În ce măsură avocații ar putea fi înlocuiți de roboți?

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

2.3.1. Dreptul comun

În ceea ce privește dreptul comun, dreptul aplicabil și pe teritoriul României, cred că poate exista posi­bilitatea ca în viitor (unul destul de îndepărtat) anumite cazuri minore să fie externalizate către roboți. De exemplu, în ceea ce privește dreptul contravențional, în fața instanței se poate prezenta un robot pentru a susține cauzele.

Este posibil ca sălile de judecată să se transforme, odată cu progresul tehnologiei, astfel încât cazurile care nu prezintă probleme deosebite sau cazurile care se judecă rapid datorită importanței mai reduse să fie preluate de către inteligența artificială, în mod eficient.

Pe de altă parte, prezentând contrariul, în cauzele care implică minori, nu cred că roboții vor putea vreo­dată suplini activitatea unui avocat, aceste reprezen­tând cazuri nu neapărat dificile, cât cazuri ce conțin o miză emoțională mult prea puternică pentru a fi lăsate în baza pledoariei unui robot.

Așadar, în problemele de etică, spețe cu implicare emoțională locul avocatului este bine definit în com­parație cu cel al robotului, iar în celelalte spețe accesul la justiție se va extinde pentru mai multe persoane, iar litigiile se vor soluționa mai rapid și cu costuri mai reduse.

2.3.2. Common‑law

După cum este bine cunoscut, sistemul de common‑law, sistem bazat pe dreptul jurisprudențial, folosește în luarea deciziilor, în cazurile penale, sis­temul proceselor cu un juriu format din 12 membri (în America).

Așa cum citeam într‑un articol publicat în revista Forbes^[16], se consideră că inteligența artificială poate ajuta, în primul rând, la selecția juriului. Roboții, colectând rapid datele și informațiile importante, pot culege date despre potențialii jurați, inclusiv istoricul cazurilor lor, dacă au mai îndeplinit această calitate, verdictele proceselor respective, precum și afilierile politice ale unui jurat.

Inteligența artificială ar putea fi, de asemenea, utili­zată pentru a analiza reacțiile faciale și limbajul corpu­lui, indicând modul în care un potențial jurat se simte cu privire la o problemă. Înainte ca un potențial jurat să răspundă la o întrebare, mișcarea ochilor sau o schimbare a poziției corpului ar putea comunica în mod nonverbal un răspuns emoțional care demon­strează o părtinire pozitivă sau negativă. Astfel de date ar putea fi utilizate pentru selecția optimă a juriului, facilitând o mai mare corectitudine, dar, adaug eu, ele ar putea fi utilizate și în sens invers de către avocat, având în vedere că aceștia se concentrează pe ple­doarie iar un robot poate surprinde în instanță ceea ce avocatul nu a putut observa.

În același articol^[17] se menționează faptul că pentru moment, capacitatea unui om de a crea empatie cu jurații și cu judecătorii este de neînlocuit, iar avocații sunt totuși indispensabili dezbaterilor juridice.

2.4. Adaptarea la nou. Suntem într‑un tranzit de la munca de la birou la munca de acasă și munca împreună cu roboții?

Să nu uităm faptul că pe lângă exercițiile de ima­ginație de mai sus, avocatura deja colaborează cu roboții, după cum este cazul cunoscutului robot Ross.

Acesta a fost angajat de cabinetul de avocatură Baker Hostetler și este capabil să citească și să înțeleagă limbajul și ipotezele, precum și să învețe din propriile sale experiențe: cu cât interacționează mai mult cu oa­menii, cu atât capătă o mai mare viteză de prelucrare a datelor și aprofundează cunoștințele^[18]. De ase­menea, Ross reușește să observe toate modificările legislative intervenite cu privire la o lege.

Un alt exemplu de colaborare cu roboți îl are firma de avocatură Winston & Strawn din SUA, care a adoptat „o tehnologie de analiză legislativă cunoscută drept codificare predictivă^[19]”. Avocații marchează informații relevante dintr‑un subset de documente și îl încarcă într‑un program informatic ce folosește res­pectivul subset drept bază pentru analizarea întregului set de documente.

Firma a constatat că robotul are o eficiență mult mai mare, comparativ cu oamenii care realizau cerce­tarea documentelor, astfel că robotul i‑a ajutat să parcurgă etapa de cercetare într‑o treime din timp.

În prezent, sistemul juridic se bazează pe o mul­titudine de paralegali – persoane care realizează cerce­tarea juridică pentru a descoperi și procesa informații. Această dependență a firmelor de avocatură față de un proces pe care noi, avocații nu îl putem omite, poate fi ajutat prin colaborarea cu roboți specializați pentru acest tip de muncă.

După un context pandemic, în care am văzut că avocatul poate lucra de acasă și își poate asigura pre­zența prin videoconferință în fața instanțelor de jude­cată, exercitând cu succes reprezentarea clienților, oare ne îndreptăm spre un tranzit la munca alături de roboți?

Într‑o opinie a unui profesor asistent de la Colegiul de Drept South Texas^[20] se susține ideea conform căreia în viitorul nu prea îndepărtat roboții vor avea capaci­tatea de a oferi consultanță cu privire la deschiderea sau nu a unei acțiuni în justiție și vor putea să estimeze cum poate fi soluționat litigiul.

Sunt sigură că avocații pot fi pregătiți să înțeleagă inteligența artificială și implicațiile acesteia, cum de altfel deja s‑a întâmplat cu robotul Ross, astfel că pașii fiind deja făcuți, nu ne mai rămâne decât să ne gândim când va fi un moment oportun și pentru avocatura din România să implementeze astfel de măsuri și să începem colaborarea cu inteligența artificială.

2.5. Algoritmi electronici sau algoritmi umani în avocatură?

Într‑o lume a vitezei, grăbită, în care e important ca lucrurile să se desfășoare într‑un timp de lucru cât mai alert, inteligența artificială reprezintă o soluție pentru a oferi servicii juridice bune, rapide și eficiente.

Însă, cum nimic nu vine într‑un format atât de simplu, trebuie luat în calcul aspectul că este necesar să fie realizate investiții de amploare, atât în soft‑ul ce trebuie implementat, pentru a avea calitatea dorită, cât și în resursele umane, în oameni care se pot adapta schimbărilor și care pot lucra în mod eficient alături sau împreună cu inteligența artificială a roboților.

Software‑ul are avantajul în viteză și memorie, dar interpretarea datelor și perfecționarea argumentelor este încă un efort uman.

Așadar, independența câștigată prin utilizarea ro­boților, va trebui în continuare supravegheată și îmbu­nătățită prin eforturile inteligenței umane.

Desigur, în final, se pune întrebarea dacă nu cumva în contextul în care research‑ul juridic și deciziile din domeniul dreptului ar fi luate/realizate automat de algo­ritmi, acest aspect va diminua nevoia de a avea avo­cați umani?

Probabil că nu. Deși au multe atuuri, un avocat uman are anumite calități pe care un robot nu le poate înțelege și replica în prezent. Poate că în viitor, ver­dictul acestei dezbateri ar putea fi diferit, dar astăzi, răspunsul este nu.

Pe de altă parte, este adevărat că unele activități din sectorul juridic sunt puse în pericol de apariția roboților – de exemplu asistenții juridici (paralegalii), datorită modalităților avansate prin care roboții pot produce cercetări juridice, acestea fiind mai eficiente și precise.

Pentru un avocat, apariția roboților, în acest mo­ment, nu poate decât să îi permită să își concentreze abilitățile mai mult către client și către perfecționare.

Conform unui studiu realizat de un economist, roboții vor putea să înlocuiască aproximativ două milioane de muncitori până în anul 2025, fiind multe locuri de muncă care necesită în mod inerent sarcini mai repetitive, liniare, astfel că nu este în afara dome­niului posibilității ca inteligența artificială să continue să se strecoare în profesia de avocat.

În opinia exprimată, se specifică că inteligența umană și inteligența artificială au o diferență majoră – anume capacitatea de a întreba de ce. Astfel, roboții pot învăța cu ușurință anumite sarcini, dar nu au curiozitatea să întrebe „de ce”^[21].

Desigur, odată ce o parte din avocați vor fi înlocuiți și automatizarea anumitor sarcini va fi implementată, costurile serviciilor juridice vor putea fi reduse, fă­cându‑le mai accesibile pentru persoanele care nu își pot permite un avocat.

Multe persoane, renunță la judecarea cauzelor lor, tocmai din lipsa posibilităților de a angaja un avocat sau preferă să se reprezinte singure, având rezultate nefavorabile în instanță. Dacă introducerea parțială a roboților în piața avocaturii înseamnă că un avocat, anterior copleșit de research‑ul juridic, are acum timp să preia cazurile mai multor clienți sau clienții își pot permite să angajeze un avocat, schimbarea nu poate fi decât binevenită.

Avocații ar trebui să folosească în continuare inte­ligența artificială pentru a‑și îmbunătăți activitatea – în digitizarea documentelor sau în cercetarea juridică, deoarece acestea generează eficiență, măresc acura­tețea, ajută la reținerea clienților, au potențialul de a reduce cheltuielile generale și de a genera profituri mai mari.

Instrumentele de cercetare juridică, precum ROSS, sunt foarte utile însă nu pot înlocui o intervenție juri­dică a unui avocat profesionist.

Într‑un articol studiat^[22], se specifică totuși că va trebui să implementăm cu atenție inteligența artificială în domeniul juridic, deoarece inteligența artificială pornește, în primul rând, de la ceea ce noi, oamenii o învățăm să efectueze, astfel încât aceasta poate fi doar la fel de obiectivă ca și oamenii care o predau.

Originile datelor utilizate în procesul de învățare automată are valențele sale, deoarece un robot care a primit inițial instrucțiunile greșite va persista în mod perpetuu în greșeală.

3. Relația dintre avocat/robot și client. Persoana responsabilă

Într‑un secol în care impactul tehnologiei schimbă metodele clasice de abordare a problemelor, este justificat să analizăm în cuprinsul acestui eseu o problemă ce este strâns legată de profesia de avocat și care este reglementată inclusiv în legislația apli­cabilă profesiei, relația dintre avocat și client și dacă ea poate fi duplicată de un robot‑avocat.

Pentru a putea implementa inteligența artificială în sistemul juridic avocațial va trebui să cunoaștem dacă cumpărătorii serviciilor juridice vor dori ca activitatea pe care o contractează să fie prestată de un robot.

De asemenea, în situația implementării roboților în avocatură va fi necesar să analizăm și raportul dintre avocat‑robot și client, precum și cine este persoana responsabilă în cazul unor greșeli ale robotului.

3.1. Relația dintre avocat și client

Înainte de a vorbi despre relația dintre avocat și client, în prealabil clientul parcurge etapa preliminară a alegerii furnizorului de servicii juridice.

Alegerea avocatului/societății de avocatură cu care dorești să colaborezi este în prezent facilitată de apariția tehnologiei (review‑uri realizate de clienți în mediul online, dosare câștigate într‑o anumită arie specifică, publicarea de cercetări juridice în anumite reviste etc.), iar avocații concurează să fie relevanți pe piață, cunoscuți, astfel încât să atragă cât mai mulți clienți în baza competențelor de care dispun.

În prezent, clienții avocaților „nu se mulțumesc doar cu avocați care citează și interpretează legislația sau contractul redactat^[23]”. În același articol citat, se spe­cifică faptul că în sectorul corporativ, clienții au nevoie ca avocații să se adapteze și să înțeleagă mediul de afaceri în care clientul este implicat.

Clienții își doresc ca avocații să joace și un rol de proiect manager, având cerința ca aceștia din urmă să cunoască toate schimbările mediului de afaceri, să prevadă provocările și riscurile, așadar cerințele în alegerea unui avocat pe măsură.

Mai mult decât atât, clienții își doresc să fie cu­noscuți cât mai bine de către avocat, să fie înțeleși și „să li se livreze ceea ce își doresc, unde, când și cum își doresc”^[24].

Cu asemenea cerințe ridicate este firesc ca achi­zitorii de servicii juridice să urmărească încheierea unor contracte de asistență juridică cu cei mai perfor­mați și activi avocați de pe piață.

Ulterior încheierii contractului de asistență juridică, conform art. 6 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat adoptat prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 64 din 3 decembrie 2011, relația dintre avocat și client se ba­zează pe onestitate, probitate, corectitudine, since­ritate, loialitate și confidențialitate.

Relațiile se construiesc pe bază de încredere, în urma unor interacțiuni constante și susținute de ambele părți și se bucură de un cadru reglementat care asigură con­fidențialitatea datelor pe care avocatul le prelu­crează (corespondență, documente etc.)

Cum oare ar putea un client să aleagă un robot, pentru a se ocupa de speța sa sau de probleme corpo­rative pe care le are, fără să aibă nicio interacțiune prealabilă cu acesta, rămâne discutabil.

3.2. Ce tip de relații profesionale pot avea clienții cu roboții?

Când ne gândim la roboți, avem imaginea unei structuri dintr‑un material neprietenos, rece, care în­cearcă să imite cât mai veridic forma umană sau nu. Așadar, aspectul care îi diferențiază în mod cert de noi, îl reprezintă capacitatea de a fi umani.

Elon Musk, spune într‑un interviu că ceea ce ne deo­sebește pe noi de roboți este acel love quotien, adică abilitatea unei persoane de a fi bună și iubitoare atât față de sine, cât și față de ceilalți.

În mod sigur, un robot destinat unor analize și task‑uri specifice, nu va reuși sa empatizeze cu clientul.

Mai mult decât atât, în general, clienții își doresc să aibă parte de interacțiuni directe, tete a tete, să pună întrebări și acestea să le fie explicate într‑o manieră pe care o pot înțelege, adaptată lor. Clienții își doresc din partea avocatului o soluționare a problemelor lor într‑un mod uman, într‑un mod în care noi, avocații, dacă am fi fost în locul lor, am acționa în aceeași manieră și pentru noi. Așadar, poate un robot să ofere toate aceste lucruri?

După cum menționam și anterior în cuprinsul lucrării, roboților le lipsește capacitatea de a transmite încredere, siguranță, convingere clienților.

În cele din urmă, empatia și construirea încrederii cu un client este o calitate esențială pentru avocați, iar sistemele de inteligență artificială au această lacună.

Să nu omitem faptul că avem, în calitate de avocați, responsabilități morale și etice în munca pe care o facem, în timp ce roboții nu au și nici nu vor putea avea.

Poate exista conflict de interese în relația client – robot – avocat? Pentru că roboții sunt programați în mod obiectiv și imparțial, posibilitatea unui conflict de interese nu cred că ar putea exista.

Concluzionând cele de mai sus, nu cred că putem vorbi despre specificul relației dintre client și avocatul robot, deoarece roboții nu au simțuri, ei sunt progra­mați în mod tehnic să execute anumite sarcini speci­fice, fără să fie necesar să performeze activități sociale, de natură să creeze o relație bazată pe încredere. Prac­tic, roboții câștigă încrederea din momentul incipient în care clientul face alegerea de a colabora cu ei.

Onestitatea, probitatea corectitudinea, sinceritatea și loialitatea nu cred că pot fi implementate în software‑ul unui robot, prin natura lui tehnică el va avea o abordare cât mai concisă și repetitivă, în ceea ce privește clienți similari.

Apreciez totuși că un câștig al inteligenței artificiale este cel legat de capacitatea de a menține confidențiale datele, deoarece roboții pot preveni mai ușor eventuale periclitări ale securității datelor și le pot preconiza din timp.

Totuși, este necesară o atenție sporită, deoarece aceștia prelucrează date private, cu caracter personal și sensibil care pot fi extrase și transmise către per­soane neautorizate, dacă este cazul unei erori de sistem, de exemplu.

3.3. Persoana responsabilă

Pentru că ne‑am imaginat cum ar fi meseria de avocat prestată de către roboți sau de avocați împreună cu roboți, este de la sine înțeles că pentru orice serviciu prestat, va fi necesar să existe o persoană responsabilă, în situația creării anumitor erori, în situația necesară achitări anumitor taxe ș.a.m.d.

Readuc în atenție cazul mașinii automate Uber, care a fost retrasă de pe piață după accidentul produs. Cine este responsabil pentru acest accident? Proprietarul mașinii? Producătorul acesteia? Programatorul?

Concluzia, în această speță, a fost că nu poate fi identificată vinovăția pilotului‑automat, vinovatul fiind persoana care a trecut în mod neregulamentar strada.

În cazul concret, al meseriei de avocat, un robot nu poate fi acuzat că nu și‑a îndeplinit obligațiile față de client. Un robot este programat să ruleze algoritmi și să urmeze pașii pe care oamenii l‑au învățat că trebuie să îi parcurgă. Fiind lipsiți de emoții, nu există niciun scop sau motiv pentru care poate greși în mod intenționat.

În acest moment nu există reglementari care să reglementeze răspunderea legală în caz de eroare, defecțiune a robotului etc., însă trebuie să existe întot­deauna o persoană responsabilă pentru orice acțiuni sau răni cauzate de robot ca urmare a acțiunilor acestuia.

Așadar, conform opiniilor majoritare cu privire la acest subiect, apreciez și eu că răspunzător poate fi producătorul, aplicându‑se aceleași reguli ca și pentru alte produse defecte^[25].

Conform rezoluției Parlamentului UE din 16 f­ebruarie 2017 (denumită în cele ce urmează „Rezo­luția”)^[26], este necesară integrarea unor garanții și a unor posibilități de control și verificare umane în pro­ce­sele decizionale automatizate și algoritmice.

În cuprinsul Rezoluției se prevede faptul că roboții nu pot fi trași la răspundere pentru acte sau omisiuni care cauzează daune terților. În normele existente cu privire la răspunderea roboților, acestea acoperă cazu­rile în care un agent uman, precum producătorul, ope­ra­torul, proprietarul sau utilizatorul ar fi putut să pre­vadă și să evite comportamentul dăunător al robotului.

În ceea ce privește răspunderea delictuală, Directiva 85/374/CEE a Consiliului nu poate acoperi decât daunele provocate de defectele de fabricație ale roboților, cu condiția ca persoana vătămată să poată dovedi prejudiciul real, defectul produsului și raportul cauzal dintre prejudiciu și defect, drept pentru care cadrul răspunderii stricte sau al răspunderii fără culpă ar putea fi insuficient.

Mai mult decât atât, se apreciază că având în vedere capacitatea roboților de a lua decizii autonome, nor­mele tradiționale nu pot fi suficiente pentru atragerea răspunderii juridice, fiindcă nu permit identificarea părții în sarcina căreia ar cădea răspunderea despăgu­birii și impunerea reparării prejudiciului provocat.

Rezoluția vine cu o idee interesantă și anume faptul că roboții ar trebui să fie echipați cu o „cutie neagră” care să înregistreze date privind toate tranzacțiile efectuate de aceștia precum și date referitoare la logica care a contribuit la luarea deciziilor respective, astfel, am putea ajunge să identificăm mai rapid persoana res­ponsabilă. Așadar, cutia neagră poate fi o măsură de garanție pentru acțiunile roboților.

De asemenea, în ceea ce privește roboții avocați, o altă garanție a activității lor profesionale, poate fi asigurarea profesională obligatorie (așa cum este în prezent pentru actualii avocați), prin care clienții prejudiciați își vor putea recupera prejudiciul de la firma de asigurare.

În această privință se ridică o întrebare crucială, odată identificată persoana responsabilă, oare res­pon­sabilitatea acesteia ar trebui să fie proporțională cu „gradul de autonomie” al robotului?

În articolele studiate, unele persoane consideră că folosirea unei personalități „cvasi‑legale” pentru roboți (e‑Person), care ar putea proteja producătorii și utili­zatorii împotriva daunelor și prejudiciilor pe care le pot crea^[27].

Din păcate, în acest moment nu există reglementări specifice cu privire la persoana responsabilă, însă acest aspect va fi mai mult decât relevant dacă vom ajunge la situația în care roboții vor interacționa cu ființele umane.

În una dintre afirmațiile făcute de Av. Veronica Dobozi, în cadrul unui interviu, aceasta a afirmată faptul că oamenii tind să judece mult mai asupra tehnologia decât pe ei înșiși^[28]. Astfel, există riscul ca oamenii în urma colaborării cu un avocat robot să aibă așteptări mult mai mari și să reacționeze mai dur, în situația unor erori.

Concluzii

În plin context al celei de‑a 4‑a revoluții industriale, apreciez că răspunsul la întrebarea din titlu este atât pozitiv, cât și negativ, este un „depinde”.

Da, avocații pot fi înlocuiți de roboți, pentru anu­mite activități repetitive și/sau standard, la fel cum nu pot fi înlocuiți de roboți pentru activități specifice/particulare.

Un sistem hibrid, de muncă în echipă, între avocați și roboți ar putea fi soluția pentru eficientizarea muncii și oferirea unor servicii valorificate la nivel maxim. Utilizarea roboților/ inteligenței artificiale trebuie pri­vită ca pe o îmbunătățire a productivității și a calității muncii persoanelor care lucrează. Soluția nu poate fi concedierea unui număr de avocați și înlocuirea lor permanentă, ci perfecționarea muncii acestora.

Așadar, cel puțin în acest moment, profesia de avocat nu este pusă în pericol de apariția inteligenței artificiale și de implicarea și utilizarea roboților în cadrul profesiei. Avocații vor putea colabora în mod efi­cient cu roboții, astfel încât aceștia să își poată con­centra munca și resursele către alte aspecte – întâlniri mai îndelungate cu clienții, asistență și reprezentare în fața instanțelor de judecată, precum și în fața altor negocieri prealabile încheierii contractelor.

Cu siguranță, un robot nu va putea înlocui avocatul pledant, care este implicat în mod activ în procesul de justiție și care trebuie să participe prin luarea cuvân­tului, prin a lua poziție față de partea adversă și a oferi replici și contra replici.

Avocații vor fi întotdeauna mai buni la negocierea tranzacțiilor, comunicarea cu clienții și medierea disputelor în comparație cu algoritmii, motiv pentru care este mai puțin probabil să‑și piardă locul de muncă.

Roboții, pe de altă parte, nu vor putea înlocui nicio­dată nevoia de gândire critică, astfel că judecata, luarea deciziilor rămân atribute pe care doar oamenii le pot oferi.

Dacă evoluția roboților va ajunge mai departe și ei vor reuși să suplinească anumite caracteristici speci­fice avocaților, poate va exista un risc al înlocuirii avo­caților cu roboți, însă în acest moment cred ca sun­tem departe de acest lucru, chiar și în ceea ce privește viitorul apropiat.

Mai mult decât atât, pentru a putea vorbi, în mod real, de o înlocuire a avocaților cu roboții, va trebui să fie implementate cadre legale specifice pentru roboți, astfel încât schimbarea să poată fi realizată în mod ordonat, clar și concis și să nu mai existe semne de întrebare, precum persoana responsabilă cu privire la activitatea lor.

În lumina unor astfel de preocupări, poate fi de interes ca facultățile noastre de drept să colaboreze cu profesioniști din domeniul roboticii și să provoace curiozitatea avocaților de mâine cu privire la inteli­gența artificială și ce poate oferi aceasta.

Bibliografie

Cărți

– Logica și dreptul – culegere traduceri, Drăgan Stoianovici, Ed. Paideia, București, 2015;

– Mintea supraumană sau despre genialitate ca însușire firească a creierului nostru, Berit Brogaard, Kristian Marlow, Ed. Humanitas, București, 2018;

– Be data literate, the data literacy skills everyone needs to succeed, Jordan Morrow, Ed. KoganPage, Londra, Marea Britanie, 2021;

– Data science for dummies, Lillian Pierson, ed. 3, Ed. John Wiley & Sons Inc., Hoboken, New Jersey, 2021.

Site‑uri web

– https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20200827STO85804/ce-este-inteligenta‑artificiala‑si‑cum‑este‑utilizata;

– https://www.nbcnews.com/tech/tech‑news/self-driving-uber‑car‑hit‑killed‑woman‑did‑not‑recognize-n1079281;

–  https://hbr.org/2017/04/how‑companies-are-already‑using‑ai;

– https://www.linkedin.com/pulse/how‑netflix-uses-ai-data-conquer‑world‑mario‑gavira/;

– https://www.inverse.com/article/3503‑why‑a-robot-won‑t‑replace‑paralegals;

– https://www.lawsociety.org.uk/topics/blogs/will‑lawyers‑be‑replaced‑by‑robots;

– https://unbr.ro/wp‑content/uploads/2016/02/future‑of‑legal‑services_ro.pdf;

– https://www.linkedin.com/pulse/lawyers-think‑robots‑never‑replace‑them‑heres‑why‑may-jared-jaskot;

– https://www.thelegalside.co.uk/post/is‑artificial-intelligence‑decreasing‑the‑need‑for‑human‑lawyers;

– https://myjustice.ro/2021/06/23/industria-juridica-are‑nevoie‑de‑avocati-care-folosesc-procese-de-automatizare‑a-documentelor‑-uridice/;

– https://www.wolterskluwer.com/ro‑ro/expert-insights/interviu-viitorul-avocaturii-inteligenta-artificiala-provocare‑sau‑amenintare;

– https://www.bbc.com/news/business‑58158820;

– https://www.forbes.com/sites/cognitiveworld/2019/02/09/will‑a‑i‑put‑lawyers‑out‑of‑business/?sh=1ce1b00c31f0;

– https://www.dentons.com/en/insights/articles/2018/december/20/robots‑and‑liability;

– https://eur‑lex.europa.eu/legal‑content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:C:2018:252:FULL&from=FR.