Gânduri despre Gheorghe Beleiu

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Gheorghe Beleiu                                     Viorel Mihai Ciobanu

Gheorghe Beleiu. Nea Gică. L-am cunoscut în anul 1969, când intram „boboc” la Facultatea de Drept din București. Ne-a cucerit de la primul seminar de Drept civil. Era cald, apropiat, foarte clar în exprimare, avea simțul umorului. Am înțeles ce înseamnă să fii student la Facultatea de Drept din București, ce important este să înțelegi și să stăpânești Teoria generală a Dreptului civil.

Am aflat curând după aceea că este și îndrumătorul nostru de grupă. A fost primul care ne-a dezvăluit și ce înseamnă viața de student în facultate și în afara ei, ce ne oferă capitala pentru întregirea personalității noastre, mai ales că majoritatea veneam din provincie. Pentru mine bucuria a fost și mai mare aflând că este ardelean din Poiana Vadului, jud. Alba, relativ aproape de locul de unde eu veneam, Huedin, jud. Cluj. Acest lucru ne-a apropiat și pentru mine a rămas „îndrumător”, chiar după ce am absolvit anul I, până la terminarea facultății și după aceea.

Seminariile pe care le conducea erau o încântare. Ne explica, ne provoca, ne punea în față situații practice, astfel încât să nu trecem de la un seminar la altul fără să înțelegem materia. Ne admonesta prietenește atunci când nu răspundeam pe măsura eforturilor lui, dar toți îl îndrăgeam și doream să nu-l dezamăgim.

La absolvirea facultății am fost repartizat ca asistent stagiar la Catedra de Drept civil. Deveneam colegi. Nea Gică a devenit, la cererea lui, Gică. Fiind cel mai tânăr din catedră am preluat de la el responsabilitatea de secretar de catedră, desigur sub îndrumarea lui. Nici nu se putea altfel, deoarece în catedră erau personalități care te „striveau” prin prestigiu și prestanță, precum profesorii Ilie Stoenescu, Tudor R. Popescu, Constantin Tomulescu, Constantin Stătescu, Francisc Deak, Savelly Zilberstein, Ion P. Filipescu, Sanda Ghimpu, Aurel Pop, Stanciu D. Cărpenaru. În acest cadru am descoperit alte laturi ale profesorului Beleiu.

În primul rând m-a impresionat atitudinea lui în dezbaterile științifice din catedră. În prezența „corifeilor”, deși mai tânăr, își exprima cu mult curaj și documentat punctul de vedere în legătură cu orice problemă de drept, chiar dacă depășea sfera disciplinelor la care era titular, Drept civil și, mai târziu, Drept economic, și mai mult, era ascultat cu mare atenție și apreciat pentru intervențiile sale.

M-a impresionat, în al doilea rând, rigoarea sa în tot ceea ce făcea pe plan didactic și științific: prelegerile, ca și cursurile ori studiile tipărite, erau structurate fără reproș; aparatul critic era exhaustiv și evidenția o muncă enormă împletită cu probitatea științifică a unui mare autor; soluțiile la care se oprea, adeseori noi, erau temeinic argumentate.

Pentru a oferi o imagine completă asupra activității sale în catedră o să remarc și seriozitatea cu care și-a îndeplinit ani de zile atribuțiile administrative de secretar al catedrei, dintre care rețin doar întocmirea statelor de funcții, operațiune mult mai dificilă în acea perioadă în care ministerul le aproba. La fel a procedat și în ultimii ani de viață când a fost ales, cu entuziasm și în unanimitate, șeful Catedrei de Drept Privat. A introdus pentru prima oară regula ca la fiecare ședință de catedră să se examineze actele normative importante și să se analizeze impactul lor asupra disciplinelor din catedră, ceea ce reprezenta de fiecare dată o densă dezbatere științifică.

Deși a absolvit Facultatea de Drept din București în anul 1967, ca șef de promoție, iar ca asistent universitar s-a impus foarte rapid prin studiile publicate în revistele de specialitate, a fost promovat lector universitar de-abia în anul 1977, iar conferențiar și profesor numai după anul 1990, când a fost și șeful Catedrei de Drept privat. Odată cu dezvoltarea învățământului juridic, de stat și privat, datorită calităților sale didactice și științifice, precum și a capacității de muncă extraordinare a fost solicitat să predea la foarte multe facultăți de drept din București și din țară, lucru benefic pentru comunitățile academice, dar stresant și obositor pentru colegul nostru, care a trecut în neființă cu mult prea devreme. Mă gândesc ce contribuții extraordinare putea să aducă la redactarea proiectului Codului civil și a altor acte normative, la modernizarea învățământului juridic și la evoluția jurisprudenței, deoarece a fost și arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional și avocat în Baroul București.

Opera pe care a lăsat-o Profesorul Gheorghe Beleiu – peste 20 de tratate, cursuri, monografii și peste 90 de studii, articole și note de practică judiciară – demonstrează valoarea sa deosebită de cadru didactic, cercetător științific și practician. Nu sunt eu cel chemat să analizeze opera sa, dar cu siguranță pot afirma că paginile sale dense sunt și astăzi de mare folos. „Cărămizile”, cum le spuneau studenții din anii 80, consacrate Teoriei generale a Dreptului civil și Persoanelor au o bogăție de informații și o profunzime care pentru un cercetător atent al fenomenului juridic nu pot fi ignorate nici în prezent. Pe de altă parte, este lăudabil că ultimii săi colaboratori, Marian Nicolae și Petrică Trușcă, au continuat după decesul Profesorului să actualizeze ultimul său curs din anul 1995, în ediții succesive din 1998 și până în 2007.

Ne amintim cu emoție cum vara, după un efort de un an pe planul activității didactice și științifice, se retrăgea în satul lui natal și făcea un efort fizic extraordinar la coasă, de unde revenea întărit și cu o bună dispoziție molipsitoare. Nu pot încheia aceste rânduri dedicate memoriei profesorului și prietenului meu Gică Beleiu, fără să relev calitățile sale de om deosebit. Cald în relațiile sale cu studenții și colegii, el era apropiat și de nevoile lor, sărea de îndată în ajutorul celui care avea o trebuință, era un om devotat misiunii pe care o avea. Nu întâmplător a fost atât de iubit și de către studenți și de către cadrele didactice, iar numele său este pomenit și în prezent de cei care l-au cunoscut.

Ne amintim cu emoție de cursurile și seminariile sale, dar și de serile grupelor sau anilor ori de banchetele studențești unde era la fel de fermecător ca și la catedră. Acesta a fost pentru mine Gheorghe Beleiu. Este onorant pentru Direcția Revistei Române de Drept Privat că s-a gândit să consacre anul 2008 drept anul Gheorghe Beleiu.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!