R.L. a mărcilor „D.”, „D.”, „D.”, „D.”.

Fiind respinsă în primă fază procesuală cererea de chemare în judecată, reclamantul a formulat apel, urmat de apelul incident declarat de pârâta C. S.R.L. În cursul judecării apelurilor, recurenții F., G. și H. au înțeles să formuleze cereri de intervenție accesorie în sprijinul apărărilor autoarei apelului incident, cereri respinse ca inadmisibile prin încheierea din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

În examinarea existenței interesului recurenților-intervenienți, Înalta Curte reține că aceștia își desfășoară activitatea de jurnaliști la o publicație editată sub o marcă cesionată recurentei-pârâte C. S.R.L. prin Contractul de cesiune nr. x din 22 decembrie 2016 înregistrat la O.S.I.M. sub nr. Kb3930 din 27.12.2016, prin care B. S.R.L. a transmis dreptul de proprietate al mărcilor pentru un preț de 1.058.411 RON (fără T.V.A.).

Având în vedere că obiectul litigiului de față îl reprezintă marca publicației sub egida căreia intervenienții publică articole în calitate de redactori și colaboratori ai ziarului, aceștia au intervenit în proces invocând o temere justificată de eventualitatea întoarcerii mărcii în patrimoniul debitoarei pârâte B. S.R.L., aflată în faliment, situație care, în cele din urmă s-ar putea repercuta asupra politicii editoriale și a independenței pe care jurnaliștii intervenienți și-o doresc.

Cu toate acestea, instanța de apel a constatat că interesul invocat nu este unul personal și actual, considerând că autorii cererii de intervenție accesorie nu afirmă un interes propriu, în legătură directă cu soluția ce urmează a se pronunța în dosarul de apel, ci toate argumentele invocate au în vedere aspecte ulterioare și cu caracter incert legate de situația publicației după reîntoarcerea mărcii în patrimoniul debitoarei.

Înalta Curte are în vedere că intervenția accesorie se face cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru orice cerere care se adresează justiției, dar și faptul că, prin intermediul intervenției accesorii, terțul nu promovează în justiție o pretenție proprie, distinctă de aceea a părții în favoarea căreia a intervenit. Terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să își justifice interesul său propriu, legitim și actual în participarea la judecata procesului.

Așadar, Înalta Curte constată că sfera noțiunii de interes personal nu se referă doar la un interes pur patrimonial, ci include și posibilitatea anticipării unui prejudiciu nepatrimonial sau chiar a unui dezavantaj pentru persoanele care apelează la acest mecanism procesual.

Totodată, Înalta Curte reține că, față de dispozițiile art. 33 teza a II-a din C. proc. civ. referitoare la condiția interesului, acestea nu impun existența unui interes născut și actual, astfel încât, instanța de apel nu trebuia să analizeze interesul autorilor intervenției accesorii doar prin prisma unui interes născut și actual, o astfel de cerere putând fi formulată și cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Or, având în vedere că, în cazul de față, autorii cererilor de intervenție justifică atât un interes personal reprezentat de calitatea de colaboratori ai ziarului sub egida căruia aceștia publică articole, al căror viitor publicistic ar putea fi afectat de eventualitatea în care marca ziarului D. s-ar întoarce în patrimoniul unei societăți în faliment, demersul acestora nu trebuie analizat prin prisma unui interes născut și actual, ci al unui interes inițiat în scop preventiv, pentru a preîntâmpina producerea unor consecințe care s-ar putea repercuta inclusiv asupra activității publicistice și a calității actului jurnalistic.

Așa fiind, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va casa în parte încheierea atacată și va trimite cererile de intervenție accesorie formulate de F., G. și H. spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.