Hotărârea CEDO din 7 martie 2023 în Cauza S. împotriva României (Cererea nr. 25.598/18)

Hotărârea CEDO din 7 martie 2023 în Cauza S. împotriva României (Cererea nr. 25.598/18)

În M. Of. nr. 653 din17 iulie 2023 s-a publicat Hotărârea CEDO din 7 martie 2023 în Cauza S. împotriva României (Cererea nr. 25.598/18).

Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri.

I. Achitarea reclamantului în primă instanță

2. Prin Sentința penală din 4 aprilie 2017, Tribunalul Arad a dispus achitarea reclamantului. Instanța a constatat că reclamantul, în calitate de agricultor, a depus, la 14 mai 2013, o cerere de acordare a unei subvenții pentru suprafața de 46,71 de hectare de teren agricol care îi aparținea în parte și că, potrivit adeverinței ce conținea date extrase din registrul agricol, acesta cultiva terenuri aflate pe teritoriul comunei Vinga. Tribunalul a subliniat că această cerere era însoțită de documente doveditoare, inclusiv titlurile de proprietate asupra terenurilor în cauză și contractele de comodat pentru parcelele agricole aparținând altor persoane decât reclamantul, că a făcut obiectul unor controale administrative înainte de a fi aprobată, la 10 octombrie 2013, de Centrul Județean Arad al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură („APIA”) și că acest centru a plătit subvenția în trei tranșe, în perioada octombrie 2013- februarie 2014. Potrivit acestei sentințe, subvenția obținută reprezenta un cuantum de 139,17 euro (EUR) per hectar, înmulțită cu numărul de hectare declarate, adică aproximativ 6.500 EUR în total.

3. Ca răspuns la rechizitoriul parchetului, prin care acesta din urmă a solicitat condamnarea reclamantului din cauza prezentării pentru o parte din terenurile agricole declarate în cererea sa a unor contracte de comodat false, tribunalul a considerat că, din probele administrate și în special din adeverința ce conținea date extrase din registrul agricol și din declarațiile făcute în fața tribunalului de către proprietarii terenurilor în cauză, reiese că reclamantul exploatase efectiv aceste terenuri, îndeplinind astfel condiția necesară pentru obținerea subvenției. Prin urmare, acesta a considerat că, în pofida existenței unor contracte de comodat false (cu privire la care s-a constatat că nu fuseseră falsificate cu semnătura reclamantului), parchetul nu a reușit să dovedească faptul că persoana în cauză acționase cu rea-credință pentru a obține subvenția în cauză. În opinia instanței, legea penală prevedea o condiție privind existența unei intenții directe, în absența căreia nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la articolul 18¹din Legea nr. 78/2000. În această privință, tribunalul a precizat că organelor judiciare le revenea sarcina de a prezenta probe care să demonstreze că reclamantul a acționat cu rea-credință, în caz contrar fiind prezumată buna sa credință.

II. Condamnarea reclamantului

4. Parchetul și APIA au contestat sentința Tribunalului Arad în fața Curții de Apel Timișoara. Procesul în fața acesteia a avut loc la 24 octombrie 2017, în absența reclamantului. La proces, parchetul a solicitat audierea a doisprezece martori ai acuzării. Curtea de apel a respins această cerere, considerând că „nu se contestă starea de fapt reținută de prima instanță, nu sunt contestate declarațiile date de cei 12 martori”.

5. La 24 octombrie 2017, reclamantul a fost condamnat de Curtea de Apel Timișoara la doi ani și o lună de închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru obținerea pe nedrept a unei subvenții provenite în mare parte de la bugetul Uniunii Europene alocat susținerii agriculturii, faptă incriminată la articolul 18¹din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. În versiunea care era în vigoare la momentul faptelor, această dispoziție legislativă prevedea următoarele:

„Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.”

6. După ce a reexaminat, doar pe baza probelor aflate la dosar, temeinicia acuzațiilor formulate împotriva reclamantului, curtea de apel a pronunțat împotriva acestuia, în temeiul articolului 18¹din Legea nr. 78/2000 și al articolului 326 din Codul penal, o condamnare la o pedeapsă de doi ani și o lună de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, însoțită de o pedeapsă accesorie și o pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, pentru fals în declarații. De asemenea, reclamantul a fost obligat, sub aspect civil, să ramburseze subvenția care i-a fost plătită de APIA.

7. În decizia sa, curtea de apel a considerat că intenția directă a reclamantului putea fi dedusă în mod rezonabil din faptul că acesta știa că subvenția nu putea fi acordată decât pe baza unor documente doveditoare, și anume contractele de comodat și datele din registrul agricol. Prin urmare, aceasta a concluzionat că, în speță, a fost îndeplinită condiția privind existența unei intenții directe, impusă de legea penală în ceea ce privește infracțiunea prevăzută la articolul 18¹din Legea nr. 78/2000.

Hotărârea Curții: 

1. declară cererea admisibilă;

2. hotărăște că a fost încălcat art. 6 din Convenție;

3. hotărăște:

a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:

(i) 4.000 EUR (patru mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit pentru această sumă, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral;

(ii) 450 EUR (patru sute cincizeci de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit pentru această sumă, cu titlu de cheltuieli de judecată;

b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;

4. respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.